"Mă întrebaţi dacă PNL se va întări, iar eu vă întreb dacă va mai exista”

- "Ticăloşitul” de Crin Antonescu şi-a dat demisia din toate funcţiile pe care le deţinea. Va asana gestul lui dramatic viaţa politică românească? PNL-ul se va întări?

- Un singur gest, fie şi dramatic, nu este suficient pentru asanarea unei clase politice ticăloşite. El poate fi un bun început, cu condiţia să fie urmat de un program de instituire a integrităţii şi moralităţii în spaţiul public. Salut deci gestul domnului Antonescu, mai întâi pentru că scoate din cursa pentru preşedinţie un personaj toxic, imoral şi iresponsabil, care i-a apărat până în pânzele albe pe penalii din PNL, de la Relu Fenechiu la Tudor Chiuariu; i-a lăudat fără rezerve pe Dan Voiculescu şi Ion Iliescu, aruncând în acelaşi timp cu no­roi în Brătieni; a criticat constant DNA şi ANI, iar în vara lui 2012, a ameninţat că judecătorii CCR vor fi schim­baţi de Parlament, aruncând în aer ordinea constituţională, de dragul ambiţiilor sale şi al intereselor lui Dan Voiculescu şi ale baronilor penali din USL. Tot atunci a făcut afirmaţii inacceptabile care ne-au transformat într-o problemă acută a UE şi NATO. Dar mai ales salut această demisie multiplă ca pe o confirmare a perimării tipului de personaj politic inconsistent şi inconsecvent reprezentat de Crin Antonescu. În plus, domnul Antonescu nu mai era frecventabil nici pe plan extern, ceea ce face ca renunţarea la conducerea par­tidului şi la candidatura prezidenţială să fie de fapt doar o retragere cu torţe dintr-o situaţie devenită imposibilă. Pe scurt, un gest necesar, dar insuficient, căci atâta vreme cât Dan Voiculescu nu răspunde în justiţie pentru faptele sale, Victor Ponta este premier şi televiziunile sunt organe de propagandă ale "sistemului ticăloşit”, nu putem vorbi de o asanare reală a spaţiului public. Mă întrebaţi dacă PNL se va întări, iar eu vă întreb dacă va mai exista. După eşecul - aşteptat - de la europarlamentare, partidul s-a aruncat cu capul înainte, într-un proiect de fuziune cu PDL şi s-a agăţat de Klaus Johannis. Rămâne de văzut dacă domnul Jo­hannis are şanse să devină preşedintele tuturor românilor, având în vedere că face deja obiectul unei campanii ostile, care acuză etnia sa germană. Dar nici domnul Johannis nu poate face nimic de unul singur, iar resursele de în­vi­gorare ale acestui partid care s-a aliat de peste şapte ani cu PSD, s-a asociat cu PC în cadrul Alianţei de Centru Dreap­ta, a re­­negat lupta anti-corupţie şi a sfidat ANI, apărându-şi pe­na­lii cu acelaşi zel ca şi partidul domnului Ponta, sunt aproa­pe de zero. Problema sa este că, spre deosebire de PSD, partid al celor fără educaţie şi al ariviştilor post-co­munişti, PNL s-a adresat unui electorat mai sofisticat, care are şi pretenţii de integritate şi moralitate, iar PNL nu le mai poate satisface.

- La ce vă aşteptaţi din partea alianţei PNL-PDL? Liberalii sunt un partid istoric, dau de pe acuma semne de aroganţă, ţin la "însemnele” lor. Imaginea publică este mai degrabă a unei mezalianţe făcute forţat. Poate fi salvată de un program politic?

- Este clar că proiectata fuziune prin comasare despre care vorbesc liderii PNL şi PDL este o măsură disperată prin care încearcă să se salveze două echipe uzate, pe cale să-şi piardă electoratul, şi supuse unor mari presiuni din exterior. Dacă nu se reinventează ca parte a unui alt partid, PNL riscă să fie destructurat de PSD, care agită fantoma USL, susţinută de oferte de funcţii în administraţia centrală şi locală. La rândul său, PDL este în pierdere de viteză, cu un lider lipsit de carismă, contestat din interior şi suspectat de "blat” cu PSD. Dezertările spre PMP l-au slăbit, chiar da­că nu o recunoaşte. De altfel, graba cu care cele două par­tide au anunţat fuziunea sugerează că liderii lor o pregăteau de mai multă vreme, conştienţi de declinul lor şi al parti­delor lor. Astfel, deşi liberalii încearcă să creeze imaginea unei mezalianţe la care consimt de dragul creării unui front comun împotriva PSD, adevărul este că nici unii, nici cei­lalţi, nu au altă şansă să se salveze, decât unindu-se şi ocu­pând rapid spaţiul opoziţiei de centru-dreapta. Am con­vingerea că şi chestiunea denumirii şi însemnelor va fi rezolvată la masa verde, fiind acum agitată de ochii lumii şi ai activului de partid. De ce nu am putea avea de pildă un partid naţional liberal-democrat? Priviţi la viteza cu care PNL a părăsit grupul liberal din Parlamentul European şi a intrat cu arme şi bagaje în Partidul Popular European.
Deocamdată, perspectiva fuziunii creează probleme pen­tru PSD, care şi-a văzut zădărnicit visul de destructurare a opoziţiei. Chiar şi aşa însă trebuie să ne întrebăm în ce măsură fuziunea foloseşte cetăţenilor, căci nu ne intere­sează salvarea vechilor pdl-işti şi pnl-işti, ci relansarea opo­ziţiei, cu soluţii reale la problemele economice şi insti­tu­ţio­nale agravate de PSD. Or, despre viziune, principii şi va­lori nu s-a discutat deocamdată, iar fără un proiect de ţară con­vingător, noua construcţie riscă să devină un Jurassic Park al politicii româneşti, nicidecum o forţă politică puter­nică, capabilă să-i scoată din case pe cei nehotărâţi, care sunt nemulţumiţi de guvernul Ponta, dar nu au încredere în nici unul din actualii lideri ai dreptei. Să admitem că abia acum se lucrează la un asemenea proiect, deşi ar fi trebuit să avem mai întâi proiectul şi abia apoi fuziunea. Ar fi tre­buit să auzim măcar câteva elemente care să ne sugereze pe ce valori, principii şi convingeri se bazează proiectul co­mun. Nu am auzit nimic de la domnii Blaga şi Antonescu. Doar Monica Macovei şi Cătălin Predoiu au vorbit constant despre necesitatea situării statului de drept, integrităţii şi luptei anticorupţie, în centrul noii viziuni de centru-dreapta, alături de un program economic curajos şi inovator, aşa cum s-a întâmplat în 2004. Într-un interviu interesant din Adevărul, Klaus Johannis a spus şi el că politicienii trebuie să răspundă în faţa legii, dar din păcate, nu a fost întrebat şi cum poate pune în practică această idee sănătoasă, într-un partid care-i adăposteşte pe Tudor Chiuariu, condamnat pe­nal cu suspendare, sau pe Varujan Vosganian şi Victor Paul Dobre, politicieni cercetaţi de DNA, care au cerut ajutorul colegilor din Parlament pentru a scăpa de rigorile legii. Iată pietrele de poticnire. Eventualele promisiuni privind sta­tul de drept şi combaterea corupţiei nu sunt credibile dacă vii­torul partid nu se curăţă de penali, ci doar îi mută sub altă siglă. De altfel, atât PNL cât şi PDL rulează oameni uzaţi şi/sau compromişi, cu excepţia Monicăi Macovei, care de alt­fel s-a şi opus unei fuziuni orbeşti. Ca şi demisia lui Crin An­tonescu, fuziunea poate fi necesară pentru cre­area unei forţe politice de opoziţie, dar pentru salvarea României, ea nu este suficientă, fără un proiect convingător şi fără o echipă credibilă. Deocamdată, ambele îi lipsesc cu desăvâr­şire.