- Un singur gest, fie și dramatic, nu este suficient pentru asanarea unei clase politice ticăloșite. El poate fi un bun început, cu condiția să fie urmat de un program de instituire a integrității și moralității în spațiul public. Salut deci gestul domnului Antonescu, mai întâi pentru că scoate din cursa pentru președinție un personaj toxic, imoral și iresponsabil, care i-a apărat până în pânzele albe pe penalii din PNL, de la Relu Fenechiu la Tudor Chiuariu; i-a lăudat fără rezerve pe Dan Voiculescu și Ion Iliescu, aruncând în același timp cu noroi în Brătieni; a criticat constant DNA și ANI, iar în vara lui 2012, a amenințat că judecătorii CCR vor fi schimbați de Parlament, aruncând în aer ordinea constituțională, de dragul ambițiilor sale și al intereselor lui Dan Voiculescu și ale baronilor penali din USL. Tot atunci a făcut afirmații inacceptabile care ne-au transformat într-o problemă acută a UE și NATO. Dar mai ales salut această demisie multiplă ca pe o confirmare a perimării tipului de personaj politic inconsistent și inconsecvent reprezentat de Crin Antonescu. În plus, domnul Antonescu nu mai era frecventabil nici pe plan extern, ceea ce face ca renunțarea la conducerea partidului și la candidatura prezidențială să fie de fapt doar o retragere cu torțe dintr-o situație devenită imposibilă. Pe scurt, un gest necesar, dar insuficient, căci atâta vreme cât Dan Voiculescu nu răspunde în justiție pentru faptele sale, Victor Ponta este premier și televiziunile sunt organe de propagandă ale "sistemului ticăloșit”, nu putem vorbi de o asanare reală a spațiului public. Mă întrebați dacă PNL se va întări, iar eu vă întreb dacă va mai exista. După eșecul - așteptat - de la europarlamentare, partidul s-a aruncat cu capul înainte, într-un proiect de fuziune cu PDL și s-a agățat de Klaus Johannis. Rămâne de văzut dacă domnul Johannis are șanse să devină președintele tuturor românilor, având în vedere că face deja obiectul unei campanii ostile, care acuză etnia sa germană. Dar nici domnul Johannis nu poate face nimic de unul singur, iar resursele de învigorare ale acestui partid care s-a aliat de peste șapte ani cu PSD, s-a asociat cu PC în cadrul Alianței de Centru Dreapta, a renegat lupta anti-corupție și a sfidat ANI, apărându-și penalii cu același zel ca și partidul domnului Ponta, sunt aproape de zero. Problema sa este că, spre deosebire de PSD, partid al celor fără educație și al ariviștilor post-comuniști, PNL s-a adresat unui electorat mai sofisticat, care are și pretenții de integritate și moralitate, iar PNL nu le mai poate satisface.
- La ce vă așteptați din partea alianței PNL-PDL? Liberalii sunt un partid istoric, dau de pe acuma semne de aroganță, țin la "însemnele” lor. Imaginea publică este mai degrabă a unei mezalianțe făcute forțat. Poate fi salvată de un program politic?
- Este clar că proiectata fuziune prin comasare despre care vorbesc liderii PNL și PDL este o măsură disperată prin care încearcă să se salveze două echipe uzate, pe cale să-și piardă electoratul, și supuse unor mari presiuni din exterior. Dacă nu se reinventează ca parte a unui alt partid, PNL riscă să fie destructurat de PSD, care agită fantoma USL, susținută de oferte de funcții în administrația centrală și locală. La rândul său, PDL este în pierdere de viteză, cu un lider lipsit de carismă, contestat din interior și suspectat de "blat” cu PSD. Dezertările spre PMP l-au slăbit, chiar dacă nu o recunoaște. De altfel, graba cu care cele două partide au anunțat fuziunea sugerează că liderii lor o pregăteau de mai multă vreme, conștienți de declinul lor și al partidelor lor. Astfel, deși liberalii încearcă să creeze imaginea unei mezalianțe la care consimt de dragul creării unui front comun împotriva PSD, adevărul este că nici unii, nici ceilalți, nu au altă șansă să se salveze, decât unindu-se și ocupând rapid spațiul opoziției de centru-dreapta. Am convingerea că și chestiunea denumirii și însemnelor va fi rezolvată la masa verde, fiind acum agitată de ochii lumii și ai activului de partid. De ce nu am putea avea de pildă un partid național liberal-democrat? Priviți la viteza cu care PNL a părăsit grupul liberal din Parlamentul European și a intrat cu arme și bagaje în Partidul Popular European.
Deocamdată, perspectiva fuziunii creează probleme pentru PSD, care și-a văzut zădărnicit visul de destructurare a opoziției. Chiar și așa însă trebuie să ne întrebăm în ce măsură fuziunea folosește cetățenilor, căci nu ne interesează salvarea vechilor pdl-iști și pnl-iști, ci relansarea opoziției, cu soluții reale la problemele economice și instituționale agravate de PSD. Or, despre viziune, principii și valori nu s-a discutat deocamdată, iar fără un proiect de țară convingător, noua construcție riscă să devină un Jurassic Park al politicii românești, nicidecum o forță politică puternică, capabilă să-i scoată din case pe cei nehotărâți, care sunt nemulțumiți de guvernul Ponta, dar nu au încredere în nici unul din actualii lideri ai dreptei. Să admitem că abia acum se lucrează la un asemenea proiect, deși ar fi trebuit să avem mai întâi proiectul și abia apoi fuziunea. Ar fi trebuit să auzim măcar câteva elemente care să ne sugereze pe ce valori, principii și convingeri se bazează proiectul comun. Nu am auzit nimic de la domnii Blaga și Antonescu. Doar Monica Macovei și Cătălin Predoiu au vorbit constant despre necesitatea situării statului de drept, integrității și luptei anticorupție, în centrul noii viziuni de centru-dreapta, alături de un program economic curajos și inovator, așa cum s-a întâmplat în 2004. Într-un interviu interesant din Adevărul, Klaus Johannis a spus și el că politicienii trebuie să răspundă în fața legii, dar din păcate, nu a fost întrebat și cum poate pune în practică această idee sănătoasă, într-un partid care-i adăpostește pe Tudor Chiuariu, condamnat penal cu suspendare, sau pe Varujan Vosganian și Victor Paul Dobre, politicieni cercetați de DNA, care au cerut ajutorul colegilor din Parlament pentru a scăpa de rigorile legii. Iată pietrele de poticnire. Eventualele promisiuni privind statul de drept și combaterea corupției nu sunt credibile dacă viitorul partid nu se curăță de penali, ci doar îi mută sub altă siglă. De altfel, atât PNL cât și PDL rulează oameni uzați și/sau compromiși, cu excepția Monicăi Macovei, care de altfel s-a și opus unei fuziuni orbești. Ca și demisia lui Crin Antonescu, fuziunea poate fi necesară pentru crearea unei forțe politice de opoziție, dar pentru salvarea României, ea nu este suficientă, fără un proiect convingător și fără o echipă credibilă. Deocamdată, ambele îi lipsesc cu desăvârșire.