Rata absenteismului, între cele mai mari din Uniune, era anunţată în toate sondajele. Victoria socialiştilor şi degringolada dreptei erau prognozate cu destulă vreme înainte. Chiar şi modalităţile de manipulare a scrutinului (de la sondajele aranjate, pentru descurajarea adversarilor, la numărul total de alegători - cu totul asemănător celui contestat la ultimul referendum!) au fost descrise şi analizate. Alegătorii români au dat - se pare - puţină atenţie unor opţiuni ce nu le marchează existenţa cotidiană şi viaţa pe termen scurt. Nu a contat faptul că noua Comisie Europeană trebuie să stabilească formula politică de continuare (sau de relaxare) a omogenizării continentale. Nu s-a dezbătut prea mult nici alegerea unei politici comune în domeniul energiei, cu costurile ei în raport cu provocările furnizorilor externi (Rusia, ţările asiatice, SUA). Românii nu au fost interesaţi nici măcar de numele celor pe care, prin votul lor, i-au trimis la Bruxelles. Neveste de lideri şi amante, protejaţi ai şefilor de partide sau "susţinători" cu probleme juridice au fost trimişi să reprezinte ţara, pe banii buni ai contribuabilului european. Europarlamentarele par a fi fost lipsite de interes pentru cetăţeanul român. Cauza este, desigur, una internă. Actuala administraţie USD-istă a făcut totul pentru ca alegătorul să nu realizeze importanţa compoziţiei politice a Parlamentului European. Socialiştii din Uniune au fost întotdeauna mai toleranţi cu colegii lor locali, lăsându-i să rezolve în manieră "originală" problemele ţării pe care o conduc. Dacă "popularii" nu ar fi dominat Comisia Europeană, PSD-ului i-ar fi reuşit "lovitura de stat" din 2012 şi România ar fi avut deja un partid-stat şi un regim arbitrar, cu o Justiţie politizată. Mercenarii manipulatori din spatele conducerii PSD-iste l-au împins, în consecinţă, pe Victor Ponta, şeful lor formal şi conducătorul administraţiei ţării, la cantonarea dezbaterii pe marginea alegerilor europene într-o dispută a "băsismului" cu "antibăsismul". În locul unor discuţii privind legislaţia comună a Europei, modalităţile de drenare a fondurilor comunitare, accesul în "spaţiul Schengen" etc., românii au asistat (unii chiar cu satisfacţie) la un "meci" Băsescu-Ponta, în care efectele de scenă au ascuns problemele realmente grave, legate de viitorul european al ţării. Chiar şi partidele de dreapta s-au lăsat parazitate de situaţie, contribuţia lor evidenţiindu-se prin poziţionarea de partea sau împotriva lui Traian Băsescu. PSD-ul a profitat din plin de această "orbire", mai ales că propaganda de lungă durată a Antenei 3 ori a României TV şi-a vădit efectele demonizării preşedintelui. Primul scop al PSD-ului, acela al câştigării europarlamentarelor, fără ca mizeria aferentă să fie băgată în seamă, a fost atins.
PSD-ul a avut însă şi un alt scop, chiar mai important decât cel de a contribui la victoria socialiştilor europeni. Alegerile din 25 mai a.c. au fost şi un fel de repetiţie generală pentru "prezidenţialele" din toamnă. Spre deosebire de partidele dreptei, fiecare cu orgoliul său şi cu propriul său prezumtiv candidat, PSD-ul a plecat "ca din puşcă" cu prezidenţiabilul său, V. Ponta. Deturnarea dezbaterii de la problemele Uniunii a avut menirea şi de a-l impune pe liderul PSD-ist, prezent pe toate panourile publicitare şi în toate show-urile televizate, deşi nu a figurat pe nici o listă de europarlamentari. Canalizarea polemicii spre Traian Băsescu, exclus prin Constituţie de la o nouă candidatură, a urmărit să creeze sentimentul că viitorul (V. Ponta) se opune trecutului (T. Băsescu), orice posibil candidat al dreptei devenind, în consecinţă, un "continuator al trecutului". Că Traian Băsescu nu a fost nici pe departe atât de negru cum îl prezintă maşinăria propagandistică a PSD-ului nu contează, după cum nu contează nici faptul că "viitorul luminos", reprezentat de V. Ponta, pare - mai degrabă - un "rai al corupţilor şi hoţilor", prin aluziile acestuia la stoparea acţiunilor "justiţiei băsiste". PSD-ul, cu sateliţii săi grupaţi în USD, şi-a anunţat deja "tema centrală" a propagandei pentru prezidenţiale: demolarea "băsismului". Evident, manipulatorii săi urmăresc deliberat confuzia între stilul inconfundabil de manifestare al preşedintelui încă în funcţiune şi realizările incontestabile ale României sub administraţia condusă de acesta. Orbiţi de conflictul "băsism-antibăsism", promovat cu acribie de PSD, puţini mai pot fi auziţi când susţin, de exemplu, că evoluţia pozitivă de acum a economiei îşi are originea în măsurile dure anticriză luate de guvernele PDL, ale premierilor Boc şi Ungureanu. Când alegătorul este "îndopat" până la saţietate cu un prezent tabloidizat, e greu să mai reflecteze la realitatea dură din spate. Europarlamentarele au arătat că dreapta dezbinată nu are, practic, nici o şansă de a contracara marşul PSD-ului spre controlul total al statului, dacă nu se reuneşte urgent, în jurul unui unic prezidenţiabil, capabil să reziste agresivităţii obraznice a lui V Ponta. Candidatul dreptei trebuie să fie altfel decât Traian Băsescu, din perspectiva stilului de manifestare, dar la fel de ferm în susţinerea statului de drept, a Justiţiei. Un candidat serios l-ar obliga pe premierul "guvernării la televizor" să intre într-o dezbatere reală, argumentată, pe chestiunile concrete cu care se confruntă societatea românească. PSD-ul apelează la toate mijloacele imaginabile pentru a ţine dreapta fragmentată, pentru a promova dihonia între componentele ei. Propulsarea unui trădător mărunt, ca Popescu-Tăriceanu, pentru a adânci sfâşierea internă a PNL-ului, plasarea Elenei Udrea într-o campanie împotriva lui Vasile Blaga, conducătorul PDL-ului, izolarea lui Mihai Răzvan Ungureanu în cercul tot mai îngust al Forţei Civice etc. sunt acţiuni manipulatorii, prin care "partidul-stat", PSD-ul, urmăreşte să îşi blocheze adversarii pentru a-i zdrobi pe rând. Dacă dreapta nu-şi va desemna urgent, îngheţând orgoliile şi conflictele interne, pe baza unui sondaj real, candidatul unic, Băsescu va fi obligat să lupte, în continuare, pentru o cauză pierdută, oferindu-i lui Ponta o "ţintă" pe care, cu controlul total al mijloacelor administrative locale, o va atinge fără nici un obstacol adevărat. Iar cu Victor Ponta la timonă, viitorul României devine total incert.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
