Asta ar fi, într-adevăr, minunat: să ne bucurăm din plin de anii noştri târzii, să putem face mult timp ceea ce vrem şi ce ne place, fără să fim trădaţi de corpul nostru. Se spune tot mai des că sănătatea noastră depinde de codul genetic. Se prea poate, dar faptul că reuşim să rămânem în formă multă vreme este rareori o hotărâre a sorţii. Multe lucruri se află în mâna noastră: cei ce iau corect câteva măsuri la vârsta maturităţii pot amâna cu mult apariţia suferinţelor bătrâneţii şi izbutesc să evite bolile cronice.
Predispoziţiile genetice determină doar în proporţie de 25% modul cum vom îmbătrâni şi lungimea vieţii noastre. De 10% se face responsabilă copilăria, iar pe ultimele 65% le modelăm noi înşine, cu comportamentul nostru ca adult. O serie întreagă de studii ştiinţifice ample, efectuate în diverse ţări, au condus la concluzia că există gene speciale, datorită cărora putem deveni centenari. La muritorii normali însă, durata vieţii şi calitatea ei la vârsta a treia depind mai degrabă de modul cum aleg ei să trăiască. La 40, la 50 de ani, tinereţea s-a sfârşit: de acum înainte, noi suntem cei care hotărâm cum vor merge lucrurile în continuare.
Şapte factori joacă un rol esenţial în această privinţă:
1. Alimentaţia - fructe şi legume de toate culorile
Ceea ce mâncăm are o însemnătate covârşitoare pentru sănătatea noastră - îndeosebi dacă avem în vedere înaintarea în vârstă. Pe de-o parte, un meniu corect ne asigură faptul că organismul nostru va fi aprovizionat cu toate substanţele de care are nevoie. Pe de alta, el ne împiedică să devenim supraponderali şi, în consecinţă, să dezvoltăm suferinţele tipice ale senectuţii. Cercetătorii ştiu încă prea puţin despre efectele diferitelor alimente asupra stării noastre de sănătate. Important este doar să consumăm multe fructe şi legume de toate culorile. Opinia că hrana de origine vegetală previne apariţia bolilor şi prelungeşte viaţa este acceptată ca o certitudine. De asemenea, mai presus de orice controverse este şi sfatul de a prefera o felie de pâine integrală unei chifle pufoase, din făină albă. Fibrele conţinute în pâinea făcută din boabe întregi de cereale reduc riscul diabetului de tip 2, ca şi al cancerului gastric şi intestinal. O altă regulă simplă e aceea de a consuma grăsimi "sănătoase", cele pe care le găsim în uleiurile vegetale (de măsline, floarea-soarelui, miez de nucă, rapiţă, in), în nuci sau peşte. Din grijă pentru sănătatea inimii, a vaselor de sânge şi a intestinului, ar trebui să micşorăm ponderea cărnii şi a mezelurilor în hrana zilnică, în schimb, organismului nostru îi priesc de minune proteinele din leguminoase.
2. Mişcarea - un remediu miracol
Medicina priveşte activitatea fizică aproape ca pe un remediu-miracol: cine practică un sport, parcurge distanţe lungi mergând pe jos sau doar roboteşte în grădină îmbătrâneşte mai lent şi se îmbolnăveşte mai rar. Totodată, îşi înzestrează organismul cu resurse mai bune de combatere a problemelor de sănătate care s-ar putea ivi la un moment dat. Aici, lista efectelor pozitive pare a fi infinită. Le vom numi pe cele mai importante: mişcarea împiedică reducerea masei musculare determinate de înaintarea în vârstă, întăreşte oasele, protejează împotriva durerilor cronice de spate, conservă reflexele şi coordonarea mişcărilor, ajută articulaţiile şi le menţine mobilitatea. Toate acestea împreună contribuie în mare măsură la asigurarea acelei calităţi a vieţii pe care ne-o dorim. Este adevărat că oamenii trecuţi de 70 de ani întâmpină adesea şi alte neajunsuri, pe lângă suferinţele legate de oase şi muşchi. Totuşi, acestea sunt cele mai chinuitoare pentru ei în viaţa de zi cu zi.
Şi creierul profită în diverse moduri de punerea la lucru a muşchilor. Făcând mişcare cu regularitate, vom fi protejaţi împotriva demenţei senile, provocate de tulburările circulaţiei sanguine la nivelul creierului, poate chiar împotriva distrugerii neuronilor. Ceea ce se ştie sigur este că ea păstrează intelectul treaz şi alert, împiedică atrofierea ţesutului cerebral şi determină formarea de neuroni noi, pe tot parcursul vieţii, în hipocamp, sediul central al memoriei din creier.
Activitatea fizică este prielnică şi sufletului: ea favorizează vindecarea depresiei şi a anxietăţii, diminuează spectaculos manifestările nevrotice şi face să crească rezistenţa la stres - ceea ce, în consecinţă, micşorează riscul de apariţie a unor stări depresive de diferite tipuri. Sportul ne ajută, de asemenea, să avem un somn odihnitor. Potenţa şi libidoul profită şi ele de avantajele mişcării, prin faptul că aceasta activează circulaţia, inclusiv pe cea locală din zona glandelor sexuale. Şi, nu în ultimul rând, solicitarea fizică joacă un rol de protecţie contra bolii canceroase, căci ea scade riscul tumorilor de colon, precum şi al cancerului mamar.
Toate acestea se pot obţine pe o cale uimitor de simplă şi accesibilă, în care consecvenţa contează cel mai mult. Cele mai bune rezultate în scopul prelungirii vieţii şi al îmbunătăţirii stării de sănătate le veţi avea arzând prin efort fizic 2000 de kilocalorii pe săptămână. Ideal este un pachet alcătuit din patru componente: un sport de rezistenţă (de pildă mersul cu beţe sau înotul), exerciţii de întreţinere a masei musculare şi a mobilităţii (gimnastică), precum şi un antrenament de echilibru pentru îmbunătăţirea coordonării mişcărilor. Acesta din urmă este considerat, în prezent, de către unii specialişti, ca fiind cea mai eficientă protecţie împotriva îmbătrânirii. O bună şcoală a echilibrului o constituie, de exemplu, metoda Tai Chi, preluată din Extremul Orient. Nu sunt deloc de dispreţuit nici beneficiile aduse de mersul în pas susţinut. Numeroase studii confirmă utilitatea unor plimbări de acest fel, o metodă simplă şi ieftină de a face mişcare. Cu câte o jumătate de oră în cinci zile pe săptămână puteţi realiza deja nişte mici minuni.
Relativ recent, specialiştii au descoperit că stresul deţine un rol important în accelerarea procesului de îmbătrânire. El este dăunător mai ales atunci când se prelungeşte şi se menţine la aceeaşi intensitate, nelăsând loc unor pauze de odihnă şi refacere nervoasă. Iar dacă persoana în cauză mai are, pe lângă toate acestea, şi sentimentul că nu e capabilă să controleze situaţia, sănătatea e serios ameninţată. În perioadele când suntem expuşi la o presiune continuă, nivelul anumitor hormoni din sânge este în permanenţă crescut, ceea ce are consecinţe nefaste asupra sistemului circulator. Substanţele sintetizate de organismul nostru în condiţii de puternică solicitare psihică, pentru a-şi procura energia de care are nevoie, dezvoltă uneori efecte primejdioase pe termen lung: ele aduc organele şi ţesuturile într-o stare de uşoară inflamaţie. Şi pe parcursul îmbătrânirii normale se observă o accentuare a unor astfel de procese inflamatorii discrete, iar stresul pare să activeze masiv asemenea evoluţii. Solicitările psihice istovitoare sporesc riscul de depresie, afecţiuni ale inimii şi Alzheimer - toate trei fiind surse de pericole pentru organismul care îmbătrâneşte. Ele pot face ca vârstnicul să devină dependent de ajutorul celor din jurul său, mai devreme decât ar fi cazul. De regulă, oamenii se confruntă cu stresul prelungit în anii maturităţii. Cine îşi însuşeşte la momentul oportun tehnici de relaxare ori practică regulat un sport îşi protejează organismul de efectele tardive ale excedentului de neurotransmiţători ai stresului. Potrivit unor studii de dată recentă, Tai Chi şi meditaţia (antrenamentul atenţiei) pot constitui o profilaxie eficientă.
4. Abţinerea de la fumat
Cea mai înţeleaptă investiţie în calitatea vieţii la bătrâneţe este renunţarea la consumul de nicotină. Cercetătorii au ajuns la concluzia că fumatul reprezintă cel mai temut accelerator al tuturor proceselor degenerative: el face să crească riscul apariţiei precoce a maladiei Alzheimer şi a afecţiunilor cardiovasculare. Pe lângă aceasta, este considerat drept una din principalele cauze ale evoluţiilor maligne nu numai la nivelul plămânilor, ci şi al multor alte organe. Poate distruge înainte de vreme oasele şi ochii, deoarece favorizează osteoporoza, cataracta şi degenerescenţa maculară. În fine, tot el este responsabil pentru faptul că fumătorii au în general faţa brăzdată de riduri. Şi nu e chiar atât de dificil să te laşi de fumat: după cum reiese dintr-un sondaj efectuat anul trecut la cererea Comisiei Europene, 90% dintre foştii fumători - cetăţeni europeni, bineînţeles - şi-au depăşit dependenţa de nicotină, pur şi simplu, cu un efort de voinţă, fără să apeleze la medicamente sau la programe de dezintoxicare.
5. Provocări adresate intelectului - efort mental continuu
În acest sens, un rol important îl joacă activitatea profesională, deoarece ea oferă numeroase prilejuri de reorientare sau perfecţionare, de noi începuturi şi ieşiri din rutină. Specialiştii au ajuns la convingerea că prestarea aceluiaşi gen de muncă timp de decenii e mai degrabă un obstacol către o bătrâneţe frumoasă. Se prea poate ca un om în jur de 50 de ani, care merge la şeful său şi cere să i se facă propuneri - pentru un nou proiect, pentru un instructaj interesant, eventual chiar pentru un curs - să fie întâmpinat cu priviri mirate, însă este de presupus că el va îmbătrâni într-o formă mai bună decât alţii. Mintea are nevoie neîncetat de stimulente noi, pentru a rămâne activă - şi anume, până la sfârşitul vieţii.
În prezent, cercetătorii sunt de părere că degradarea prematură a funcţiilor creierului poate fi evitată prin activitate fizică şi implicare mentală.
S-a dovedit că antrenamentul controlat al memoriei dă rezultate deosebit de bune, atunci când ne forţăm limitele. Ca o metodă excelentă - spre deosebire de nenumărate alte oferte, cum ar fi şahul şi cuvintele încrucişate, specialiştii recomandă şi jocul pe calculator "Dual-N-Back", care este conceput în aşa fel încât soluţiile nu se încadrează într-o schemă fixă.
De asemenea, sunt considerate ca premise importante pentru păstrarea sănătăţii mentale la o vârstă înaintată: un auz funcţional, prevenirea hipertensiunii arteriale, a depresiilor şi a stresului permanent, precum şi menţinerea greutăţii corporale la un nivel normal. Între timp, s-au identificat şi alte (foarte agreabile) modalităţi de protecţie a celulelor cerebrale, cum ar fi somnul odihnitor şi sexul.
6. Socializarea - scade riscul demenţei senile
"Omul trebuie să treacă prin Tu, pentru a ajunge la Eu", a remarcat cândva filosoful Martin Buber. Iar psihologii din zilele noastre ar putea completa această frază înţeleaptă, spunând: "Şi a rămâne astfel pe toată durata vieţii". Persoanele sociabile sunt nu doar mai sănătoase fizic, ci şi psihic, funcţiile lor cognitive cunoscând o involuţie mai lentă. La oamenii cu multiple contacte sociale, viteza de percepţie a creierului nu scade atât de rapid la bătrâneţe. Totodată, faptul că ei se ştiu mereu înconjuraţi şi susţinuţi de alţii micşorează riscul demenţei senile.
Oamenii se simt cel mai bine când se află în compania prietenilor. În asemenea momente, ei sunt chiar mai mulţumiţi decât atunci când îşi petrec timpul împreună cu copiii ori cu tovarăşul de viaţă, după cum a stabilit o echipă de cercetători, nu mai departe de anul trecut. În prezent, specialiştii acordă o mare însemnătate sentimentului nostru de mulţumire faţă de felul cum ne ducem viaţa - cine e fericit va trăi mai mult, afirmă ei.
7. Tratamentele medicale - nu luaţi multe medicamente
Nu în ultimul rând, este esenţial pentru modul cum îmbătrânim să recunoaştem şi să tratăm la timp bolile şi simptomele care le anunţă. Cine nu-şi măsoară niciodată tensiunea şi nu e preocupat să afle cum stă cu nivelul colesterolului nu dă importanţă glicemiei şi nici stratului de grăsime depus pe abdomen sau riscă să-şi dea seama abia la camera de gardă că este ceva în neregulă cu el. Cardiologii întâlnesc frecvent pacienţi pe care infarctul pare să-i lovească din senin, deşi l-ar fi putut evita cu uşurinţă, dacă şi-ar fi luat conştiincios pastilele contra hipertensiunii. Însă ei le-au aruncat la gunoi, fiindcă nu simţeau că i-ar fi supărat ceva.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
