Sănătate până la adânci bătrâneți

Gilda Fildan
- În procent de 25%, sănătatea și lungimea vieții ne sunt scrise în gene. Dar restul de 75% depinde de noi. Cine știe să ia corect măsuri la maturitate are șanse să trăiască mult și frumos. Cu stilul de viață pe care îl alegem, ne putem influența decisiv starea de sănătate, în așa fel încât să ne simțim bine până la o vârstă înaintată -

Asta ar fi, într-adevăr, minunat: să ne bucu­răm din plin de anii noștri târzii, să putem face mult timp ceea ce vrem și ce ne place, fără să fim trădați de corpul nostru. Se spune tot mai des că sănătatea noastră depinde de codul genetic. Se prea poate, dar faptul că reușim să rămânem în formă multă vreme este rareori o hotărâre a sorții. Multe lu­cruri se află în mâna noastră: cei ce iau corect câ­te­va măsuri la vârsta maturității pot amâna cu mult apa­riția suferințelor bătrâneții și izbutesc să evite bolile cronice.
Predispozițiile genetice determină doar în propor­ție de 25% modul cum vom îmbătrâni și lungimea vieții noastre. De 10% se face responsabilă copilăria, iar pe ultimele 65% le modelăm noi înșine, cu com­portamentul nostru ca adult. O serie întreagă de studii științifice ample, efectuate în diverse țări, au condus la concluzia că există gene speciale, datorită cărora putem deveni centenari. La muritorii normali însă, durata vieții și calitatea ei la vârsta a treia depind mai degrabă de modul cum aleg ei să trăiască. La 40, la 50 de ani, tinerețea s-a sfârșit: de acum înainte, noi suntem cei care hotărâm cum vor merge lucru­rile în continuare.

Șapte factori joacă un rol esențial în această privință:

1. Alimentația - fructe și legume de toate culorile

Ceea ce mâncăm are o însemnătate covâr­șitoare pentru sănătatea noastră - îndeosebi da­că avem în vedere înaintarea în vârstă. Pe de-o parte, un meniu co­rect ne asigură faptul că organismul nostru va fi apro­vizionat cu toate substanțele de care are nevoie. Pe de alta, el ne împiedică să devenim supraponderali și, în conse­cință, să dezvoltăm suferințele tipice ale senectuții. Cer­cetătorii știu încă prea puțin despre efectele dife­ritelor alimente asupra stării noastre de sănătate. Im­portant este doar să consumăm multe fructe și legume de toate culorile. Opinia că hrana de origine vegetală previne apariția bolilor și prelungește viața este acceptată ca o certitudine. De asemenea, mai presus de orice controverse este și sfatul de a prefera o felie de pâine integrală unei chifle pufoase, din făină albă. Fibrele conținute în pâinea făcută din boabe întregi de cereale reduc riscul diabetului de tip 2, ca și al cancerului gastric și intestinal. O altă regulă simplă e aceea de a consuma grăsimi "sănătoase", cele pe care le găsim în uleiurile vegetale (de măsline, floarea-soarelui, miez de nucă, rapiță, in), în nuci sau pește. Din grijă pentru sănătatea inimii, a vaselor de sânge și a intestinului, ar trebui să micșorăm ponderea cărnii și a mezelurilor în hrana zilnică, în schimb, orga­nismului nostru îi priesc de minune proteinele din legu­minoase.
Acest concept de nutriție îl întâlnim adesea sub denumirea de "alimentație mediteraneană". Mai nou, specialiștii sunt de părere că, hră­nindu-ne în acest fel, ne protejăm nu numai sistemul car­diovascular, ci și creierul. Cea dintâi regulă de bază sună astfel: nu mâncați mereu ace­leași lucruri, ci o paletă diversă de alimente, cât mai apropiate de starea lor naturală. Tot atât de importantă este și regula de bază numărul doi: nu introduceți în organism mai multă energie decât consumați, deoarece vă veți îngrășa treptat, odată cu trecerea anilor. Kilogramele în plus măresc riscul de diabet, afecțiuni ale inimii, accident vascular cerebral și cancer. Trebuie subliniat faptul că alimentația joacă un rol primordial în declanșarea diabetului. De aceea, persoanele care au probleme cu glicemia sunt și cele mai avantajate de reducerea greutății corporale - chiar dacă dau jos numai câteva kilograme.

2. Mișcarea - un remediu miracol

Medicina privește ac­ti­vitatea fizică aproape ca pe un remediu-mi­ra­col: cine practică un sport, par­curge distanțe lungi mergând pe jos sau doar robotește în grădină îm­bătrânește mai lent și se îmbolnăvește mai rar. Totodată, își înzestrează organismul cu resurse mai bune de combatere a problemelor de sănătate care s-ar putea ivi la un moment dat. Aici, lista efecte­lor pozitive pare a fi infinită. Le vom numi pe cele mai importante: miș­carea împiedică redu­cerea masei mus­culare deter­mi­nate de înaintarea în vârstă, întă­rește oasele, protejea­ză împotriva durerilor cro­nice de spate, conservă re­flexele și coordonarea miș­cări­lor, ajută articulațiile și le menține mobi­litatea. Toate acestea împreună con­tri­buie în mare măsură la asi­gurarea acelei calități a vieții pe care ne-o dorim. Este adevărat că oamenii tre­cuți de 70 de ani întâm­pină adesea și alte nea­jun­suri, pe lângă sufe­rințele legate de oase și mușchi. Totuși, acestea sunt cele mai chinuitoare pentru ei în viața de zi cu zi.
De-a dreptul frapante sunt efectele activității fizi­ce asupra inimii și a sistemului vascular: ea dimi­nu­ează aproape toate pericolele care amenință cordul și vasele de sânge. Printre altele, scade valorile ten­siu­nii arteriale, ale colesterolului și glicemiei, mărește re­zistența la efort și reduce riscul de ate­roscleroză, deci, implicit, și pe cel de accidente vas­cu­lare și in­farct. În plus, micșorează pericolul de apa­riție a trom­bozelor, precum și a unor boli metabolice, cum ar fi diabetul. O protecție mai eficientă contra îmbă­trânirii e într-adevăr greu de imaginat.
Și creierul profită în diverse moduri de pu­nerea la lucru a mușchilor. Făcând mișcare cu re­gularitate, vom fi protejați împotriva demenței senile, provocate de tulburările circulației san­guine la nivelul creie­rului, poate chiar împotriva distrugerii neuronilor. Ceea ce se știe sigur este că ea păstrează intelectul treaz și alert, împiedică atrofierea țesutului cerebral și determină formarea de neuroni noi, pe tot parcursul vieții, în hipo­camp, sediul central al memoriei din creier.
Activitatea fizică este prielnică și sufle­tului: ea favorizează vindecarea depresiei și a anxietății, diminuează spectaculos manifes­tările nevrotice și face să crească rezistența la stres - ceea ce, în con­secință, micșorează riscul de apariție a unor stări de­presive de diferite tipuri. Sportul ne ajută, de ase­menea, să avem un somn odihnitor. Potența și libi­doul profită și ele de avantajele mișcării, prin faptul că aceasta activează circulația, inclusiv pe cea locală din zona glandelor sexuale. Și, nu în ultimul rând, solici­tarea fizică joacă un rol de protecție contra bolii can­ceroase, căci ea scade riscul tumorilor de colon, precum și al cancerului mamar.
Toate acestea se pot obține pe o cale ui­mitor de simplă și accesibilă, în care consec­vența contează cel mai mult. Cele mai bune rezultate în scopul prelun­gi­rii vieții și al îm­bunătățirii stării de sănătate le veți avea ar­zând prin efort fizic 2000 de kilocalorii pe săptămână. Ideal este un pachet alcătuit din patru componente: un sport de rezistență (de pildă mersul cu bețe sau înotul), exerciții de întreținere a masei mus­culare și a mobilității (gimnastică), precum și un antrenament de echilibru pentru îmbunătățirea coor­donării mișcărilor. Acesta din urmă este considerat, în prezent, de către unii specialiști, ca fiind cea mai eficientă protecție împotriva îmbă­trâ­nirii. O bună școală a echilibrului o con­stituie, de exemplu, metoda Tai Chi, preluată din Extremul Orient. Nu sunt deloc de disprețuit nici beneficiile aduse de mersul în pas susținut. Nume­roase studii confirmă utilitatea unor plimbări de acest fel, o metodă simplă și ieftină de a face mișcare. Cu câte o jumătate de oră în cinci zile pe săptămână pu­teți realiza deja niște mici minuni.

3. Relaxarea - stresul grăbește îmbătrânirea

Relativ recent, specialiștii au descoperit că stresul deține un rol important în accelerarea procesului de îmbătrânire. El este dăunător mai ales atunci când se prelungește și se menține la aceeași intensitate, nelă­sând loc unor pauze de odihnă și refacere ner­voasă. Iar dacă persoana în cauză mai are, pe lângă toate acestea, și sentimentul că nu e capa­bilă să contro­leze situația, sănătatea e serios ame­nințată. În peri­oa­dele când suntem expuși la o presiune continuă, nivelul anumitor hormoni din sânge este în perma­nență crescut, ceea ce are consecințe nefaste asupra siste­mului circulator. Substanțele sintetizate de orga­nis­mul nostru în condiții de puternică solicitare psihică, pentru a-și procura energia de care are nevoie, dezvoltă uneori efecte primejdioase pe termen lung: ele aduc organele și țesuturile într-o stare de ușoară inflamație. Și pe parcursul îmbă­trâ­nirii normale se observă o accentuare a unor astfel de procese infla­matorii discrete, iar stresul pare să activeze ma­siv ase­menea evoluții. Solicitările psi­hice istovitoare spo­resc riscul de depresie, afecțiuni ale inimii și Alz­heimer - toate trei fiind surse de pericole pentru orga­nismul care îmbătrânește. Ele pot face ca vârstnicul să devină dependent de ajutorul celor din jurul său, mai devreme decât ar fi cazul. De regulă, oamenii se confruntă cu stresul prelungit în anii maturității. Cine își însușește la momentul opor­tun tehnici de relaxare ori practică regulat un sport își protejează organismul de efectele tardive ale exce­den­tului de neurotrans­mițători ai stresului. Potrivit unor studii de dată recentă, Tai Chi și meditația (antrenamentul atenției) pot constitui o profilaxie eficientă.

4. Abținerea de la fumat

Cea mai înțeleaptă investiție în ca­litatea vieții la bătrânețe este renun­țarea la consumul de nicotină. Cerce­tătorii au ajuns la concluzia că fumatul repre­zintă cel mai temut accelerator al tuturor proce­selor de­generative: el face să crească riscul apariției pre­coce a maladiei Alz­heimer și a afecțiunilor cardio­vascu­lare. Pe lângă aceasta, este con­siderat drept una din principalele cauze ale evolu­țiilor maligne nu nu­mai la ni­velul plămânilor, ci și al multor alte organe. Poate distruge înainte de vre­me oasele și ochii, deoa­rece favo­ri­zează osteo­po­roza, cataracta și dege­ne­rescența ma­cu­lară. În fine, tot el este responsabil pentru faptul că fumătorii au în ge­ne­ral fața brăzdată de riduri. Și nu e chiar atât de dificil să te lași de fumat: după cum reiese dintr-un son­daj efectuat anul trecut la cererea Co­misiei Euro­pene, 90% dintre foștii fu­mători - ce­tă­țeni europeni, bineînțeles - și-au de­pă­șit dependența de nicotină, pur și simplu, cu un efort de voință, fără să apeleze la medica­mente sau la pro­grame de dezin­toxicare.

5. Provocări adresate intelectului - efort mental continuu

Mintea noastră dispune de rezerve enorme, pe care noi ar trebui să le fo­lo­sim. "Conform stadiului actual al cercetărilor, cheia unei bătrâneți pline de satisfacții constă în asumarea neobosită a unor sarcini a căror rezol­vare presupune angajament, simț de răs­pundere și efort mental", spun gerontologii. La de­butul și la mijlocul vârstei adulte, se pot pune jaloa­nele decisive pentru menținerea într-o formă bună a capacității cog­nitive la o vârstă înaintată și chiar foarte înaintată.
În acest sens, un rol important îl joacă activitatea profesională, deoa­rece ea oferă numeroase prilejuri de reorientare sau perfecționare, de noi începuturi și ieșiri din rutină. Specia­liștii au ajuns la convingerea că pres­tarea aceluiași gen de muncă timp de decenii e mai degrabă un obstacol către o bătrânețe frumoasă. Se prea poate ca un om în jur de 50 de ani, care merge la șeful său și cere să i se facă propuneri - pentru un nou proiect, pentru un instructaj inte­resant, eventual chiar pentru un curs - să fie întâmpinat cu priviri mi­rate, însă este de presupus că el va îmbătrâni într-o formă mai bună decât alții. Mintea are nevoie neîn­cetat de stimulente noi, pentru a rămâne activă - și anume, până la sfârșitul vieții.
În prezent, cercetătorii sunt de părere că degra­darea prematură a funcțiilor creierului poate fi evi­tată prin activitate fizică și implicare mentală.
S-a dovedit că antrenamentul controlat al memo­riei dă rezultate deosebit de bune, atunci când ne for­țăm limitele. Ca o metodă excelentă - spre deosebire de nenumărate alte oferte, cum ar fi șahul și cuvintele încrucișate, specialiștii recomandă și jocul pe cal­cu­lator "Dual-N-Back", care este conceput în așa fel încât soluțiile nu se încadrează într-o schemă fixă.
De asemenea, sunt considerate ca premise impor­tante pentru păstrarea sănătății mentale la o vârstă înaintată: un auz funcțional, prevenirea hipertensiunii arteriale, a depresiilor și a stresului permanent, pre­cum și menținerea greutății corporale la un nivel nor­mal. Între timp, s-au identificat și alte (foarte agrea­bile) modalități de protecție a celulelor cere­brale, cum ar fi somnul odihnitor și sexul.

6. Socializarea - scade riscul demenței senile

"Omul trebuie să treacă prin Tu, pentru a ajunge la Eu", a re­marcat cândva filosoful Martin Buber. Iar psihologii din zilele noastre ar pu­tea completa această frază înțe­leap­tă, spunând: "Și a rămâne ast­fel pe toată durata vie­ții". Per­soanele so­ciabile sunt nu doar mai sănătoase fizic, ci și psi­hic, func­țiile lor cog­nitive cunos­când o in­voluție mai lentă. La oa­menii cu multiple con­tacte sociale, viteza de percepție a creierului nu scade atât de rapid la bătrânețe. Totodată, fap­tul că ei se știu mereu încon­jurați și susținuți de alții micșo­rea­ză riscul demenței senile.
Oamenii se simt cel mai bine când se află în compania priete­nilor. În asemenea momente, ei sunt chiar mai mulțumiți decât atunci când își petrec timpul îm­preună cu copiii ori cu tovarășul de viață, după cum a stabilit o echipă de cercetători, nu mai departe de anul trecut. În prezent, specialiștii acordă o mare însemnătate senti­men­tului nostru de mulțumire față de felul cum ne ducem viața - cine e fericit va trăi mai mult, afirmă ei.

7. Tratamentele medicale - nu luați multe medicamente

Nu în ultimul rând, este esențial pentru modul cum îmbătrânim să recunoaștem și să tratăm la timp bolile și simptomele care le anunță. Cine nu-și măsoară niciodată tensiu­nea și nu e preocupat să afle cum stă cu nivelul co­lesterolului nu dă importanță glicemiei și nici stratului de grăsime depus pe abdomen sau riscă să-și dea sea­ma abia la camera de gardă că este ceva în neregulă cu el. Cardiologii întâlnesc frecvent pacienți pe care infarctul pare să-i lovească din senin, deși l-ar fi putut evita cu ușurință, dacă și-ar fi luat conștiincios pas­tilele contra hipertensiunii. Însă ei le-au aruncat la gunoi, fiindcă nu simțeau că i-ar fi supărat ceva.
Pe de altă parte, organismul nostru sancționează nu numai neglijența, ci și terapiile exagerate. Interac­țiu­nile dintre medicamente, de exemplu, dau naștere unui risc deloc neglijabil. Începând de la opt prepa­rate administrate concomitent, se apreciază că inter­ac­țiunile nu mai pot fi ținute sub control. Și asta e va­labil și la remediile verzi. Orice preparat din plante sau stimulente pentru potență ați lua, informați-vă medicul de familie. Unele din ele se asociază perfect, însă altele sunt departe de a acționa bine împreună. Specialiștii ne avertizează că interacțiunile dintre me­dicamente provoacă mai multe decese decât acci­den­tele rutiere.