Recent, corporația americană Chevron, sfidând opoziția localnicilor, a anunțat că începe forajele la Pungești. Deși majoritatea analiștilor independenți consideră că, începând cu 2017, exploatarea gazelor de șist din SUA va intra într-un rapid și ireversibil declin, România pare nerăbdătoare să preia ștafeta eșecului american. Guvernul Ponta, susținut de președintele Băsescu, ignoră orice argument de bun simț, care ne avertizează asupra dezastrului ecologic, social și economic, pe care exploatarea gazelor de șist îl va lăsa în urmă. Societatea civilă, primind un sprijin esențial de la grupurile constituite pe internet, ca site-uri de susținere și mobilizare, nu abandonează însă lupta. Mai nou, vin în ajutor și românii din diaspora, cu vocea lor puternică, inconfundabilă, eliberată de orice inhibiție. Colaborarea celor din țară cu cei din orașele mari ale lumii a devenit un fapt cotidian. Globalizarea are, deci, și părțile ei bune. Am avut, zilele trecute, ocazia unei întâlniri neașteptate: o româncă din Bruxelles, o româncă din București și un austriac din Viena s-au întâlnit în Parcul Izvor, pentru a anunța, prin "Formula AS", că lupta pentru salvarea Roșiei Montane și pentru oprirea exploatării gazelor de șist nu s-a oprit.
"În România, corporațiile străine au prioritate față de interesul național"
Jurist de profesie, Mihaela Popescu locuiește de ani buni la Bruxelles, fiind unul dintre militanții cunoscuți atât împotriva proiectului Roșia Montană, cât și împotriva gazelor de șist. Ca lider al unui grup informal pe facebook, Mihaela Popescu a luat parte la multe mitinguri de protest în fața Comisiei Europene și a Parlamentului European. Înscrisă în rețeaua care reunește o adevărată forță a diasporei românești, a atras atenția europarlamentarilor austrieci și germani care, auzind de cele petrecute la Pungești, s-au revoltat, nevenindu-le să creadă că astfel de lucruri se pot întâmpla într-un stat-membru al UE. A vorbit și cu eurodeputații români, dar mulți dintre ei au dezamăgit-o. I-au lăsat impresia că ignoră faptul că "extrem de mulți români, din multe orașe și din multe țări, sunt foarte activi în problemele de mediu și îngrijorați de ceea ce se întâmplă în țară, unde corporațiile străine au prioritate în fața interesului național". Grupurile cele mai active sunt cele din Londra, Viena, Berlin, Paris, Bruxelles, Madrid, Milano, Roma, Dublin, Chicago, Toronto, München. Pe lângă scrisorile trimise ambasadelor României, militanții din grupurile de pe internet au început să scrie guvernelor țărilor de reședință, lărgind astfel aria de cunoaștere a ceea ce se întâmplă în "statul român polițienesc", unde jandarmii au ajuns să apere interese străine, punând biciul și bastoanele electrice pe bieții țărani care-și apără pământul și apa de băut. Au rămas de neuitat acuzele aduse oamenilor în uniformă, după cele mai recente confruntări cu localnicii din Pungești: "Nu aveți suflet în voi! Aveți suflet de diavol, sunteți niște nenorociți! Veniți și ne bateți copiii, ne-ați bătut pe noi, bătrânii, acum bateți copiii!". Aceste cuvinte dramatice au făcut înconjurul lumii, diaspora românească jucând rolul unei adevărate cutii de rezonanță în răspândirea de informații corecte, neparazitate politic. Românii din diaspora au profesii diferite, dar pe toți îi unește și-i apropie Țara. Lucrurile scandaloase care se întâmplă acolo. "Suntem înspăimântați de ceea ce se întâmplă în țara noastră!", oftează Mihaela Popescu. "Mi se pare că este un punct de răscruce prin care trece țara, și trebuie să fim cu toții conștienți de asta. Încercăm să-i trezim pe cât mai mulți dintre români. Nu este numai Roșia Montană, nu sunt numai gazele de șist, dar e și vânzarea pământului către străini, tăierea masivă a pădurilor, construirea de micro-hidrocentrale distructive pe râurile de munte, demolarea monumentelor din orașe, retrocedările absurde de proprietăți în Transilvania, plătite o dată de statul român interbelic. Mi se pare că este un proces de distrugere concertată a țării. Suntem singura națiune din Europa care-și vinde cu nonșalanță terenurile. Toate țările au legi protecționiste, numai politicienii de la București refuză să dea astfel de legi. Du-te, tu, cetățean român, și încearcă să cumperi pământ în Germania, în Franța sau în Belgia! Nu vei reuși. În Ungaria, dacă vrei să vinzi unui străin, faci pușcărie. În schimb, ungurii au cumpărat masiv în Transilvania. Numai guvernanții români sunt rupți de realitate, plutesc pe deasupra norilor".
"Tribunalele au ajuns să se teamă. Sintagma «gaze de șist» a ajuns prohibită"
Maria Olteanu este geograf și are trei master-uri la Bruxelles și Berlin, în studii europene, în antropologie și dezvoltare comunitară. A aflat de situația gazelor de șist din România încă de pe când se afla la studii, în Germania. Activistă cunoscută pentru Roșia Montană, s-a întors în țară în timpul revoltelor de stradă din iarna anului 2012. De atunci, s-a implicat cu întreaga ei energie în organizarea "salvării întregii Românii", renunțand, ca și Mihaela Popescu, la viața personală. Nu și-a înregistrat oficial un ONG, e mai rapid să acționezi ca grup pe facebook. Toamna trecută, Bucureștiul a adunat peste 20.000 de manifestanți pe seară, doar cu concursul "cărții chipurilor" (facebook). Păcălită, ca atâția alți români, de minciuna USL-istă a interzicerii gazelor de șist și a opririi proiectului minier Roșia Montană, Maria Olteanu a reluat pe cont propriu activitatea de militant. Mergând pe calea civilizată a dialogului, Maria Olteanu a avut în permanență legături cu politicienii favorabili societății civile, dar fără rezultate rodnice. Aceștia promit, dar uită repede, conform unei tradiții nescrise. Tot mai fructuoase sunt contactele cu diaspora, marea rețea a românilor fără frontiere fiind în construcție; de la ei se așteaptă declicul ce va ridica protestul civil la rang de "directivă" populară pe cele cinci continente unde se exploatează resurse minerale și petroliere. Din activitatea militantei Olteanu face parte și cercetarea de teren. Așa a descoperit că OMV și Romgaz ar fi fracturat în secret roci pe fundul Mării Negre, căutând gaze și petrol de șist. Apoi a descoperit sonde secrete de foraj în diferite sate din Transilvania și Muntenia. A pus pe un blog în limba engleză, informând pe toată lumea, cazul copilului mort lângă o sondă neprotejată a OMV din Aricești, Prahova, ca și toate informațiile despre gazul neconvențional și despre acțiunile polițienești ale jandarmeriei din România. "E nevoie de cât mai mulți oameni dedicați protecției mediului pe termen lung", spune ea. "Să fie acolo unde e nevoie, să-i încurajeze pe românii în vârstă, neobișnuiți cu protestul și cu libertatea de exprimare. Din păcate, și printre militanți sunt foarte multe stele căzătoare... Se ambalează la început, zicând că vor revoluționa activismul civic, dar treptat dispar din peisaj, cedează nervos, se plictisesc, uită de promisiuni, ca politicienii...".
Pe site-ul www.fracturare.ro puteți găsi mai multe detalii.
"Unde există fracturare hidraulică, acolo există și conflicte"
Vienezul Markus Wailand este regizor și producător de filme documentare. Pe site-ul www.pooldoks. com se pot citi mai multe despre activitatea sa artistică. Ca austriac, urmărește un scenariu cu trimitere directă la OMV, deoarece dorește ca publicul de acasă să afle cum se comportă în străinătate compania lor cea mai reprezentativă, deținută majoritar de statul austriac. Nu va ignora nici celelalte companii care practică fracturarea, precum Chevron, Petrom, Prospecțiuni S.A., Romgaz și altele. Știe că va întâmpina obstacole, deoarece această industrie obișnuiește să-și ascundă isprăvile de ochii publicului, dar contează pe sprijinul militanților români atât din București, Cluj-Napoca și Vaslui, cât și din Bruxelles, New York sau Viena. Mizează, deopotrivă, și pe sprijinul țăranilor români, deoarece astfel de proiecte se derulează, de regulă, la sate. A regizat primul film despre fracturare în 2009, iar de atunci a devenit un expert al genului. Urmărește povestea, urmărește unde merg banii și nu neglijează conflictul. A învățat că unde există fracturare hidraulică, acolo există și un conflict. "Mai ales aici, în România", spune, "am notat o mulțime de conflicte. Pentru că sunt și o mulțime de tentații pentru industria petrolieră transnațională. Cu cât corporațiile și guvernul țin cu orice preț să deschidă un proiect industrial periculos, cu atât populația vizată se revoltă și se opune mai intens. Este o dovadă de sănătate și maturitate a societății civile, care va fi «personajul» principal în filmul meu".
Între timp, locul în care Chevron a început operațiunile a devenit "zonă specială de securitate", păzită de poliție, iar celor care trec prin preajmă li se cere să prezinte actele de identitate. Ai putea spune că nu mai e nimic de făcut. Dar militanții din diaspora și din țară au încă speranțe. Câtă vreme n-a început încă exploatarea nici la gazele de șist, dar nici la Roșia Montană, lucrurile nu sunt tranșate, cred ei. "Bannerul global" încă stă de veghe în 25 de orașe europene și americane. Tinerii români din fiecare oraș menționat în paranteze au primit un cuvânt pentru afișare publică. La un loc, pe internet, mesajul sună astfel: "Români (Dublin), A Sosit (Atena) Vremea (Roma) Schimbării (Viena)! Viitorul (München) Ne Aparține (New York)! Apărăm (Hanovra) Patrimoniul (Hamburg), Natura (Washington) Și Oamenii (Montreal)! Solidaritate (Londra)! Împreună (Bruxelles) Punem (Berlin) Capăt (Toronto) Trădării (Paris) Și Corupției (Copenhaga)! Treziți-vă (Amsterdam) Și Implicați-vă (Madrid) Acum (Praga)! Toți (Chamonix Mont-Blanc) Pe-un Gând (Chicago) Și Într-un (Geneva) Suflet (Köln) Uniți (București) Salvăm (Brașov) Roșia Montană (Roșia)!" Precizare: conceput pe vremea marilor proteste pentru Roșia Montană, banner-ul este valabil, fără îndoială, și pentru "epoca" gazelor de șist.
Fotografii de Markus Wailand