Aşa sună ameninţarea lui Dmitri Rogozin, vicepremierul Rusiei, la adresa noastră. Pentru cei mai în vârstă dintre dvs., crescuţi în umbra marelui URSS, tonul pare cunoscut. În anii 50-60, tovarăşii de la răsărit făceau legea în ţara noastră. La propriu! Aveau oameni în guvern şi alte instituţii ale statului, iar când era nevoie, bravii noştri comunişti mergeau la Moscova pentru a fi şcoliţi sau pentru a primi sfaturi care erau întotdeauna urmate. Apoi a venit Ceauşescu şi ne-am crezut independenţi faţă de URSS, dar nu eram, dovadă primii ani de după revoluţia din 1989. Acum suntem în NATO şi UE, iar tinerii care s-au născut cu laptopul în braţe şi telefonul mobil la ureche cred că Rusia e un stat aflat la mare depărtare de noi, cu un preşedinte bizar şi, uneori, simpatic (ei ar spune "cool"), pentru că e pasionat de judo şi scuba-diving. De aici vin şi problemele noastre. Rusia a reuşit să-şi construiască o nouă imagine şi să nască simpatii în rândul unor oameni care nu i-au simţit colţii. Cei deportaţi din Basarabia şi Bucovina în lagărele de concentrare, cei care au murit de foame la propriu, pentru că sovieticii le-au luat din hambar ultimul fir de grâu, sau cei care au umplut până la refuz temniţele din tot spaţiul Europei de Est au murit. Mai trăiesc acum doar copiii lor, care s-au născut în apartamente cât o cutie de chibrituri, şi nepoţii lor, care supravieţuiesc în realitatea virtuală. Bătrâni sau tineri, ei nu au gustat libertatea decât în forma chinuită a tranziţiei nesfârşite sau în cea fără frâu şi sens, a Europei postmoderne. Lor, Vladimir Putin le pare un personaj care prezintă lumii o alternativă. Se destramă încrederea în Uniunea Europeană? Nicio problemă! Putin are în buzunar Uniunea Eurasiatică şi soluţii pentru alunecuşul european! Propaganda în favoarea minorităţilor sexuale depăşeşte normalitatea şi bunul simţ? Putin interzice, încruntat, manifestările homosexuale în public. Ba mai mult, adoptă recent o lege care interzice şi înjurăturile pe străzi, în birouri, în teatre, până şi în metrou. Şi nu se opreşte aici. Deşi nu se ştie cât este de credincios, Putin merge la Muntele Athos sau în Ţara Sfântă şi sprijină mânăstiri, ridică hoteluri pentru pelerini, sau, un adevărat lux, construieşte o catedrală chiar în Paris. Să poată aprinde mujicul o lumânare şi pe Champs-Elysées! Cetăţenilor nostalgici după ţar li se oferă unul reşapat şi cât se poate de... moral.
Rezultatele nu întârzie să apară. Liderul partidului extremist Jobbik din Ungaria, Gabor Vona, nu se sfieşte să-şi afişeze public simpatia faţă de liderul de la Kremlin. Pe afişul electoral al partidului apare mesajul - "Alegeţi!", pe o fotografie în care este reprezentată o fată drăguţă, în costum popular unguresc, faţă în faţă cu proaspătul câştigător al concursului Eurovision, transsexualul Conchita Wurst ("Cârnatul Concepţiei", într-o traducere decentă, la care există şi o variantă mult mai vulgară, pe care nici măcar nu o pot pomeni). Sigur, cei de la Jobbik sunt extremişti, dar s-ar putea ca cetăţenii europeni, aşa paşnici şi educaţi cum sunt, să aleagă fata drăguţă a extremiştilor din Ungaria sau Austria, în locul femeii cu barbă, care la câştigarea Eurovisionului a declarat fericită: "Suntem de neoprit!". Or fi ei de neoprit, dar nu mai mult decât europenii oripilaţi de liberalismul occidental, cărora Putin le oferă o alternativă bazată, spune el, pe valorile ortodoxiei. E un cântec de sirenă, care mi-e teamă că-i va seduce pe mulţi. Credeţi că sunt de blamat? Sau sunt de blamat excesele liberale din Uniunea Europeană, care par hotărâte să dărâme orice tabu, de dragul unei democraţii multiculturale şi sexuale. Până la urmă, câţi ne dorim cu adevărat să trăim într-o realitate trucată, care are, în acelaşi timp!, şi sâni şi barbă?
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
