Sistemul nu a fost impus după decembrie 1989, sub tutela lui Ion Iliescu, moştenitorul conducerii comuniste anterioare. El a fost preluat, fiind - pur şi simplu - sistemul de management administrativ comunist, cu ierarhiile lui rigide şi protocolare, cu arbitrariul stăpânitorilor absoluţi, drapat propagandistic printr-o ideologie egalitară. Ion Iliescu şi regimul său nu au făcut decât să adapteze structurile sistemului la noile realităţi. Aparenta democraţie, acceptată de Ion Iliescu şi oamenii lui din cauza împrejurărilor obiective, şi - în special - libertatea regăsită a mijloacelor mediatice i-au făcut vizibile tarele, deficienţele fundamentale, în raport cu aspiraţiile pentru o nouă construcţie socială, consonantă cu cea a democraţiilor occidentale. În locul unei administraţii responsabile şi eficiente, sistemul a păstrat o imensă birocraţie parazitară, o cleptocraţie solidară mafiot, puţin dispusă să utilizeze în avantajul comunităţii resursele economice ale naţiei. Cleptocraţia şi-a impus regulile în haosul post-revoluţionar, şefii diverselor ei sectoare devenind lideri locali, adevăraţi stăpâni feudali, autonomi în raport cu "puterea centrală", pe care o susţin doar atunci când le satisface interesele. Ion Iliescu domină, încă, "sistemul" prin autoritatea sa simbolică şi siguranţa reflexelor dobândite sub comunism. Urmaşii săi, A. Năstase, M. Geoană, V. Ponta, au trebuit însă să se acomodeze cu "anarhia feudalilor", să se supună "baronilor" locali din diverse judeţe ale ţării pentru a fi sprijiniţi de ei.
Ascensiunea la putere a dreptei democratice şi, în primul rând, alegerea ca şef al Statului a unui om hotărât să spulbere jocul aparenţelor, regizat (după model comunist) de sistem, prin impunerea unei Justiţii real independente, a declanşat o alertă totală în rândurile baronilor. Decizia lui Traian Băsescu, ales preşedinte prin mobilizarea tuturor forţelor politice conştiente ale ţării, a fost îngreunată de conjuncturile economice dificile, criza mondială putând plasa România în incapacitate de plată. Propaganda dură a "sistemului", cum că Băsescu şi guvernul său ar fi tăiat arbitrar pensiile şi salariile, nu l-a împiedicat pe preşedinte să susţină ferm o detaşare clară a Justiţiei de factorul politic, o afirmare evidentă a acţiunii autonome a instituţiilor juridice. După aproape zece ani de la instalarea sa la Cotroceni, efectele desprinderii Justiţiei din "sistem" încep să se vadă. Acuzele şi arestările realizate de instituţiile juridice specializate, DNA şi ANI, bazate pe informaţiile obiective ale serviciilor secrete depolitizate, au pus - brusc - în faţa electoratului, amploarea şi monstruozitatea fenomenului "corupţiei de sistem", frâna dură a oricărei încercări de aliniere a ţării la nivelul de civilizaţie şi cultură al Occidentului. Arestările unor "baroni" ca A. Duicu, din Mehedinţi, Nicolescu, din Argeş, Cosma, din Prahova, Constantinescu, din Constanţa etc. au arătat maniera în care caracatiţa corupţiei şi arbitrariului şi-a extins tentaculele în toate compartimentele vieţii publice şi private ale comunităţii. Cazul Duicu a fost exemplar nu numai pentru că a dezvăluit strategia baronilor de înstăpânire absolută pe zonele administrate de ei (prin numirea magistraţilor, a şefilor poliţiei, a conducătorilor instituţiilor locale "verificaţi" pentru obedienţe şi solidaritate mafiotă), ci şi pentru că a demascat puterea acestora asupra vârfurilor ierarhiei sociale, Duicu făcându-şi "aranjamentele" din chiar cabinetul primului ministru Ponta. E normal ca, la un asemenea "seism", solidaritatea baronilor să se refacă, iar presiunea lor asupra slabei puteri centrale să devină uriaşă. Victor Ponta a fost obligat imperativ să declare că, după plecarea lui Traian Băsescu, în noiembrie, toate acestea se vor sfârşi, iar baronii îşi vor redobândi liniştea.
Sondajele de opinie indică totuşi că, în ciuda dezvăluirilor şi acţiunilor Justiţiei, PSD-ul, partidul complet baronizat, cu o aparentă ideologie de stânga, va câştiga alegerile. În "cursa pentru Cotroceni", Victor Ponta, premierul-plagiator şi protectorul pe faţă al baronilor spoliatori, conduce detaşat. Explicaţia că "dreapta" este dezbinată, cu fragmente aflate în concurenţă, suportând consecinţele incriminărilor reciproce, nu este suficientă. Există, evident, riscul ca, în noiembrie, partidele ei să nu înţeleagă "lecţia europarlamentarelor" şi să se prezinte cu (prea) mulţi "prezidenţiabili". Alegerile din 25 mai vor arăta impactul fiecărui partid al dreptei şi consecinţa ar trebui să fie renunţarea la orgoliile de grup şi asocierea organică în lupta cu mafia PSD-istă. Problema dezlipirii unei părţi cât mai mari a electoratului din "vraja" promisiunilor PSD-ului este diferită. Într-un editorial din "Evenimentul zilei" (nr. 7076), analistul Ion Cristoiu opina că electoratul PSD (a cărui componenţă este, în genere, alcătuită din pensionari, rurali, şomeri, marginali) votează întotdeauna cu "stânga" pentru că membrii lui "au conştiinţa de iobagi români". Aşadar, aceştia susţin un "boier" ca Radu Mazăre, primarul Constanţei, cunoscut pentru luxul său deşucheat şi sfidător, pentru că, în ciuda faptului că nu-şi poate justifica legal bogăţia, dă câte ceva şi săracilor. Aceştia, având "mentalitatea de iobagi", nu realizează că Mazăre le oferă fărâmituri din "prada" pe care şi-o însuşeşte tocmai din impozitele şi taxele plătite de ei. Opinia lui Cristoiu este perfect justificată, dar - aş adăuga - cred că votanţii în orb ai stângii au, în primul rând, o mentalitate conservatoare, păstrându-şi inerţial "figura de cetăţeni-asistaţi" pe care le-a indus-o comunismul. Cetăţeanul-asistat primea totul de la partidul-stat, inclusiv grila judecăţilor de valoare asupra realităţii, el trebuind să înghită totul pe nemestecate. Micile "cadouri electorale", devenite tradiţie, fac parte dintr-o "strategie a asistării", ca şi părerile induse propagandistic de oficinele lor mediatice, precum postul de televiziune Antena 3. Cetăţeanul-asistat reacţionează emoţional la "argumentele" acestor oficine, incapabil să judece după o grilă de valori proprie.
Asaltul Justiţiei asupra structurilor mafiei PSD-iste nu este, în consecinţă, capabil să răstoarne confortul mental al asistaţilor. Stăpâni absoluţi pe "teritoriile" lor, baronii vor acţiona solidar în sprijinul celui care le-a promis imunitatea. Ca să le limiteze influenţa, dreapta trebuie să funcţioneze unitar şi, concomitent, să înveţe să comunice acelaşi mesaj. O spaimă difuză, subterană, faţă de reîntoarcerea la arbitrariul absolut al comunismului există încă, orice s-ar spune, şi la conservatorul electorat al stângii.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
