Ungaria ar dori să lovească de la Strasbourg în graniţele României

Dacă au văzut că la Comisia Euro­pea­nă, adică la guvernul Uniunii Euro­pe­ne, nu au avut nici un succes cu pro­iectele de autonomie a aşa-zisului Ţinut Secuiesc, Ungaria şi liderii maghiari din România au schimbat foaia, apelând acolo unde aveau mai multe şanse ca lobby-ul lor să prindă: la Adunarea Par­lamentară a Consiliului Europei (APCE).

Zilele trecute, această "adu­nare" a adoptat o rezoluţie scandaloasă, care are toate şansele de a tulbura grav apele într-o Europă şi aşa măcinată de contradicţii. Iniţiată de maghiarul Ferenc Kalman, rezoluţia propune des­fiinţarea conceptului de stat naţional şi încurajează obţinerea autonomiei de către minorităţi. Practic, APCE "aruncă Europa în aer", notează ziarul "Ade­vă­rul", încurajând autonomia teritorială. Pen­tru domnii de la Strasbourg (mo­ţiunea respectivă a fost promovată de un grup de parlamentari maghiari, printre care şi "românul" Frunda Gyorgy), tul­bu­rările care pot surveni după votul lor ires­ponsabil nu contează. Ei au sus­pen­dat dreptul de vot al Rusiei, dar, în rea­litate, prin rezoluţia recentă, nu fac de­cât să-i dea mână liberă pentru ane­xarea Crimeei, sub pretextul protejării mi­no­rităţii ruse. Deşi isprava asta nu e decât o "recomandare", deci nu e obligatorie pentru cele 47 de state membre ale Con­si­liului Europei, rezoluţia respectivă va fi prezentată de propaganda unor ţări (de fapt, e vorba doar de Ungaria şi Ru­sia) drept o mare victorie a autono­miş­tilor. Vorbind de "autoguvernare teri­torială", rezoluţia stipulează fantezist că "diversitatea etnică din Europa este un mo­tiv suficient pentru ca graniţele sta­tului naţional să fie abolite". Bucuros de succesul pasager repurtat, liderul UDMR, Kelemen Hunor, a şi ieşit la rampă, anunţându-şi prietenia cu liderul unui partid naţionalist din Tirolul de Sud, al cărui model îl urmează UDMR, după eşecul modelului catalan. Dar lu­cru­rile nu pot fi chiar aşa cum doresc unii. Spune un cititor pe un forum: "UDMR-ul nu realizează că autonomia nu se poate realiza prin şantaj politic. Sunt două etape de trecut, Constituţia şi voinţa poporului român". Dar pentru d-l Hunor nu există voinţa românilor, oricâte vorbe aparent temperate ar folosi domnia sa în public, constrâns de ne­fe­ricita calitate de membru al guvernului României. Reuşind o mică victorie de etapă, Ungaria şi liderii UDMR se şi văd la cârma aşa-numitului „Ţinut" şi ţinându-i pe cei 300 de secui, care mai au conştiinţa neamului lor maghiarizat, în bezna lipsei de informare. Pe scurt, Re­zoluţia, deşi salutată ceremonios de guvernanţii udemerişti ai lui Victor Pon­ta, nu are şi nu trebuie să aibă nici o va­loare pentru România. După această ru­şinoasă recomandare a APCE, fiecare ţa­ră din Europa ar trebui divizată, UE ar trebui să se întoarcă în Evul Mediu, ba­ronii etnici ar trebui să facă legea pre­tu­tindeni, iar istoria însângerată a seco­lului trecut ar trebui ştearsă ori scoasă din manuale. După cum remarca depu­tatul PSD Bogdan Diaconu, fără teama că-şi va enerva partenerii de guvernare, "Rezoluţia APCE, născută din aspiraţia Ungariei de a-şi construi enclave în ţă­ri­le vecine, unde există minoritate ma­ghia­ră, vrea, de fapt, să redeseneze gra­ni­ţele, şi este un afront adus statului mo­dern şi suveranităţii sale, precum şi o revendicare anti-Trianon, marea durere a Budapestei". Deocamdată, guvernan­ţii de la Bucureşti, alţii decât cei din UDMR, n-au reacţionat. De fapt, ar tre­bui să-i înţelegem: ei guvernează în li­nişte, chiar dintr-un birou militarizat al MApN. Ăsta să le fie, oare, răspunsul?