În contextul în care o boală înspăimântătoare, cum e ciroza hepatică, face ravagii în România şi în lume, revenim la cazul doctorului Ladislau Elthes din Oradea, creatorul produsului "Elcohep". Dr. Elthes a tratat şi a ajutat la refacerea ficatului a mii de bolnavi. Din această bătălie, şanse de revenire au avut numai cei ce au renunţat definitiv la băuturile alcoolice, indiferent de tărie, indiferent de concentraţie. Din capul locului trebuie ştiut un lucru fundamental: timpul dedicat tratamentului cirozei hepatice nu poate fi mai scurt de 7-8 ani! Dar asta nu înseamnă că un bolnav trebuie să aştepte 7-8 ani până când o să-şi regăsească starea de bine. Durata necesară unei îmbunătăţiri semnificative este mult mai mică: un an şi jumătate-doi ani. Doi ani de tratament, de demers al doctorului şi de luptă a bolnavului, fiecare cu contribuţia lui personală. Timp în care, dacă unul dintre cei doi trişează, succesul e compromis. Dacă bolnavul, de pildă, are în acest timp o abatere cât de mică, un pahar de băutură, indiferent cu ce ocazie, deja putem să ne aşteptăm la eşec total. Şi se cam întâmplă astfel de eşecuri... Deci, cu o "ascultare" mai radicală decât "ascultările" din mânăstire, cu o respectare a regulilor mai profundă decât respectul regulilor militare şi cu o cuminţenie şi o "sfinţenie" mai adânci decât în pustnicie - aşa, şi numai aşa, se poate reuşi în bolile de ficat. Dr. Elthes este deja "spaima" ciroticilor, dar, în acelaşi timp, salvatorul lor. Nu-i place să spună că "a vindecat", spune că "a refăcut", aşa i se pare mai corect. Potrivit registrelor sale, peste 4000 de bolnavi grav au scăpat de boală urmând tratamentul descoperit de el. Nicăieri în lume nu se vindecă bolile hepatice cronice, chiar dacă deznodământul mai poate fi temporizat; categoria de boli hepatice cu etiologie toxică, cu atât mai mult în fază de ciroză, are, de regulă, sfârşit letal. Dar tratamentul cu "Elcohep", patentat în toate continentele lumii, le dă o şansă reală bolnavilor. În decursul anilor, doctorul a avut cazuri extrem de grave, şi nici lui nu i-a venit să creadă că reuşita recuperării a fost atât de spectaculoasă. Asta, pentru că toată lumea medicală ştie că ficatul "se consumă", "muşcă" din el însuşi; ajunge la ultimele cinci minute de viaţă, luând-o şi pe a ta în acelaşi timp, din cauza numeroaselor îndatoriri vitale pe care le are. În consecinţă, precauţia dr. Ladislau Elthes e mare: nici din greşeală nu i-ar spune unui bolnav, la începutul tratamentului, că-l salvează. La prima întâlnire pe care o ai cu celebrul terapeut, te va obliga să accepţi un scenariu medical de coşmar, punându-te să alegi simplu, între moarte şi viaţă.
"Poruncile" supravieţuirii în bolile hepatobiliare
Primul comandament adresat ciroticilor iubitori de alcool şi de prieteni de chef sună dantesc: "Renunţă total la alcool! Schimbă-ţi prietenii! Când în viaţa ta a intervenit o boală atât de gravă, boală extremă, boală mortală, atunci aceşti prieteni nu-ţi mai pot fi prieteni, sub nici un aspect. Modul tău de viaţă suferă schimbări fundamentale: noi deprinderi, nou regim alimentar". Al doilea comandament este la fel de dur: "Ai nevoie de mult repaus la pat, culcat, nu pe fotoliu sau pe scaun, de multe ori, chiar 20 de ore din 24. Rămân în discuţie cele patru ore de «activitate» în afara patului. Ele nu vor fi una după alta, să împarţi ziua în două: 20+4 ore. Nu, le vei intercala printre orele de stat la pat, ca să le faci suportabile. Măcar în primii doi ani. Peste 90 la sută dintre pacienţii mei care au vrut să trăiască au reuşit". În fine, un al
treilea comandament îţi lasă un timp de respiro: o dată la trei luni, trebuie să mergi la Oradea, să te vadă doctorul la faţă şi să-ţi refaci rezervele de tratament. Cum medicamentul nu se produce într-o fabrică, singura sursă de "Elcohep" este însuşi dr. Elthes Ladislau. De la el iei ceaiurile respective şi tot de la el "îţi răscumperi" viaţa, prin aceste restricţii grele, depresive, dar salvatoare. "Ăsta-i costul vieţii", obişnuieşte să spună, resemnat şi rece, domnul doctor. "Cine nu a avut grijă de propria viaţă şi doreşte s-o recupereze în ceasul din urmă nu va pregeta să urmeze regimul pe care i-l dau. Nu eu îi interzic îngăduinţele, ci propriul ficat. Lui să-i ceară derogări şi scutiri". Din statisticile personale, rezultă însănătoşiri spectaculoase, de 60-70 la sută în cazuri de ciroză hepatică, şi de peste 80 la sută în cazurile de hepatită cronică. "În medicina mondială nu există «foşti cirotici»", spune dr. Elthes. "Singura excepţie este medicina românească". După cercetări îndelungate, de aproape zece ani, în laboratoare şi clinici din Bucureşti (Institutul pentru Controlul de Stat al Medicamentului), facultăţi de medicină şi spitale din Cluj-Napoca, Iaşi, Târgu Mureş şi Oradea, "Elcohep"-ul este unul dintre cele mai verificate medicamente româneşti din istorie, pe baza unei cazuistici uriaşe.
MĂRTURII
Cele mai convingătoare argumente pentru a demonstra eficienţa unui tratament sunt, desigur, povestirile pacienţilor, ale celor care, aflându-se într-o grea cumpănă a vieţii, şi-au găsit salvarea în ceaiurile medicului de la Oradea.
"Cred că a venit timpul ca de experienţa doctorului Elthes să profite un număr cât mai mare de bolnavi din România"
Ioan Corondan din Bucureşti povesteşte simplu, curgător, vorbind parcă de viaţa altuia:
"M-am îmbolnăvit în iarna anului 1999, în perioada Crăciunului. Nu am luat în seamă, aveam o uşoară slăbiciune şi semnele specifice hepatitei, pe care pur şi simplu le-am ignorat. Nu aveam poftă de mâncare, temperatura se menţinea constant în jurul valorii de 37 grade, aveam o paloare anormală a feţei şi, în plus, observasem că slăbeam pe zi ce trece, deşi abdomenul începuse să-mi ia proporţii! Am urmat atunci, printre altele, o serie de şedinţe de acupunctură, dar fără folos: începusem să mă simt din ce în ce mai rău! Trecuseră deja trei luni! Odată ce starea mea generală devenise aproape critică, familia s-a alarmat şi, prezentându-mă la un spital de renume din Capitală, am fost internat de urgenţă, pentru un control de specialitate şi tratament. Se întâmpla în luna aprilie 2000. Analizele medicale făcute cu această ocazie indicau o ciroză hepatică decompensată. Medicii au conchis că trebuie să urmez cursul firesc al tratamentului, respectiv, să fac un transplant de ficat, pentru care urma să aştept o perioadă nedefinită. Atunci s-a întâmplat minunea şi am aflat de tratamentul doctorului Elthes, de la o prietenă şi colegă a fiicei mele, Liana Săndulescu, căreia îi sunt şi astăzi profund recunoscător! Soţul doamnei trecuse prin exact aceleaşi etape de îmbolnăvire. După o perioadă de tratament la Oradea, acest domn îşi revenise şi se simţea mult mai bine. După ce eu însumi am urmat, în cele din urmă, tratamentul doctorului Elthes, n-aş spune că a fost un tratament foarte dur, peste puterile omului. Am ţinut un regim dietetic bazat pe brânzeturi, legume şi foarte puţină carne, minimum pregătită. Baza a fost însă foarte multă odihnă, abstinenţă totală de la băuturile alcoolice şi evitarea eforturilor fizice exagerate. Bineînţeles că am respectat cu stricteţe toate aceste recomandări, iar rezultatele au apărut pe parcurs, concretizate printr-o stare generală mai bună, evidenţiată şi de rezultatele analizelor medicale periodice. În afara regimului respectiv, am luat cu regularitate ceaiul produs de dr. Elthes, un ceai de plante (Elcohep), care nu că se pare, dar produce adevărate minuni! Însă nu fără mâna pricepută a doctorului. Primele semne de însănătoşire clară au apărut după un an: slăbiciunea organismului nu mai era evidentă, aveam mai multă energie şi chiar puteam face plimbări mai lungi, fără să obosesc ca înainte. Am început să prind putere, să am poftă de mâncare şi de viaţă, cu un cuvânt: să devin, în fine, un om normal! Bucuria mea cea mai mare a fost însă în urmă cu circa doi ani, adică după zece ani (!) de tratament, când doctorul mi-a spus că scăpasem definitiv de cumplita boală! O realitate certificată atât de rezultatele analizelor medicale, cât şi de starea mea generală foarte bună! Însă verdictul nu-l putea da decât cel care a fost autorul acestui mare succes şi căruia îi mulţumesc şi pe această cale! Din această experienţă am tras o învăţătură importantă: acordaţi atenţie semnelor corpului! Eu aveam obiceiul să le ignor. Aveam o reticenţă mare faţă de mersul la doctori şi, iată că am primit o lecţie usturătoare! Cât despre binefăcătorul meu, dr. Elthes, îmi pare rău că acest om de valoare, cu ceaiurile sale miraculoase, poate fi contactat doar într-un singur loc, la Oradea. Ideal ar fi ca Ministerul Sănătăţii să se implice în acest caz şi să creeze mai multe puncte de lucru pentru acest doctor, de vreme ce metoda lui s-a dovedit a fi salvatoare pentru mii de vieţi. A trecut multă vreme de când a devenit cunoscut prin capacitatea sa extraordinară de a vindeca bolile grave ale ficatului! Câtă vreme acest om a ales să nu plece în străinătate şi să nu înstrăineze patentul medicamentului său, cred că a venit timpul ca de experienţa lui să profite un număr cât mai mare de bolnavi din România. Personal, sunt deosebit de fericit că am avut ocazia să-l întâlnesc. Îi mulţumesc din suflet că mi-a salvat viaţa, rugându-l pe bunul Dumnezeu să-l ţină sănătos, spre binele celor care au atâta nevoie de dânsul!"
Şi Balogh Anton din Carei are o poveste plină de neprevăzut. S-a îmbolnăvit de ciroză hepatică în anul 1995, în februarie, şi tot atunci s-a grăbit să se interneze în Spitalul Judeţean din Satu Mare. Îşi aminteşte: "După circa două luni de spitalizare, am ieşit cu diagnosticul ciroză hepatică agresivă (compensată medicamentos). Am întrebat ce şanse de vindecare am, iar răspunsul a fost că trebuie să-mi bag cât se poate de repede dosarul de pensionare. Medicul de familie a zis, la rândul lui, că, după circa 4-6 luni, boala îmi va distruge organismul, fără putinţa de a fi oprită. Mi-au fost recomandate şi am fost tratat cu cele mai scumpe medicamente străine (Hepamerz, Hepabionta etc), dar nu se vedea nici o ameliorare. Mă îndreptam, practic, spre cimitir, aşa cum îmi prezisese un medic de la spital. Mi-am cumpărat sicriu şi loc de veci, am făcut toate pregătirile de înmormântare, ca să nu-i necăjesc prea mult pe cei din familie. Din fericire, o asistentă de la spitalul judeţean mi-a vorbit de Elcohep, iar din almanahul "Flacăra" de atunci, am luat adresa şi numărul de telefon ale doctorului Elthes. M-a programat în luna mai. După o discuţie foarte amănunţită despre obiceiurile mele de viaţă, despre ce mâncam şi ce beam, şi după un consult amănunţit, domnul doctor a dat verdictul: şanse de vindecare 80-85 %, cu condiţia să respect întocmai ceea ce-mi va cere şi prescrie ca tratament. Am promis şi, speriat de moarte, am decis să respect amănunţit indicaţiile primite. După numai 2-3 săptămâni, am observat primele semne de ameliorare, iar după circa 6 luni, mi-am recăpătat pofta de viaţă şi forţa fizică. După al doilea sau al treilea consult la Oradea, nu am mai luat medicamente (doctorul mi-a permis să continuu tratamentul recomandat în spital), doar ceaiul primit. Când i-am arătat analizele medicului de familie, n-a vrut să creadă că sunt ale mele. Aşa ceva nu se poate, a spus, verificând la laborator dacă nu cumva s-au încurcat fişele medicale. Pe scurt, beneficiind de rezultate «la limita maximă a normalului», în prezent duc o viaţă normală, mă simt bine, sunt fericit, deşi urmez în continuare regimul alimentar sever prescris de domnul Elthes. Am vândut sicriul unora care au avut mai multă nevoie de el decât mine şi mi-am reluat munca. Mulţumesc d-lui doctor Elthes, chiar dacă a fost foarte exigent şi de multe ori m-a tras la răspundere şi m-a certat când a văzut că analizele nu erau cum trebuie. Dacă nu-i respectam indicaţiile şi nu aveam încredere în dânsul, astăzi nu mai eram în viaţă, se adeverea zisa acelui medic care mă îndrumase către cimitir".
"O zi binecuvântată!"
Dr. Horia Cirin din Arad a fost el însuşi pacientul doctorului Elthes. De data aceasta, precizează: "Aş dori să vă relatez despre experienţa aplicării tratamentului d-lui dr. Elthes pacienţilor mei, şi nu despre afecţiunea mea. Ceaiul hepatic al d-lui doctor, după părerea mea, cel puţin la pacienţii mei, a avut efecte de netă ameliorare a stării generale, diminuând mult sau chiar până la dispariţie, în unele cazuri, sindromul de astenie fizică şi starea de inapetenţă şi de rău general. Din punct de vedere paraclinic, probele hepatice s-au ameliorat forte mult, uneori până la normalizare (TGO şi TGP). La unii pacienţi cu hepatită cronică virală (B, C sau B şi C), aflaţi în tratament alopat cu antivirale (interferon, ribavirin), virusurile hepatitice nu au mai fost detectabile. Probabil, asocierea ceaiului a potenţat efectul antiviral alopat. Este părerea mea, formată pe o perioadă de cel puţin zece ani, de când îl cunosc pe dr. Elthes. Consider ceaiul său drept cel mai bun remediu din România pentru tratamentul afecţiunilor hepatice.
"Ce să spui despre cineva care îţi salvează viaţa?..."
Profesorul Viorel Dalca din Arad a avut, cândva, hepatită cronică agresivă, cu un pas înainte de a face ciroză. Iată povestea sa: "M-am îmbolnăvit la vârsta de 6 luni (!) de hepatită virală, din cauza unei medicaţii nefericite cu antibiotice. Cam pe la vârsta de 2 ani, hepatita a recidivat, devenind cronică. De atunci, am dus-o «pe picioare». Când am început să lucrez, activitatea mea se desfăşura cam aşa: 1-3 luni muncă, 2-3 săptămâni spital. Şanse de vindecare, zero. Apoi, într-o zi binecuvântată, un prieten bun, să-i dea Dumnezeu sănătate, mi-a spus că a citit, în revista Flacăra, despre domnul doctor. Neavând ce pierde, am hotărât să merg la Oradea, la dr. Elthes. La acel moment, diagnosticul meu era de hepatită cronică agresivă. Aşa am început tratamentul acum 30 de ani şi îl voi urma câte zile îi va da Dumnezeu domnului doctor. Ameliorările s-au manifestat deja în prima săptămână, iar după un an, diagnosticul s-a schimbat în hepatită cronică stabilă, persistentă. Regimul draconic, pe care l-am urmat 5-6 ani, s-a făcut treptat mai lejer, fără să-l opresc nici în ziua de azi. În prezent, mă simt foarte bine. Cât despre domnul doctor Elthes, ce poţi spune? Ce să spui despre cineva care îţi salvează viaţa şi îţi dă posibilitatea să trăieşti în proporţie de 99% normal? Nu există în nici un vocabular suficiente cuvinte de mulţumire care să exprime clar sentimentele mele pentru binefăcător..."
"Fără Eclohep, tata n-ar fi ajuns la 90 de ani"
Marin Marcu este fiul lui Gavrilă Marcu din Valea Ierii, Maramureş. Cum bătrânul nonagenar este prea ocupat cu supravegherea grădinii şi a mejdinii, Marin este cel care ne-a povestit despre starea lui de sănătate, dând mulţumire în faţa lui Dumnezeu pentru "farmacia verde" lăsată pe pământ. El spune: "Gavrilă Marcu, tatăl meu, are o hepatită cronică de vreo 50 de ani. Acum este în vârstă de 94 de ani. De vreo 17 ani foloseşte ceaiul de la SC Elcohep SRL. Am aflat de dr. Elthes prin cineva din Turda, care folosea ceaiul deja de câţiva ani, simţind îmbunătăţiri semnificative. Regimul alimentar a fost, în parte, respectat. Regimul de odihnă, la fel. Capacitatea de muncă a fost recuperată la scurt timp după ce rezultatul analizelor dăduseră semnale de agravare a stării sănătăţii lui. Şi în vara trecută a mai cosit iarba prin curte, pe lângă tufele de coacăze; a construit o etajeră din lemn şi alte lucruri uşoare pe care i le permite vârsta. Credem că fără ceaiul de la dr. Elthes nu ar fi rezistat atâţia ani şi nu ar fi ajuns la această frumoasă vârstă".
"Un moment de cumpănă din viaţa mea"
Inginerul Vasile Bugnar din Cluj-Napoca a fost şi el salvat de "farmacia verde" a doctorului Elthes, după ce medicamentele alopate erau gata să-l bage în mormânt. Iată dovada: "În 1996, am fost diagnosticat cu hepatită cronică spre ciroză. Am urmat un tratament medicamentos alopat, însoţit de un regim strict. După 6 luni, analizele medicale erau aproape bune dar, continuând cu aceleaşi medicamente, la circa un an, analizele au început să se deterioreze din nou. Medicii îmi spuneau că este ceva de durată şi că mă voi vindeca, dar nu mai aveam răbdare. Soţia aflase de dr. Elthes din revista Flacăra (cea de dinainte de revoluţie), am găsit telefonul şi m-am programat la dânsul, în februarie 1998. Noul diagnostic era dur: ciroză hepatică decompensată. După circa 6 luni de tratament cu ceaiurile de la Oradea, în mod miraculos, analizele se îndreptau spre valorile normale, spre surprinderea medicilor care m-au tratat până atunci. Tratamentul prescris de dr. Elthes îl urmez şi astăzi, dar fără un regim alimentar strict. Este adevărat, nu consum alcool şi am o alimentaţie sănătoasă. Aşa am trecut de un moment de cumpănă din viaţa mea. Am 60 ani şi recomand tuturor moderaţie în toate, iar despre doctorul Elthes, salvatorul meu, nu pot spune decât că este un profesionist de excepţie, care pare dur cu pacienţii, dar care a făcut şi face minuni".
"Ia uite, dragă, cum s-a refăcut ficatul!"
Deşi nu fusese un mare băutor, Ştefan Butaru din Focşani a întrecut măsura abia după ce ajunsese şomer: "Am băut să-mi sting amarul", îşi aminteşte el. "Până m-am trezit la spital, la Focşani, cu ciroză. Spuneau ca n-o să mai scap... O comisie a venit şi dădea din cap: «Nu ştim dacă mai scapă». În fine, am ajuns la Fundeni, analize peste analize, mă simţeam ceva mai bine... Dar un prieten, Florin Balaban, pe când era la pescuit, a auzit la aparatul de radio din barcă de dr. Elthes. M-am programat şi, în decembrie, am ajuns la dânsul. Vreo câţiva ani am luat tratamentul... din 1997 până în 2013, toate analizele mele au ieşit perfect. După cinci ani, când le-au văzut doctorii din Focşani, au rămas cam descumpăniţi, cam aşa... «Ia uite, dragă, cum s-a refăcut ficatul!». De-atunci, n-am mai pus băutură în gură, mi-a fost frică... Cică un şpriţ se poate, dar m-am temut".
Cei care doresc să ia legătura cu d-l dr. Elthes
îi pot scrie pe adresa: str. Ady Endre 65, Oradea