În fiecare an, pe 15 martie, maghiarii de pretutindeni îşi sărbătoresc ziua naţională. Şi tot în fiecare an, în această zi, chiar în mijlocul Ardealului, flutură drapelul Ungariei la fiecare poartă şi se deplânge Trianonul. Politicienii UDMR-ului nu pierd ocazia să caute voturi, iar extremiştii să-şi găsească adepţi. Motive de protest se inventează în fiecare an. Dacă sunt plăcuţe bilingve, se protestează pentru drapelul Ţinutului Secuiesc, dacă sunt şcoli în limba maternă, se cer universităţi, iar dacă şi aceste cereri vor fi satisfăcute, se va cere autonomia întregii regiuni. Probabil că această avalanşă de pretenţii nu se va sfârşi niciodată. Nici nu are cum. Dacă revendicările ar fi satisfăcute în totalitate, UDMR-ul ar rămâne fără obiectul muncii, iar maghiarii ar putea să realizeze, în sfârşit, că singura problemă serioasă pe care o au este înapoierea economică a regiunii şi penuria de locuri de muncă. Desigur, ea nu poate fi rezolvată prin manifestaţii şi, de aceea, nici nu se discută despre ea. Şi mai tragic este că cele două probleme sunt interconectate. Maghiarii vor să-şi folosească limba peste tot şi să renunţe la română, iar asta îi condamnă să trăiască doar în ţinutul unde sunt majoritari, pentru că în altă parte nu se pot descurca. Doar cu maghiara nu ai cum să te angajezi în Cluj sau Braşov, ce să mai vorbim de Bucureşti. Iar dacă un investitor străin, fie el neamţ, olandez sau italian, ar debarca într-o bună zi în Harghita sau Covasna, cu siguranţă că şi-ar dori angajaţi flexibili şi educaţi, care să poată vorbi măcar două limbi şi să poată depăşi la nevoie, dacă nu graniţele României, cu engleza, măcar graniţele celor două judeţe, cu româna. Actuala limitare educaţională nu poate decât să împiedice dezvoltarea economică, condamnând, astfel, întreaga regiune şi pe cei care locuiesc în ea. Tot pe 15 martie, în judeţele cu populaţie maghiară, românii se simt de multe ori străini în propria lor ţară şi se gândesc să plece unde văd cu ochii sau, mult mai rar, să protesteze. Anul acesta, un adolescent din Sfântul Gheorghe a făcut-o într-un stil specific vârstei. S-a fotografiat în centrul oraşului, îmbrăcat în tricolorul românesc, şi având pe fundal o manifestaţie maghiară, în care fluturau drapele ale Ungariei. Apoi a postat poza pe Facebook, împreună cu următorul comentariu: "Pot să îşi arate iubirea faţă de ţară, dar ei vor autonomie, ne vor pământul. Acolo e linişte, aici e un punct fierbinte (aşa îl simt eu), ne vor pământul... Atâta timp cât eu de 1 Decembrie am fost înjurat şi huiduit... Dacă ei nu oferă respect, nici eu nu le ofer, m-am săturat de situaţia asta, mă simt străin." Rezultatul acţiunii lui a fost primirea unei suite de mesaje de ameninţare, unele dintre ele cu moartea... Şi toate acestea, pentru că a avut curajul să suprapună tricolorul nostru peste drapelul lor. Ţara noastră, a tuturor, peste revendicările şi steagurile lor.
Situaţia lui Cosmin nu este singulară. În mijlocul României trăiesc câteva sute de mii de români care sunt minoritari. Şi în vreme ce UDMR-ul cere tot mai multe pentru propria etnie, nimeni nu se sinchiseşte de românii din Harghita şi Covasna. Teoriile de stânga spun că nici nu e nevoie. Sunt majoritari, deci sunt protejaţi, oricum, de legile ţării. Ei bine, tocmai asta nu se întâmplă, pentru că, în realitate, în cele două judeţe, ei sunt minoritarii, uneori sub 20%, iar maghiarii constituie populaţia majoritară, uneori peste 90%, în unele sate. Aşa se face că, deşi au dreptul să-şi vorbească limba, românii nu prea au unde să şi-o vorbească şi ajung să folosească doar maghiara. Şi tot din această pricină, deşi au dreptul la şcoli, în realitate, nu au profesori şi nici clase unde să studieze. Până şi în instituţii, deşi pot teoretic să folosească limba ţării, în realitate vor găsi destui funcţionari în primăriile din sate cu care abia reuşesc să lege două cuvinte româneşti.
În final, nu poţi să nu remarci că din toată lupta asta a românilor, minoritari în propria lor ţară, cu maghiarii, majoritari în propria lor regiune, câştigă doar... UDMR-ul. Lor, politicienilor, le convine de minune o populaţie săracă şi monolingvă. E reţeta perfectă pentru o reuşită electorală perpetuă, care le va asigura accesul la bogăţie şi putere. Altceva nici nu-şi doresc.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
