Frigul încă ne dă târcoale, dar semnele primăverii au venit. Odată cu ele, a apărut astenia. Spre revigorare, se recomandă un regim alimentar uşor, împrospătător, bogat în vitamine, enzime; surse imediate - verdeţurile primăvăratice sau suplimente potrivite. Unul care a devenit la îndemână este polenul apicol crud.
Tocmai am intrat în postul Învierii, cu o întemeiată aşezare în această perioadă. Polenul, sub raport legal, este produs animalier, albina fiind încadrată în legislaţia veterinară. Stiinţific vorbind, e un produs vegetal, căci albina intervine minimal asupra sa, doar la recoltarea de pe flori. Părinţii duhovniceşti ortodocşi consideră polenul apicol un produs vegetal ce poate fi administrat în post.
Pe de altă parte, se apropie sezonul alergiilor la polenuri. Aceste alergii sunt provocate de polenurile purtate de vânt, numite şi anemofile. Ele sunt diferite de polenurile recoltate de albine, numite şi entomofile. Important e că albinele recoltează doar polenuri ce nu sunt purtate de vânt. Între cele două tipuri de polen nu există încrucişări la nivel de alergii. Ca urmare, cei cu alergii de primăvară sau vară la polenurile purtate de vânt pot lua polen apicol fără probleme. Mai mult, polenul apicol ajută la liniştirea reacţiilor alergice faţă de polenurile anemofile. Ne referim la polenul apicol crud, căci cel uscat nu are acelaşi efect.
Observăm cu bucurie, de o vreme, că tot mai mulţi oameni caută informaţii despre folosirea polenului apicol, un semn bun pentru vigoarea sănătăţii în general.
Câteva repere pentru compoziţie şi proprietăţi
Polenul crud, spre deosebire de cel uscat, păstrează bine valenţele vitaminelor, enzimelor, coenzimelor şi, mai ales, proprietăţile probiotice şi prebiotice.
Polenul este un bun revigorant şi reconstructor pentru sânge, fluidul vieţii, un trofic general pentru organism şi în particular pentru ficat, inimă, muşchi. Conţine precursori de neurotransmiţători, cu efecte antidepresive şi normalizatoare pentru funcţiile creierului; e recomandat în toate problemele neurologice. Acţiunea sa trofică generală, "hrănitoare", este observată de utilizatori într-un timp scurt, de numai câteva zile de la începerea administrării, şi este cu atât mai rapidă şi mai evidentă, cu cât persoana în cauză e mai slăbită.
De remarcat că polenul românesc este în cea mai mare parte poliflor, motiv pentru care e mult apreciat pe piaţa externă, datorită varietăţii compoziţionale şi aromatice. În alte ţări (ex. Portugalia, Spania), polenul apicol provine, în majoritate, de la 1-2 specii florale, fiind mai modest nutriţional. Polenul poliflor este mai adaptat necesităţilor alimentare umane. Ceea ce pentru alţii e raritate, la noi e uzual, mai uşor de procurat, deci şi la un preţ mai accesibil decât polenurile monoflore.
Cum se administrează
Pentru cei care utilizează prima dată polen, este indicat să înceapă cu 1-2 linguriţe (ne referim la linguriţa de ceai) cu vârf, adică 5-10 grame. Se pune în suspensie (la dizolvat, cum se mai spune). Soluţia pentru suspensie poate fi apă cu zeamă de lămâie, sucuri fresh de fructe, borş, iaurt, sana, kefir. Polenul cu sucuri de fructe poate fi dulce-acrişor, iar în "soluţiile" lactate este mai degrabă dulce-dulceag. Lichidul pentru suspensie se alege şi se poate schimba după gust. Volumul minim necesar e de circa 50 de mililitri pentru 2 linguriţe de polen; la doze mai mari cantitatea de lichid creşte proporţional. Timpul minim de interacţiune a celor două e de 20-30 minute, până când ghemotoacele de polen se desfac aproape total la o simplă agitare cu linguriţa. Se poate lăsa în suspensie şi pentru mai multe ore. Iar dacă nu puteţi să vă luaţi doza pregătită, ea vă poate aştepta în frigider până mâine. Linguriţele pot fi de lemn, plastic sau chiar şi metal inoxidabil, cu condiţia să nu lăsaţi linguriţa de metal cufundată în mixtură. Avantajul suspensiei, dovedit şi în laborator, şi prin practică, e că principiile active ale polenului trec din microgranule în soluţie, aşadar devin uşor şi integral absorbabile.
Dozele cele mai mici la care se poate constata un efect benefic într-un timp scurt sunt de 2-4 linguriţe cu vârf. Cele mai mari doze pe care le-am încercat în proprie experienţă sunt de 20 de linguriţe pline, adică vreo 100 de grame pe zi. Generic, putem considera utilă pentru o persoană activă o doză de 5 grame de polen crud (o linguriţă cu vârf) pentru fiecare 5-10 kilograme masă corporală. Nu sunt obligatorii pauzele, dar pentru armonizare fizico-emoţională recomandăm 3-4 săptămâni cură şi o săptămână pauză, sau 5 zile cură cu 2 zile pauză.
Sunt persoane cărora le place mult gustul polenului crud, încât preferă să-l ia ca atare. Metoda e mai puţin eficientă decât dacă se dizolvă într-un lichid, dar se poate compensa parţial prin masticare îndelungată.
Posibile efecte neplăcute - cauze şi rezolvarea lor
Dintre utilizatorii adulţi, cam unul din 20 ne spun că polenul le provoacă senzaţii neobişnuite la stomac. Cam unul din 100 raportează chiar dureri. Aceasta, de regulă, dacă îl iau de la început pe stomacul gol sau nedizolvat, mai ales dacă e polen uscat şi dacă au o sensibilitate gastrică ori au avut în trecut gastrită sau ulcer. Faptul se datorează în principal conţinutului ridicat proteic, care stimulează secreţia de suc gastric. De aceea începem administrarea după micul dejun. Numărul celor care reclamă astfel de stări neplăcute creşte din păcate la generaţia tânără, probabil din cauza alimentaţiei tot mai denaturate care irită stomacul. Foarte corozive sunt băuturile răcoritoare sintetice, care au ajuns să provoace gastrite şi la vârste de 10-15 ani. Pentru corectare se trece la administrarea polenului după masă. Dacă totuşi senzaţiile persistă, se face pauză în administrarea de polen şi se ia un macerat de Obligeană. Este un tratament bun şi relativ rapid, după experienţa noastră, pentru calmarea stomacului. Se prepară din o linguriţă de pulbere de plantă (rizom), la 250 de mililitri de apă rece, lăsat la plămădit 8-10 ore, de seara până dimineaţa, la temperatura camerei, dar nu lângă o sursă de căldură. Dacă stă mai mult, riscaţi să fermenteze. Licoarea rezultată după strecurare se bea în şase prize, câte una înainte şi imediat după fiecare masă. După 2 săptămâni se poate reîncepe cura cu polen, câte 1-2 linguriţe/zi, după masă, cu creştere progresivă, cum am menţionat deja. În paralel, se continuă ceaiul încă 2-4 săptămâni în cazurile obişnuite. Desigur, este necesară şi o revizuire a alimentaţiei, pentru a evita reinstalarea acestor probleme. Vă recomand "Ceaiul de obligeană" de la Larix, un bun producător. De menţionat că extractele sau capsulele cu pulbere nu au nici pe departe un efect la fel de bun şi de prompt asupra stomacului.
La doze mai mari de polen, scaunul poate căpăta culoarea polenului ingerat. Sau poate deveni mai moale, uneori chiar diareic, mai ales după administrare pe stomacul gol sau nedizolvat. De regulă, administrarea după masă rezolvă problema. Dacă persistă, se ia o pauză în cura cu polen şi se urmează un tratament cu argilă, pentru a stopa diareea.
Două linguriţe de pulbere de argilă pe zi sunt suficiente pentru un adult. Se lasă în apă de seara pentru administrarea de dimineaţă, şi de dimineaţă pentru administrarea de seară. Se beau pe stomacul gol, atât apa cât şi argila, în totalitate.
După ce tranzitul intestinal s-a normalizat, se reia polenul la un număr de linguriţe redus cu 30-50% faţă de volumul anterior, administrându-se la început după masă. Când corpul se obişnuieşte cu el, se poate creşte lent doza.
Cine poate lua polen
La diabetici, indiferent de tip, am administrat doze mai mici de polen, întrucât conţine şi o cantitate de glucide. Am recomandat 3 până la 6 linguriţe cu vârf pe zi. Ritmul recomandat de administrare e cel cu 5 zile da, două zile pauză.
Cele mai neaşteptate beneficii le-am întâlnit la pacienţii cu epilepsie: sub un consum constant de polen, crizele au dispărut, ori au scăzut frecvenţa şi intensitatea lor. Efect similar constatat şi în cazul consumului de produse cu apilarnil.
Deşi polenul a fost foarte utilizat în sportul românesc înainte de 1989 (pe atunci era disponibil doar uscat), azi nu avem solicitări, tocmai din partea sportivilor, care ar putea avea numeroase şi, îndrăznesc să spun, nebănuite beneficii de pe urma consumului constant de polen, mai ales că îl avem pe cel crud, care e mai activ. Dar cine ştie, poate în viitor, când energizantele şi troficele sintetice îşi vor arăta pe deplin faţa ascunsă, ni se vor alătura şi ei, în ataşamentul faţă de natură şi de bogăţiile dăruite de Bunul Dumnezeu.
www.melidava.ro
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
