Deşi studierea modificărilor morfologice care stau la baza procesului de moarte neuronală lentă sunt în plină desfăşurare, până în prezent nu s-a descoperit un tratament curativ pentru maladia Alzheimer. Din păcate, nici medicamentele folosite în mod obişnuit pentru Alzheimer nu pot opri evoluţia bolii, chiar dacă sunt capabile să amelioreze simptomatologia. Toate medicamentele utilizate pentru tratarea deficitelor cognitive ale formelor uşoare sau moderate de boală aparţin clasei inhibitorilor de colinesterază şi acţionează prin creşterea concentraţiei de acetilcolină la nivel cerebral, neurotransmiţător care joacă un rol important în abilităţile legate de memorie. Astfel, Donepezil (Aricept) este cel mai frecvent medicament prescris pentru bolnavii de Alzheimer. La fel şi Rivastigamine (Exelon), care reduce simptomele în formele uşoare şi moderate de Alzheimer, chiar dacă ambele medicamente determină unele efecte adverse, cum ar fi greaţa, diareea sau astenia. Un medicament relativ nou introdus pentru formele uşoare şi medii de boală Alzheimer - Reminyl - are proprietatea de a ameliora cogniţia, funcţionarea generală şi comportamentul, fiind şi bine tolerat de pacienţi în timpul testelor clinice. Ocazional, poate fi necesară administrarea de sedative uşoare, antidepresive sau antipsihotice, pentru îmbunătăţirea problemelor de comportament ce însoţesc adesea boala Alzheimer, incluzând somnolenţa, agitaţia, anxietatea şi depresia.
În altă ordine de idei, speranţele găsirii unor soluţii mai bune pentru prevenirea, diagnosticarea, tratamentul şi îngrijirea acestei boli se leagă de introducerea unor terapii de viitor, cum ar fi:
* Tratamentul antiamiloid - înţelegerea mai bună a mecanismului de formare a plăcilor de amiloid şi a potenţialei lor acumulări toxice la nivelul creierului ar putea conduce la găsirea unor soluţii terapeutice de îndepărtare a plăcilor proteice agregate sau de prevenire a formării lor.
* Medicamentele antiinflamatorii. În încercarea de a preveni progresia degenerării neuronale, au fost investigate o serie de medicamente antiinflamatorii, datorită efectului lor de a reduce răspunsul inflamator care este declanşat în creierul celor cu boala Alzheimer. Unele dintre medicamentele vizate sunt Prednisonul, antiinflamatoarele nesteroidiene şi inhibitorii de ciclooxigenaza-2(COX-2).
* Antioxidanţii - vitamina E, seleginina şi gingko biloba pot preveni degradarea neuronală, prin distrugerea radicalilor liberi toxici. Se ştie că radicalii liberi sunt compuşi derivaţi ai funcţionării neuronale normale, iar un exces al acestor compuşi ar putea tulbura buna funcţionare a celulelor nervoase.
* Compuşii neurotrofici - sunt, de fapt, proteine care asigură dezvoltarea şi supravieţuirea celulelor nervoase. Una dintre teoriile în tratamentul bolii Alzheimer este că introducerea în creier a acestor factori poate ajuta neuronilor deterioraţi.
Bineînţeles că există şi remedii naturiste care pot interveni în refacerea structurilor neuronale şi a conexiunilor interneuronale deteriorate, menite să asigure conservarea abilităţilor cognitive, memoriei şi a stării de sănătate mintală, în general. Totuşi, aceste remedii trebuie administrate în funcţie de terapiile alopate instituite, ţinând cont de stadiul evolutiv al bolii şi de antecedentele patologice ale fiecărui bolnav în parte.
Pentru lămuriri mă puteţi contacta telefonic!
Să auzim numai de bine!
Dr. LAWRENCE CHUKWUDI NWABUDIKE - medic primar dermatolog, acupunctor şi homeopat - Bucureşti. Tel. 0752/30.45.36, 0746/01.76.60, e-mail: chukwudi.nwabudike@live.com
(Răspuns pentru ADRIANA GROZAVU, F. AS 1036)
Disfagia (dificultatea de a înghiţi) poate fi clasificată în diverse feluri - disfagie la alimente solide şi disfagie la alimente solide şi lichide, de pildă. De regulă, disfagiile la solide sugerează o obstrucţie, pe când cele la solide şi lichide sugerează şi o tulburare neurologică. În unele cazuri (boala achalazie) disfagia se manifestă mai mult la lichide decât la solide. Disfagia poate fi orofaringiană (adică la nivelul gurii şi "spatelui gurii"), esofagiană (la nivelul "tubului" care duce mâncarea spre stomac) sau funcţională (unde nu se găseşte nimic fizic pentru a explica disfagia). Dumneavoastră descrieţi o dificultate la înghiţire, atât la solide, cât şi la lichide. Nu aţi spus ce medicamente folosiţi pentru celelalte probleme (nespecificate, care ar putea fi şi ele posibile cauze ale disfagiei). Aşa cum s-a spus mai sus, disfagia la lichide şi solide reprezintă, probabil, o problemă neurologică. Poate fi şi o problemă de blocaj fizic, cum ar fi o tumoră pe esofag sau la nivelul mediastinului.
Alte cauze pentru disfagie:
* Medicamente (tetraciclină, doxiciclină, clindamicină, antiinflamatoarele, unele medicamente pentru hipertensiune, printre altele).
* Probleme neurologice (accident vascular, scleroză în plăci, achalazie, boala Parkinson) ce pot împiedica funcţia muşchilor implicaţi în înghiţire.
* Gastrita de reflux poate produce cicatrice în esofag, blocând tranzitul mâncării.
* Diverticuli, adică mici caverne prezente în peretele esofagului ce pot provoca probleme la înghiţire.
Simptomele disfagiei includ dificultate în a înghiţi (făcând ca pacienţii să prefere alimentelor solide pe cele moi), sufocare în timpul înghiţirii, regurgitaţie (mâncarea iese înapoi din stomac, fără a fi vomitată); senzaţie de mâncare blocată în gât, senzaţie de nod în gât (deşi nu se află nimic acolo).
Posibile abordări naturiste:
* Mestecarea mai lentă a mâncării, ceea ce permite să fie mult mai moale şi uşor de înghiţit.
* Este adesea mai bine să se mănânce în poziţia şezut, cu trupul drept, pentru a reduce şansele de regurgitaţie.
* Evitarea alcoolului, a tutunului şi a cafeinei, căci acestea agravează gastrita.
* Multă mişcare fizică. Ajută la eliminarea stresului, care duce, şi el, la unele forme de disfagie.
* Terapia de înghiţire, predată de specialişti care îi învaţă pe pacienţi metode de înghiţire ce reduc riscul de aspirare a mâncării în plămâni.
* Dietă constând în mâncăruri mai moi, uneori chiar lichefiate, pentru a uşura procesul mestecării. De asemenea, mâncarea să fie în cantităţi mai mici, ceea ce o face mai uşor de înghiţit, reducând, totodată, şansele să fie regurgitată din stomac.
* Acupunctura poate elimina multe cauze ale disfagiei, cum ar fi gastrita şi unele probleme neurologice. Punctele pot include meridianele Stomac, Ficat, Intestin gros, Intestin subţire, Vas de concepţie (printre altele).
* Homeopatia este utilă în disfagie, unele cauze pot fi ameliorate sau chiar înlăturate cu ajutorul ei. Tratamentul cel mai bun este constituţional (elaborat individual de un medic specialist), însă unele medicamente cum ar fi Causticum, Ignatia, Staphysagria, Stramonium, ar putea fi utile.
* Multe forme de disfagie ar putea fi ameliorate printr-o înţelegere a cauzelor psihice ale bolii, prin reducerea tendinţelor agresive sau supracompetitive. Şi unele forme de frică pot sta la baza tendinţelor disfagice; acestea pot fi ignorate de pacient şi trebuie căutate, căci o mai bună înţelegere de sine poate contribui la înlăturarea permanentă a tulburării.
Vă urez succes!
Dr. RAREŞ SIMU - Cabinetul "APIMEDICA", Bucureşti, str. C.A. Rosetti nr. 31, tel. 021/317.37.91, 021/317.38.96
(Răspuns pentru MARIA - Sighetu Marmaţiei, F. AS nr. 1106)
Lupusul eritematos sistemic este o boală a sistemului imunitar - o boală autoimună. La ora actuală se cunosc destul de bine cauzele şi mecanismele de apariţie ale ei. Din punctul de vedere al medicinei clasice, boala apare pe un anumit teren genetic. Boala se declanşează sub influenţa anumitor factori externi (stres, medicamente, infecţii). Lupusul este mai frecvent la femei, în special la vârsta tânără, dar poate apărea la orice vârstă, inclusiv la nou-născut. Faptul că este mai frecvent la femei tinere sugerează că un rol în dezvoltarea bolii îl au estrogenii, deci administrarea acestora este contraindicată în lupus. Mecanismele bolii constau în apariţia unor complexe imune formate din propriii anticorpi, care circulă prin tot organismul şi atacă diverse organe.
Există două forme de lupus: lupusul cutanat, care este localizat la piele, şi lupusul sistemic, forma cea mai gravă de boală, în care pot fi afectate oricare din organele şi sistemele corpului: rinichiul, sângele, pielea, articulaţiile, inima, plămânii, creierul şi nervii.
Din punct de vedere al medicinei alternative, cauza bolii o reprezintă un conflict la nivel emoţional - legat de comunicare, în special în relaţiile de iubire şi de subapreciere a propriei persoane. De asemenea, în declanşarea bolii un rol important îl are alimentaţia. Consumul de proteine animale duce la dereglarea sistemului imunitar, cu producţia unor anticorpi care nu mai recunosc propriile celule şi le atacă.
Lupusul sistemic este o afecţiune extrem de complexă şi care este de multe ori greu de diagnosticat sau diagnosticul se pune târziu. Cu cât boala este mai precoce diagnosticată, cu atât tratamentele sunt mai eficiente. Tratamentul acestei afecţiuni ţine cont de mai multe principii. Din punct de vedere al medicinei alternative, trebuie rezolvată în primul rând problema emoţională care stă la baza bolii. Apoi, un rol important îl are regimul alimentar: excluderea cărnii şi a produselor lactate din alimentaţie este obligatorie.
* Regimul Oshawa, în care se consumă doar grâu, orez, hrişcă şi mei, timp de 10 zile, trebuie repetat periodic.
* Suplimentele care conţin acizi graşi polinesaturaţi de tip omega 3 sunt indicate în terapie.
* Există plante şi ciuperci care au efecte imunomodulatoare şi antiinflamatoare, indicate în lupus. Aş menţiona aici coacăzul negru, socul, călinul, porumbarul, rodhiola rosea, noni, salcia albă, hameiul, cătina, ganoderma.
* Antioxidanţii de tip CoQ10 sau resveratrolul au efecte bune în lupus.
* De asemenea, există tratamente homeopate care dau rezultate bune. Trebuie înţeles faptul că lupusul este o boală cronică şi necesită un tratament complex, susţinut timp îndelungat. Netratată corespunzător, această boală poate duce la complicaţii grave.
Din punct de vedere alopat, tratamentul constă în medicamente antiinflamatoare şi imunosupresoare, începând cu cele uşoare - hidroxicloroquina, trecând prin corticoizi şi până la medicaţie extrem de puternică - imunosupresoare, ciclofosfamida, micofenolat (în cazurile grave). De asemenea, efecte bune se obţin prin injectarea de imunoglobuline de tip G. Cea mai nouă terapie este cea biologică. Aceasta constă în administrarea unor anticorpi produşi în laborator, care inhibă dezvoltarea limfocitelor B, răspunzătoare de sinteza auto-anticorpilor ce atacă propriul organism.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
