Răspuns pentru M. B. - București, F. AS nr. 1107 - "Caut sfaturi pentru Alzheimer"

Redactia
Dr. MIRCEA PEIA - specialist medicină complementară și reflexoterapie - Timișoara, tel. 0256/43.18.91, 0747/22.20.24, e-mail: mirceapeia@yahoo.com

Deși studierea modificărilor morfologice care stau la baza procesului de moarte neuronală lentă sunt în plină desfășurare, până în prezent nu s-a des­coperit un tratament curativ pentru ma­ladia Alzheimer. Din păcate, nici medi­camentele folosite în mod obișnuit pen­tru Alzheimer nu pot opri evoluția bolii, chiar dacă sunt capabile să ame­lioreze simpto­ma­tolo­gia. Toate medi­camentele utilizate pen­tru tratarea defi­citelor cognitive ale formelor ușoare sau moderate de boală aparțin clasei inhibitorilor de coli­neste­rază și acționează prin creș­terea con­centrației de acetilcolină la nivel cere­bral, neurotransmițător care joacă un rol important în abi­litățile legate de memorie. Astfel, Donepezil (Aricept) este cel mai frecvent medicament prescris pentru bolnavii de Alzheimer. La fel și Rivastigamine (Exe­lon), care reduce simptomele în formele ușoare și moderate de Alzheimer, chiar dacă ambele medi­ca­mente determină unele efecte adverse, cum ar fi greața, diareea sau astenia. Un medicament relativ nou intro­dus pentru formele ușoare și medii de boa­lă Alzheimer - Reminyl - are pro­prietatea de a ameliora cogniția, func­țio­narea generală și comporta­mentul, fiind și bine tolerat de pacienți în tim­pul testelor cli­nice. Ocazional, poate fi nece­sară administrarea de sedative ușoa­re, antidepresive sau anti­psiho­tice, pentru îmbunătă­țirea proble­melor de compor­ta­ment ce însoțesc adesea boala Alzheimer, incluzând som­nolența, agitația, anxie­tatea și depresia.
În altă ordine de idei, speranțele găsirii unor soluții mai bune pentru prevenirea, diagnosticarea, trata­men­tul și îngrijirea acestei boli se leagă de intro­ducerea unor terapii de viitor, cum ar fi:
* Tratamentul antiamiloid - înțelegerea mai bună a mecanismului de formare a plăcilor de amiloid și a potențialei lor acumulări toxice la nivelul creierului ar putea conduce la găsirea unor soluții terapeutice de îndepărtare a plăcilor proteice agregate sau de prevenire a formării lor.
* Medicamentele antiinflamatorii. În încercarea de a preveni progresia degenerării neuronale, au fost investigate o serie de medicamente antiinflamatorii, datorită efectului lor de a reduce răspunsul inflamator care este declanșat în creierul celor cu boala Alz­heimer. Unele dintre medicamentele vizate sunt Pred­nisonul, antiinflamatoarele nesteroidiene și inhibitorii de ciclooxigenaza-2(COX-2).
* Antioxidanții - vitamina E, seleginina și gingko biloba pot preveni degradarea neuronală, prin distru­gerea radicalilor liberi toxici. Se știe că radicalii liberi sunt compuși derivați ai funcționării neuronale normale, iar un exces al acestor compuși ar putea tulbura buna funcționare a celulelor nervoase.
* Compușii neurotrofici - sunt, de fapt, proteine care asigură dezvoltarea și supraviețuirea celulelor nervoase. Una dintre teoriile în tratamentul bolii Alzheimer este că introducerea în creier a acestor factori poate ajuta neuronilor deteriorați.
Bineînțeles că există și remedii naturiste care pot interveni în refacerea structurilor neuronale și a conexiunilor interneuronale deteriorate, menite să asigure conservarea abilităților cognitive, memoriei și a stării de sănătate mintală, în general. Totuși, aces­te remedii trebuie administrate în funcție de terapiile alopate instituite, ținând cont de stadiul evolutiv al bolii și de antecedentele patologice ale fiecărui bol­nav în parte.
Pentru lămuriri mă puteți contacta telefonic!
Să auzim numai de bine!

Dr. LAWRENCE CHUKWUDI NWABUDIKE - medic primar dermatolog, acupunctor și homeopat - București. Tel. 0752/30.45.36, 0746/01.76.60, e-mail: chukwudi.nwabudike@live.com

"Am disfagie și nu mă pot alimenta normal"
(Răspuns pentru ADRIANA GROZAVU, F. AS 1036)


Disfagia (dificultatea de a înghiți) poate fi cla­si­ficată în diverse feluri - disfagie la alimente solide și disfagie la alimente solide și lichide, de pildă. De regulă, disfagiile la solide sugerează o obstrucție, pe când cele la solide și lichide sugerează și o tulburare neurologică. În unele cazuri (boala achalazie) disfa­gia se manifestă mai mult la lichide decât la solide. Disfagia poate fi orofaringiană (adică la nivelul gurii și "spatelui gurii"), esofagiană (la ni­velul "tubului" care duce mâncarea spre stomac) sau funcțională (un­de nu se găsește nimic fizic pentru a explica disfa­gia). Dumneavoastră descrieți o dificul­tate la înghi­țire, atât la solide, cât și la lichide. Nu ați spus ce me­dicamente folosiți pentru celelalte pro­bleme (nespe­cificate, care ar putea fi și ele posibile ca­uze ale dis­fagiei). Așa cum s-a spus mai sus, dis­fagia la lichide și solide reprezintă, probabil, o pro­blemă neuro­logică. Poate fi și o problemă de blocaj fizic, cum ar fi o tumoră pe esofag sau la nivelul mediastinului.
Alte cauze pentru disfagie:
* Medicamente (tetraciclină, doxiciclină, clinda­mi­cină, antiinflamatoarele, unele medicamente pen­tru hipertensiune, printre altele).
* Probleme neurologice (accident vascular, scle­roză în plăci, achalazie, boala Parkinson) ce pot îm­piedica func­ția mușchilor implicați în înghițire.
* Gastrita de reflux poate produce cicatrice în eso­fag, blocând tranzitul mâncării.
* Diverticuli, adică mici caverne pre­zente în peretele esofagului ce pot provoca probleme la înghițire.
* Uscarea gurii, fie de la medi­camente, fie din alte cauze, poate face greu procesul de înghițire, fiindcă este nevoie de salivă pentru mestecat și lubrifiere.
Simptomele disfagiei includ dificul­tate în a înghiți (făcând ca pacienții să prefere alimentelor solide pe cele moi), sufocare în timpul înghițirii, regurgitație (mâncarea iese înapoi din stomac, fără a fi vomitată); senzație de mâncare blocată în gât, senzație de nod în gât (deși nu se află nimic acolo).
Posibile abordări naturiste:
* Mestecarea mai lentă a mâncării, ceea ce per­mite să fie mult mai moale și ușor de înghițit.
* Este adesea mai bine să se mănânce în poziția șezut, cu trupul drept, pentru a reduce șansele de re­gurgitație.
* Evitarea alcoolului, a tutunului și a cafeinei, căci acestea agravează gastrita.
* Multă mișcare fizică. Ajută la eli­mi­narea stresului, care duce, și el, la unele forme de disfagie.
* Terapia de înghițire, predată de spe­cialiști care îi învață pe pacienți metode de înghi­țire ce reduc riscul de aspirare a mân­cării în plămâni.
* Dietă constând în mâncăruri mai moi, uneori chiar lichefiate, pentru a ușura procesul mestecării. De asemenea, mâncarea să fie în cantități mai mici, ceea ce o face mai ușor de înghițit, reducând, toto­dată, șan­sele să fie regurgitată din stomac.
* Acupunctura poate elimina multe cauze ale dis­fagiei, cum ar fi gastrita și unele probleme neuro­lo­gice. Punctele pot include meridianele Stomac, Ficat, Intes­ti­n gros, Intestin subțire, Vas de concepție (prin­tre altele).
* Homeopatia este utilă în disfagie, unele cauze pot fi ameliorate sau chiar înlăturate cu ajutorul ei. Trata­mentul cel mai bun este constituțional (elaborat indi­vidual de un medic specialist), însă unele medi­ca­mente cum ar fi Causticum, Ignatia, Staphysagria, Stramonium, ar putea fi utile.
* Multe forme de disfagie ar putea fi ameliorate prin­tr-o înțelegere a cauzelor psihice ale bolii, prin re­du­cerea tendințelor agresive sau supracompetitive. Și unele forme de frică pot sta la baza tendințelor dis­fagice; acestea pot fi ignorate de pacient și trebuie că­utate, căci o mai bună înțelegere de sine poate con­tribui la înlăturarea permanentă a tulburării.
Vă urez succes!

Dr. RAREȘ SIMU - Cabinetul "APIMEDICA", București, str. C.A. Rosetti nr. 31, tel. 021/317.37.91, 021/317.38.96

"La 23 de ani, fiul meu are lupus eritematos sistemic"
(Răspuns pentru MARIA - Sighetu Marmației, F. AS nr. 1106)


Lupusul eritematos sistemic este o boală a siste­mului imunitar - o boală autoimună. La ora actuală se cunosc destul de bine cauzele și mecanismele de apariție ale ei. Din punctul de vedere al medicinei clasice, boala apare pe un anumit teren genetic. Boala se declanșează sub influența anumitor factori externi (stres, medicamente, in­fecții). Lupusul este mai frec­vent la femei, în special la vârsta tânără, dar poate apărea la orice vârstă, inclusiv la nou-năs­cut. Faptul că este mai frecvent la femei tinere suge­rează că un rol în dezvoltarea bolii îl au estrogenii, deci admi­nistrarea acestora este con­traindicată în lupus. Meca­nismele bolii constau în apariția unor complexe imu­ne formate din propriii anticorpi, care circulă prin tot organismul și atacă diverse organe.
Există două forme de lupus: lupusul cutanat, care este localizat la piele, și lupusul sistemic, forma cea mai gravă de boală, în care pot fi afectate oricare din organele și sistemele corpului: rini­chiul, sângele, pielea, articulațiile, ini­ma, plămânii, creierul și nervii.
Din punct de vedere al medicinei alternative, cauza bolii o reprezintă un conflict la nivel emoțional - legat de comunicare, în special în relațiile de iubire și de subapreciere a propriei per­soane. De asemenea, în declanșarea bolii un rol important îl are alimen­tația. Consumul de proteine animale duce la dere­glarea sistemului imunitar, cu producția unor anti­corpi care nu mai recunosc propriile celule și le atacă.
Lupusul sistemic este o afecțiune extrem de com­plexă și care este de multe ori greu de diagnosticat sau diagnos­ticul se pune târziu. Cu cât boala este mai precoce diag­nosticată, cu atât tratamen­tele sunt mai eficiente. Trata­men­tul acestei afecțiuni ține cont de mai multe principii. Din punct de vedere al medicinei alternative, trebuie rezolvată în primul rând problema emo­țională care stă la baza bolii. Apoi, un rol impor­tant îl are regimul alimentar: excluderea cărnii și a produselor lactate din alimentație este obliga­torie.
* Regimul Oshawa, în care se consumă doar grâu, orez, hrișcă și mei, timp de 10 zile, trebuie re­petat pe­riodic.
* Suplimentele care conțin acizi grași poli­ne­saturați de tip omega 3 sunt indicate în terapie.
* Există plante și ciuperci care au efecte imu­nomo­du­la­toare și antiinflamatoare, indicate în lupus. Aș men­ționa aici coacăzul negru, so­cul, călinul, po­rumbarul, rodhiola rosea, noni, sal­cia albă, hameiul, cătina, ganoderma.
* Antioxi­danții de tip CoQ10 sau resveratrolul au efecte bune în lupus.
* De asemenea, există tratamente homeopate care dau rezultate bune. Trebuie înțeles faptul că lu­pusul este o boală cronică și necesită un tratament complex, susținut timp îndelungat. Netratată cores­punzător, această boală poate duce la complicații grave.
Din punct de vedere alopat, tratamentul constă în medicamente antiinflamatoare și imunosupresoare, începând cu cele ușoare - hidroxicloroquina, trecând prin corticoizi și până la medicație extrem de pu­ter­nică - imunosupresoare, ciclofosfamida, micofe­nolat (în cazurile grave). De asemenea, efecte bune se ob­țin prin injectarea de imunoglobuline de tip G. Cea mai nouă terapie este cea biologică. Aceasta constă în administrarea unor anticorpi produși în la­borator, care inhibă dezvoltarea lim­focitelor B, răs­punzătoare de sinteza auto-anticorpilor ce atacă pro­priul orga­nism.