Deși studierea modificărilor morfologice care stau la baza procesului de moarte neuronală lentă sunt în plină desfășurare, până în prezent nu s-a descoperit un tratament curativ pentru maladia Alzheimer. Din păcate, nici medicamentele folosite în mod obișnuit pentru Alzheimer nu pot opri evoluția bolii, chiar dacă sunt capabile să amelioreze simptomatologia. Toate medicamentele utilizate pentru tratarea deficitelor cognitive ale formelor ușoare sau moderate de boală aparțin clasei inhibitorilor de colinesterază și acționează prin creșterea concentrației de acetilcolină la nivel cerebral, neurotransmițător care joacă un rol important în abilitățile legate de memorie. Astfel, Donepezil (Aricept) este cel mai frecvent medicament prescris pentru bolnavii de Alzheimer. La fel și Rivastigamine (Exelon), care reduce simptomele în formele ușoare și moderate de Alzheimer, chiar dacă ambele medicamente determină unele efecte adverse, cum ar fi greața, diareea sau astenia. Un medicament relativ nou introdus pentru formele ușoare și medii de boală Alzheimer - Reminyl - are proprietatea de a ameliora cogniția, funcționarea generală și comportamentul, fiind și bine tolerat de pacienți în timpul testelor clinice. Ocazional, poate fi necesară administrarea de sedative ușoare, antidepresive sau antipsihotice, pentru îmbunătățirea problemelor de comportament ce însoțesc adesea boala Alzheimer, incluzând somnolența, agitația, anxietatea și depresia.
În altă ordine de idei, speranțele găsirii unor soluții mai bune pentru prevenirea, diagnosticarea, tratamentul și îngrijirea acestei boli se leagă de introducerea unor terapii de viitor, cum ar fi:
* Tratamentul antiamiloid - înțelegerea mai bună a mecanismului de formare a plăcilor de amiloid și a potențialei lor acumulări toxice la nivelul creierului ar putea conduce la găsirea unor soluții terapeutice de îndepărtare a plăcilor proteice agregate sau de prevenire a formării lor.
* Medicamentele antiinflamatorii. În încercarea de a preveni progresia degenerării neuronale, au fost investigate o serie de medicamente antiinflamatorii, datorită efectului lor de a reduce răspunsul inflamator care este declanșat în creierul celor cu boala Alzheimer. Unele dintre medicamentele vizate sunt Prednisonul, antiinflamatoarele nesteroidiene și inhibitorii de ciclooxigenaza-2(COX-2).
* Antioxidanții - vitamina E, seleginina și gingko biloba pot preveni degradarea neuronală, prin distrugerea radicalilor liberi toxici. Se știe că radicalii liberi sunt compuși derivați ai funcționării neuronale normale, iar un exces al acestor compuși ar putea tulbura buna funcționare a celulelor nervoase.
* Compușii neurotrofici - sunt, de fapt, proteine care asigură dezvoltarea și supraviețuirea celulelor nervoase. Una dintre teoriile în tratamentul bolii Alzheimer este că introducerea în creier a acestor factori poate ajuta neuronilor deteriorați.
Bineînțeles că există și remedii naturiste care pot interveni în refacerea structurilor neuronale și a conexiunilor interneuronale deteriorate, menite să asigure conservarea abilităților cognitive, memoriei și a stării de sănătate mintală, în general. Totuși, aceste remedii trebuie administrate în funcție de terapiile alopate instituite, ținând cont de stadiul evolutiv al bolii și de antecedentele patologice ale fiecărui bolnav în parte.
Pentru lămuriri mă puteți contacta telefonic!
Să auzim numai de bine!
Dr. LAWRENCE CHUKWUDI NWABUDIKE - medic primar dermatolog, acupunctor și homeopat - București. Tel. 0752/30.45.36, 0746/01.76.60, e-mail: chukwudi.nwabudike@live.com
"Am disfagie și nu mă pot alimenta normal"
(Răspuns pentru ADRIANA GROZAVU, F. AS 1036)
Disfagia (dificultatea de a înghiți) poate fi clasificată în diverse feluri - disfagie la alimente solide și disfagie la alimente solide și lichide, de pildă. De regulă, disfagiile la solide sugerează o obstrucție, pe când cele la solide și lichide sugerează și o tulburare neurologică. În unele cazuri (boala achalazie) disfagia se manifestă mai mult la lichide decât la solide. Disfagia poate fi orofaringiană (adică la nivelul gurii și "spatelui gurii"), esofagiană (la nivelul "tubului" care duce mâncarea spre stomac) sau funcțională (unde nu se găsește nimic fizic pentru a explica disfagia). Dumneavoastră descrieți o dificultate la înghițire, atât la solide, cât și la lichide. Nu ați spus ce medicamente folosiți pentru celelalte probleme (nespecificate, care ar putea fi și ele posibile cauze ale disfagiei). Așa cum s-a spus mai sus, disfagia la lichide și solide reprezintă, probabil, o problemă neurologică. Poate fi și o problemă de blocaj fizic, cum ar fi o tumoră pe esofag sau la nivelul mediastinului.
Alte cauze pentru disfagie:
* Medicamente (tetraciclină, doxiciclină, clindamicină, antiinflamatoarele, unele medicamente pentru hipertensiune, printre altele).
* Probleme neurologice (accident vascular, scleroză în plăci, achalazie, boala Parkinson) ce pot împiedica funcția mușchilor implicați în înghițire.
* Gastrita de reflux poate produce cicatrice în esofag, blocând tranzitul mâncării.
* Diverticuli, adică mici caverne prezente în peretele esofagului ce pot provoca probleme la înghițire.
* Uscarea gurii, fie de la medicamente, fie din alte cauze, poate face greu procesul de înghițire, fiindcă este nevoie de salivă pentru mestecat și lubrifiere.
Simptomele disfagiei includ dificultate în a înghiți (făcând ca pacienții să prefere alimentelor solide pe cele moi), sufocare în timpul înghițirii, regurgitație (mâncarea iese înapoi din stomac, fără a fi vomitată); senzație de mâncare blocată în gât, senzație de nod în gât (deși nu se află nimic acolo).
Posibile abordări naturiste:
* Mestecarea mai lentă a mâncării, ceea ce permite să fie mult mai moale și ușor de înghițit.
* Este adesea mai bine să se mănânce în poziția șezut, cu trupul drept, pentru a reduce șansele de regurgitație.
* Evitarea alcoolului, a tutunului și a cafeinei, căci acestea agravează gastrita.
* Multă mișcare fizică. Ajută la eliminarea stresului, care duce, și el, la unele forme de disfagie.
* Terapia de înghițire, predată de specialiști care îi învață pe pacienți metode de înghițire ce reduc riscul de aspirare a mâncării în plămâni.
* Dietă constând în mâncăruri mai moi, uneori chiar lichefiate, pentru a ușura procesul mestecării. De asemenea, mâncarea să fie în cantități mai mici, ceea ce o face mai ușor de înghițit, reducând, totodată, șansele să fie regurgitată din stomac.
* Acupunctura poate elimina multe cauze ale disfagiei, cum ar fi gastrita și unele probleme neurologice. Punctele pot include meridianele Stomac, Ficat, Intestin gros, Intestin subțire, Vas de concepție (printre altele).
* Homeopatia este utilă în disfagie, unele cauze pot fi ameliorate sau chiar înlăturate cu ajutorul ei. Tratamentul cel mai bun este constituțional (elaborat individual de un medic specialist), însă unele medicamente cum ar fi Causticum, Ignatia, Staphysagria, Stramonium, ar putea fi utile.
* Multe forme de disfagie ar putea fi ameliorate printr-o înțelegere a cauzelor psihice ale bolii, prin reducerea tendințelor agresive sau supracompetitive. Și unele forme de frică pot sta la baza tendințelor disfagice; acestea pot fi ignorate de pacient și trebuie căutate, căci o mai bună înțelegere de sine poate contribui la înlăturarea permanentă a tulburării.
Vă urez succes!
Dr. RAREȘ SIMU - Cabinetul "APIMEDICA", București, str. C.A. Rosetti nr. 31, tel. 021/317.37.91, 021/317.38.96
"La 23 de ani, fiul meu are lupus eritematos sistemic"
(Răspuns pentru MARIA - Sighetu Marmației, F. AS nr. 1106)
Lupusul eritematos sistemic este o boală a sistemului imunitar - o boală autoimună. La ora actuală se cunosc destul de bine cauzele și mecanismele de apariție ale ei. Din punctul de vedere al medicinei clasice, boala apare pe un anumit teren genetic. Boala se declanșează sub influența anumitor factori externi (stres, medicamente, infecții). Lupusul este mai frecvent la femei, în special la vârsta tânără, dar poate apărea la orice vârstă, inclusiv la nou-născut. Faptul că este mai frecvent la femei tinere sugerează că un rol în dezvoltarea bolii îl au estrogenii, deci administrarea acestora este contraindicată în lupus. Mecanismele bolii constau în apariția unor complexe imune formate din propriii anticorpi, care circulă prin tot organismul și atacă diverse organe.
Există două forme de lupus: lupusul cutanat, care este localizat la piele, și lupusul sistemic, forma cea mai gravă de boală, în care pot fi afectate oricare din organele și sistemele corpului: rinichiul, sângele, pielea, articulațiile, inima, plămânii, creierul și nervii.
Din punct de vedere al medicinei alternative, cauza bolii o reprezintă un conflict la nivel emoțional - legat de comunicare, în special în relațiile de iubire și de subapreciere a propriei persoane. De asemenea, în declanșarea bolii un rol important îl are alimentația. Consumul de proteine animale duce la dereglarea sistemului imunitar, cu producția unor anticorpi care nu mai recunosc propriile celule și le atacă.
Lupusul sistemic este o afecțiune extrem de complexă și care este de multe ori greu de diagnosticat sau diagnosticul se pune târziu. Cu cât boala este mai precoce diagnosticată, cu atât tratamentele sunt mai eficiente. Tratamentul acestei afecțiuni ține cont de mai multe principii. Din punct de vedere al medicinei alternative, trebuie rezolvată în primul rând problema emoțională care stă la baza bolii. Apoi, un rol important îl are regimul alimentar: excluderea cărnii și a produselor lactate din alimentație este obligatorie.
* Regimul Oshawa, în care se consumă doar grâu, orez, hrișcă și mei, timp de 10 zile, trebuie repetat periodic.
* Suplimentele care conțin acizi grași polinesaturați de tip omega 3 sunt indicate în terapie.
* Există plante și ciuperci care au efecte imunomodulatoare și antiinflamatoare, indicate în lupus. Aș menționa aici coacăzul negru, socul, călinul, porumbarul, rodhiola rosea, noni, salcia albă, hameiul, cătina, ganoderma.
* Antioxidanții de tip CoQ10 sau resveratrolul au efecte bune în lupus.
* De asemenea, există tratamente homeopate care dau rezultate bune. Trebuie înțeles faptul că lupusul este o boală cronică și necesită un tratament complex, susținut timp îndelungat. Netratată corespunzător, această boală poate duce la complicații grave.
Din punct de vedere alopat, tratamentul constă în medicamente antiinflamatoare și imunosupresoare, începând cu cele ușoare - hidroxicloroquina, trecând prin corticoizi și până la medicație extrem de puternică - imunosupresoare, ciclofosfamida, micofenolat (în cazurile grave). De asemenea, efecte bune se obțin prin injectarea de imunoglobuline de tip G. Cea mai nouă terapie este cea biologică. Aceasta constă în administrarea unor anticorpi produși în laborator, care inhibă dezvoltarea limfocitelor B, răspunzătoare de sinteza auto-anticorpilor ce atacă propriul organism.