* Care sunt semnele ce ne avertizează că avem fier prea puţin?
O oboseală neobişnuită, pierderea suflului şi paloarea feţei sunt semnele anemiei produse de lipsa de fier. Dar anemia poate fi semnalată şi de tulburările de memorie, de scăderea performanţelor intelectuale, de căderea părului sau de o mai mare vulnerabilitate la infecţii.
* De ce sunt expuse mai cu seamă femeile?
Pur şi simplu fiindcă din adolescenţă până la menopauză ciclul lor aduce după sine pierderi de fier de neneglijat. Supuse acestui risc sunt mai ales femeile cu fibrom uterin, pentru că ele pierd mai mult sânge în timpul ciclului, ceea ce se repercutează asupra rezervelor de fier ale acestora. Riscul de carenţă sporeşte, de asemenea, în cazul sarcinilor repetate, apropiate în timp.
* Există şi alte situaţii de risc?
În perioada de creştere, necesarul de fier este foarte important. Iar pe parcursul vieţii, toate bolile ce pot provoca hemoragii repetate (ulcer, hemoroizi, cancer, afecţiuni inflamatorii...) prezintă riscul unui deficit de fier. Deficit ce poate apărea şi la persoanele în vârstă care mănâncă prea puţin.
* Practicarea sportului ar putea fi una din cauze?
Da. Este cazul alergărilor şi al marşului, de pildă. Impactul repetat al picioarelor cu solul creează microtraumatisme care provoacă "explozia" globulelor roşii. Dar şi transpiraţia excesivă din timpul efortului poate fi o cauză. Şi să nu-i uităm nici pe cei care îşi "strâng cureaua" înaintea unor competiţii, privându-se, implicit, de fierul preţios, insuficient într-un regim alimentar prea restrictiv.
* Ce analize trebuie să facem pentru a ne proteja de anemie?
Lipsa de fier poate fi constatată doar printr-o analiză de sânge. Cerută de medicul generalist, atunci când constată o stare de oboseală sau o paloare anormală. Dar, mai mult decât fierul, cea care trebuie dozată este feritina. Această proteină, care permite stocarea fierului este, efectiv, dovada rezervelor noastre. În unele cazuri, acest dozaj poate fi completat cu cel al fierului şi al transferinei, proteina care asigură transportul fierului în organism.
Organismul e incapabil să sintetizeze fierul, deci aportul trebuie făcut prin ceea ce punem în farfurie. Campionul tuturor categoriilor este sângeretele (caltaboşul negru), urmat la o mică distanţă de carnea roşie. Înscrieţi-o, aşadar, în meniu de cel puţin două ori pe săptămână. Excelente sunt, de asemenea, măruntaiele, peştele gras, fructele de mare (mai ales stridiile). Pentru a atinge "cotele", apelaţi şi la fructele uscate şi la legumele verzi (închis). Popeye marinarul ştia ce face: spanacul este foarte bogat în fier! Dar nefiind bine absorbit de organism, utilitatea sa este, totuşi, redusă...
* Ce sfaturi ar trebui date vegetarienilor?
O vigilenţă mai mare. Căci pentru a-şi acoperi necesarul de fier, ei trebuie să "jongleze" cu alte surse decât carnea. "De regulă, identificând sursele vegetale cele mai bogate şi asociindu-le cu vitamina C, necesarul de fier poate fi acoperit în mod satisfăcător", spun experţii. Vegetarienii ar putea opta, de pildă, pentru anumite alge, cereale, nuci şi unele legume pe care să le asocieze cu alimente bogate în vitamina C (portocale, lămâi, grapefruit...). Iar acum, primăvara, să facă o cură de urzici.
* Prin ce anume este interesantă vitamina C?
Este unul din prietenii cei mai buni ai fierului, a cărui eficienţă o ajută să crească, într-un anumit fel. Un pahar de suc de portocală băut în timpul mesei triplează, practic, absorbţia fierului neheminic (existent în produsele vegetale). Şi invers: anumite alimente frânează fixarea acestui mineral. Este vorba de ceai, cafea, cacao şi de produsele lactate. Feriţi-vă, de asemenea, de acidul fitic, care se găseşte mai ales în cerealele integrale. Ceea ce nu înseamnă, însă, că trebuie să le excludeţi din alimentaţia dvs., ci să le consumaţi, pur şi simplu, la distanţă de mesele principale.
* Suplimentele alimentare pot fi suficiente?
"Săpăturile" în panoplia de suplimente pe bază de fier existente în farmacii nu sunt o idee rea, însă numai atunci când deficitul este redus. Dar cum semnele care îl pot dovedi sunt destul de banale, nimeni nu poate şti cu exactitate în ce situaţie se află. Este, deci, mai bine să consultaţi medicul de familie. Pentru că, atenţie, excesul de fier este la fel de dăunător ca şi lipsa lui!
* Când trebuie luate medicamente?
Când deficitul este confirmat, adică atunci când valoarea feritinei este insuficient de mare. Numai medicul care a făcut dozajul poate interpreta rezultatul şi poate stabili tratamentul, în funcţie de contextul pacientului.
Dacă există o anemie (valoarea hemoglobinei este sub 120 g/l la femei şi sub 130 g/l la bărbaţi), tratamentul este indispensabil. În acest caz, medicul va prescrie un produs cu fier, care ar trebui luat la începutul mesei, pentru a-i facilita absorbţia.
* Cui îi e destinat fierul intravenos?
Celor ce suferă de malabsorbţii intestinale sau de anumite afecţiuni cronice. Şi mai poate fi prescris după o anemie deosebit de severă, dacă suplimentarea orală se dovedeşte insuficientă. Eficienţa este de necontestat, iar efectele durează câteva luni.
BINE DE ŞTIUT...
Fier heminic, fier ne-heminic. Adică?
Fierul ne-heminic. Este cel ce se găseşte în alimentele de origine vegetală, ouă şi produse lactate.
Fierul heminic. Este cel existent în carne şi organe animale. Organismul asimilează 25% faţă de doar 5%, în cazul fierului ne-heminic.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
