"Anatomia lui Grey" la... Bucureşti

Din peste 20.000 de medici români plecaţi în stră­inătate în ultimii ani, circa 500 s-au întors să lucreze acasă, iar ten­dinţa este în creştere. Şi cum n-ar fi, când există tot mai multe spitale, precum cel de care voi vorbi mai jos...

Cu toate suferinţele lui cronice de sub­fi­nanţare, sistemul sanitar de stat nu este alcătuit nu­mai din cazuri care ne fac de râs în lume, pre­zentate obsesiv şi cinic de televiziunile-tabloid. Nu peste tot se în­tâm­plă ca bolnavii să-şi aducă de acasă me­dicamentele necesare, dormind doi-trei într-un pat. Un număr din ce în ce mai mare de unităţi spitaliceşti au reuşit să iasă din gaura neagră a incapacităţii funcţio­na­le. Când se găsesc directori dedicaţi, pri­cepuţi şi la medicină, şi la management, în multe aşezăminte se întâmplă minuni. Şi ca să nu pară că vorbesc pe deasupra lu­crurilor, măr­­­turisesc că săptămâna trecută am fost in­ternat într-un spital de stat, unde am su­fe­rit o operaţie la nas. Este Institutul de Chi­­rurgie Func­­ţională ORL "Prof. Dr. Do­rin Hociotă" din Bucu­reşti, fostul centru "Pan­duri". Am fost tri­mis la Secţia Cli­nică numărul II, condusă de Ilie Du­mi­tru - me­dic primar ORL, doctor în me­di­cină. În ca­binetul de consultaţii, culorile ha­la­telor în­­viorează atmosfera: verde, vi­şiniu, bleu... Com­puterele şi aparatura me­dicală moder­nă sunt semnul că ai intrat în­tr-un spaţiu al competenţei. Mai văzusem o astfel de des­fă­şurare tehnică doar la un bogat spital privat din Braşov. După ver­dic­tul medical, mi s-a repartizat rezerva în care urma să-mi petrec cele patru zile de spitalizare. Sunt incognito, nimeni nu ştie că lucrez la For­mula AS. Mă iau în pri­mire, după un pro­to­col-standard, medicul chirurg, rezidentul, asistenta şefă. Mă po­menesc "centrul" aces­tui univers de "pres­tări servicii", cum neinspirat este numit ac­tul medical în scrip­tele ministerului. Toţi îţi zâm­besc, îţi vor­besc călduros, încu­rajator. Rezerva în ca­re sunt condus nu este cu nimic mai prejos de­cât o ca­me­ră de hotel de două stele şi ju­mătate. Pa­tu­rile şi lenjeria sunt noi, calo­ri­ferul do­go­reşte. Voi observa că acelaşi ni­vel de mo­der­nizare este prezent, de fapt, în tot spi­ta­lul, ca un semn ad­mi­rabil al folo­sirii inte­ligente a banilor. Nu de la stat, ci din ve­ni­turi proprii! Curăţenia mă înso­ţeş­te, ne­sperat, peste tot locul. În dimineaţa ope­ra­ţiei, încurajarea chirurgului de elită, medi­cul primar Anca Ciobotariu (iubitoare de arte, foarte respectată în "democraţia co­legială" a secţiei), îmi stăruie în memorie, alături de "terapia" ver­bală, ca un des­cân­tec, a anestezistului, medicul spe­­cialist Anka Iuliana Alexe. Când acestor gla­suri li se adaugă gestica de înger a rezidentei Ana Maria Curcă, mâna a doua în actul chi­rurgical, parcă aş fi fost teleportat în "Ana­tomia lui Grey", celebrul serial ame­ri­can. Încântat, mă întreb încă o dată: oare toate acestea se întâmplă într-un spi­tal de stat din România?! Îmi confirmă chirurgul Andrei Marcu, colaborator extern al aces­tui aşe­ză­mânt: "La spitalul «Hociotă» există o tra­diţie a lucrului bine făcut; o manieră de a acorda respect pa­cientului, printr-un act medical fără cu­sur, practicat într-unul din­tre cele mai mo­der­ne blocuri operatorii din ţară". Aşadar, at­mos­fera SF prin care am tre­cut spre masa de ope­raţie, unde mă aş­tepta o ar­mată de "inter­ven­ţionişti", fiecare cu rolul lui bine stabilit, era "Blocul Ope­rator". Format din şase săli, într-o ari­pă a clă­dirii, şi din şase, în cealaltă, acest spa­ţiu este o capodoperă tehnică şi de design in­te­rior, unde românul de rând îşi găseşte, demn, prin sistemul de asigurări hulit pe ne­drept, sănătatea. Statul român, cel că­ruia i se cântă prohodul în fie­care zi, su­pra­vieţuieşte prin profunzimea ac­ţiunii coti­diene a celor învăţaţi să tacă şi să facă, iar nu să toace vorbe, cât îi ziua de lun­gă, pe la te­le­vizor. Iar spitalul de stat din Ro­mâ­nia, cu tra­diţia lui stră­lucită, va ră­mâne de veghe la starea de sănă­tate a na­ţiei. Vorba venerabilului pacient Emil, din rezerva 211, cel operat la nas de 40 de ori, în ultimii 45 de ani: "Când vor ajunge toa­te spita­lele de stat la nivelul lui «Hociotă», ţara va fi fe­ri­cită".