Cu toate suferințele lui cronice de subfinanțare, sistemul sanitar de stat nu este alcătuit numai din cazuri care ne fac de râs în lume, prezentate obsesiv și cinic de televiziunile-tabloid. Nu peste tot se întâmplă ca bolnavii să-și aducă de acasă medicamentele necesare, dormind doi-trei într-un pat. Un număr din ce în ce mai mare de unități spitalicești au reușit să iasă din gaura neagră a incapacității funcționale. Când se găsesc directori dedicați, pricepuți și la medicină, și la management, în multe așezăminte se întâmplă minuni. Și ca să nu pară că vorbesc pe deasupra lucrurilor, mărturisesc că săptămâna trecută am fost internat într-un spital de stat, unde am suferit o operație la nas. Este Institutul de Chirurgie Funcțională ORL "Prof. Dr. Dorin Hociotă" din București, fostul centru "Panduri". Am fost trimis la Secția Clinică numărul II, condusă de Ilie Dumitru - medic primar ORL, doctor în medicină. În cabinetul de consultații, culorile halatelor înviorează atmosfera: verde, vișiniu, bleu... Computerele și aparatura medicală modernă sunt semnul că ai intrat într-un spațiu al competenței. Mai văzusem o astfel de desfășurare tehnică doar la un bogat spital privat din Brașov. După verdictul medical, mi s-a repartizat rezerva în care urma să-mi petrec cele patru zile de spitalizare. Sunt incognito, nimeni nu știe că lucrez la Formula AS. Mă iau în primire, după un protocol-standard, medicul chirurg, rezidentul, asistenta șefă. Mă pomenesc "centrul" acestui univers de "prestări servicii", cum neinspirat este numit actul medical în scriptele ministerului. Toți îți zâmbesc, îți vorbesc călduros, încurajator. Rezerva în care sunt condus nu este cu nimic mai prejos decât o cameră de hotel de două stele și jumătate. Paturile și lenjeria sunt noi, caloriferul dogorește. Voi observa că același nivel de modernizare este prezent, de fapt, în tot spitalul, ca un semn admirabil al folosirii inteligente a banilor. Nu de la stat, ci din venituri proprii! Curățenia mă însoțește, nesperat, peste tot locul. În dimineața operației, încurajarea chirurgului de elită, medicul primar Anca Ciobotariu (iubitoare de arte, foarte respectată în "democrația colegială" a secției), îmi stăruie în memorie, alături de "terapia" verbală, ca un descântec, a anestezistului, medicul specialist Anka Iuliana Alexe. Când acestor glasuri li se adaugă gestica de înger a rezidentei Ana Maria Curcă, mâna a doua în actul chirurgical, parcă aș fi fost teleportat în "Anatomia lui Grey", celebrul serial american. Încântat, mă întreb încă o dată: oare toate acestea se întâmplă într-un spital de stat din România?! Îmi confirmă chirurgul Andrei Marcu, colaborator extern al acestui așezământ: "La spitalul «Hociotă» există o tradiție a lucrului bine făcut; o manieră de a acorda respect pacientului, printr-un act medical fără cusur, practicat într-unul dintre cele mai moderne blocuri operatorii din țară". Așadar, atmosfera SF prin care am trecut spre masa de operație, unde mă aștepta o armată de "intervenționiști", fiecare cu rolul lui bine stabilit, era "Blocul Operator". Format din șase săli, într-o aripă a clădirii, și din șase, în cealaltă, acest spațiu este o capodoperă tehnică și de design interior, unde românul de rând își găsește, demn, prin sistemul de asigurări hulit pe nedrept, sănătatea. Statul român, cel căruia i se cântă prohodul în fiecare zi, supraviețuiește prin profunzimea acțiunii cotidiene a celor învățați să tacă și să facă, iar nu să toace vorbe, cât îi ziua de lungă, pe la televizor. Iar spitalul de stat din România, cu tradiția lui strălucită, va rămâne de veghe la starea de sănătate a nației. Vorba venerabilului pacient Emil, din rezerva 211, cel operat la nas de 40 de ori, în ultimii 45 de ani: "Când vor ajunge toate spitalele de stat la nivelul lui «Hociotă», țara va fi fericită".