Dintre micile edituri "de familie" care au apărut ca ciupercile în 1990, când românii erau ahtiaţi să citească documente, dezvăluiri, memorii şi literatură ţinută sub obroc de cenzură, foarte puţine au supravieţuit până azi. La dispariţia lor au contribuit concurenţa, creşterea cheltuielilor pentru hârtie, tipar şi legătorie de calitate, lăcomia şi necinstea difuzorilor, dar mai ales diminuarea treptată a publicului cititor, acaparat de alte forme de lectură decât cartea tradiţională, pe hârtie. Editura "Vremea" a d-nei Silvia Colfescu este, datorită priceperii, pasiunii şi tenacităţii directoarei sale, o asemenea învingătoare (eroică, aş zice) a dificultăţilor, din ce în ce mai descurajante. Ea şi-a diversificat inteligent - şi fără rabat la calitate - colecţiile, cu genuri vandabile, de la ghiduri de călătorie la bestsellers de psihologie practică, gastronomie şi cărţi pentru copii, astfel încât să poată publica şi titluri din marea literatură, traduceri din opera unor poeţi universali, dar şi debutanţi. Colecţia de suflet a Silviei Colfescu - şi cea care dă blazon Editurii Vremea - e însă "Planeta Bucureşti". Mult trebuie să-şi mai iubească editoarea oraşul natal de vreme ce în această colecţie au apărut, în condiţii grafice şi tipografice impecabile, zeci şi zeci de volume, unul mai atrăgător ca altul. Pe locul I stă teancul de cărţi scrise de Victoria Dragu Dimitriu, cea mai bună cunoscătoare a Capitalei, stradă cu stradă, care a adunat de la "adevăraţii bucureşteni", doamne şi domni în vârstă, istorii orale ale caselor şi ale familiilor ce le-au locuit, refăcând astfel destine semnificative pentru categorii sociale şi profesionale strivite sub vremi. Însăşi Silvia Colfescu a contribuit la colecţie, semnând un util "Ghid turistic, istoric şi artistic al Bucureştiului", cu ilustraţii color, care s-a bucurat de mare succes, de vreme ce a ajuns la a XI-a ediţie, ca şi versiunile în limbi de circulaţie, căutate de străini. Un alt titlu semnat de directoare e "Pisici din Bucureşti" - un volumaş plăcut, nu doar pentru pisicofili. Iar acum a pus pe hârtie "istorioare bucureştene" ştiute doar de ea, din familie sau trăite nemijlocit, dovedind înzestrare de povestitor, umor, simţ acut de observaţie şi o graţie feminină seducătoare. Toate acestea puse la lucru de un spirit alert, năstruşnic-juvenil, capabil în aceeaşi măsură de admiraţie şi compasiune, de înduioşare şi ironie, în evocarea trecutelor vieţi de doamne şi domnişoare bucureştene, fabuloase doar prin talentul prozatoarei de a le transpune în fabule fără morală. Bine construite în jurul câte unei mătuşi (adevărate sau adoptate), cele 13 proze se întind pe parcursul secolului XX, intersectând "istorioara" cu Istoria românească ante şi postbelică. Toate povestesc în variate feluri despre puterea de rezistenţă, adaptabilitatea, forţa de a se iluziona, demnitatea şi cochetăria unor cucoane nevoite să înfrunte declasarea, sărăcia, adversităţile, fără să se rătăcească de sine şi de valorile inculcate prin educaţie. Având un miez anecdotic, tribulaţiile fiecărei mătuşi sunt însoţite de lucruri din fosta viaţă - mobile, bijuterii, argintărie, costume, piese de artă. Acestea îşi joacă bine în povestire rolul de catalizator, dovedind totodată, prin plăcerea cu care sunt descrise, pasiunea autoarei pentru obiecte rafinate din alte timpuri (editoarea-autoare are ca specializare iniţială Istoria şi Teoria Artei). Prozele din acest volum (unele, mici bijuterii) o să vă încânte cu siguranţă, căci sunt pe cât de bine scrise, pe atât de simpatice şi merg direct la suflet.
Selecţia Formula As
Silvia Colfescu, "Mătuşi fabuloase şi alte istorioare bucureştene", Editura Vremea (tel. 021/335.81.31), 144 p.
Dintre micile edituri "de familie" care au apărut ca ciupercile în 1990, când românii erau ahtiaţi să citească documente, dezvăluiri, memorii şi literatură ţinută sub obroc de cenzură, foarte puţine au supravieţuit până azi. La dispariţia lor au contribuit concurenţa, creşterea cheltuielilor pentru hârtie, tipar şi legătorie de calitate, lăcomia şi necinstea difuzorilor, dar mai ales diminuarea treptată a publicului cititor, acaparat de alte forme de lectură decât cartea tradiţională, pe hârtie. Editura "Vremea" a d-nei Silvia Colfescu este, datorită priceperii, pasiunii şi tenacităţii directoarei sale, o asemenea învingătoare (eroică, aş zice) a dificultăţilor, din ce în ce mai descurajante. Ea şi-a diversificat inteligent - şi fără rabat la calitate - colecţiile, cu genuri vandabile, de la ghiduri de călătorie la bestsellers de psihologie practică, gastronomie şi cărţi pentru copii, astfel încât să poată publica şi titluri din marea literatură, traduceri din opera unor poeţi universali, dar şi debutanţi. Colecţia de suflet a Silviei Colfescu - şi cea care dă blazon Editurii Vremea - e însă "Planeta Bucureşti". Mult trebuie să-şi mai iubească editoarea oraşul natal de vreme ce în această colecţie au apărut, în condiţii grafice şi tipografice impecabile, zeci şi zeci de volume, unul mai atrăgător ca altul. Pe locul I stă teancul de cărţi scrise de Victoria Dragu Dimitriu, cea mai bună cunoscătoare a Capitalei, stradă cu stradă, care a adunat de la "adevăraţii bucureşteni", doamne şi domni în vârstă, istorii orale ale caselor şi ale familiilor ce le-au locuit, refăcând astfel destine semnificative pentru categorii sociale şi profesionale strivite sub vremi. Însăşi Silvia Colfescu a contribuit la colecţie, semnând un util "Ghid turistic, istoric şi artistic al Bucureştiului", cu ilustraţii color, care s-a bucurat de mare succes, de vreme ce a ajuns la a XI-a ediţie, ca şi versiunile în limbi de circulaţie, căutate de străini. Un alt titlu semnat de directoare e "Pisici din Bucureşti" - un volumaş plăcut, nu doar pentru pisicofili. Iar acum a pus pe hârtie "istorioare bucureştene" ştiute doar de ea, din familie sau trăite nemijlocit, dovedind înzestrare de povestitor, umor, simţ acut de observaţie şi o graţie feminină seducătoare. Toate acestea puse la lucru de un spirit alert, năstruşnic-juvenil, capabil în aceeaşi măsură de admiraţie şi compasiune, de înduioşare şi ironie, în evocarea trecutelor vieţi de doamne şi domnişoare bucureştene, fabuloase doar prin talentul prozatoarei de a le transpune în fabule fără morală. Bine construite în jurul câte unei mătuşi (adevărate sau adoptate), cele 13 proze se întind pe parcursul secolului XX, intersectând "istorioara" cu Istoria românească ante şi postbelică. Toate povestesc în variate feluri despre puterea de rezistenţă, adaptabilitatea, forţa de a se iluziona, demnitatea şi cochetăria unor cucoane nevoite să înfrunte declasarea, sărăcia, adversităţile, fără să se rătăcească de sine şi de valorile inculcate prin educaţie. Având un miez anecdotic, tribulaţiile fiecărei mătuşi sunt însoţite de lucruri din fosta viaţă - mobile, bijuterii, argintărie, costume, piese de artă. Acestea îşi joacă bine în povestire rolul de catalizator, dovedind totodată, prin plăcerea cu care sunt descrise, pasiunea autoarei pentru obiecte rafinate din alte timpuri (editoarea-autoare are ca specializare iniţială Istoria şi Teoria Artei). Prozele din acest volum (unele, mici bijuterii) o să vă încânte cu siguranţă, căci sunt pe cât de bine scrise, pe atât de simpatice şi merg direct la suflet.
Dintre micile edituri "de familie" care au apărut ca ciupercile în 1990, când românii erau ahtiaţi să citească documente, dezvăluiri, memorii şi literatură ţinută sub obroc de cenzură, foarte puţine au supravieţuit până azi. La dispariţia lor au contribuit concurenţa, creşterea cheltuielilor pentru hârtie, tipar şi legătorie de calitate, lăcomia şi necinstea difuzorilor, dar mai ales diminuarea treptată a publicului cititor, acaparat de alte forme de lectură decât cartea tradiţională, pe hârtie. Editura "Vremea" a d-nei Silvia Colfescu este, datorită priceperii, pasiunii şi tenacităţii directoarei sale, o asemenea învingătoare (eroică, aş zice) a dificultăţilor, din ce în ce mai descurajante. Ea şi-a diversificat inteligent - şi fără rabat la calitate - colecţiile, cu genuri vandabile, de la ghiduri de călătorie la bestsellers de psihologie practică, gastronomie şi cărţi pentru copii, astfel încât să poată publica şi titluri din marea literatură, traduceri din opera unor poeţi universali, dar şi debutanţi. Colecţia de suflet a Silviei Colfescu - şi cea care dă blazon Editurii Vremea - e însă "Planeta Bucureşti". Mult trebuie să-şi mai iubească editoarea oraşul natal de vreme ce în această colecţie au apărut, în condiţii grafice şi tipografice impecabile, zeci şi zeci de volume, unul mai atrăgător ca altul. Pe locul I stă teancul de cărţi scrise de Victoria Dragu Dimitriu, cea mai bună cunoscătoare a Capitalei, stradă cu stradă, care a adunat de la "adevăraţii bucureşteni", doamne şi domni în vârstă, istorii orale ale caselor şi ale familiilor ce le-au locuit, refăcând astfel destine semnificative pentru categorii sociale şi profesionale strivite sub vremi. Însăşi Silvia Colfescu a contribuit la colecţie, semnând un util "Ghid turistic, istoric şi artistic al Bucureştiului", cu ilustraţii color, care s-a bucurat de mare succes, de vreme ce a ajuns la a XI-a ediţie, ca şi versiunile în limbi de circulaţie, căutate de străini. Un alt titlu semnat de directoare e "Pisici din Bucureşti" - un volumaş plăcut, nu doar pentru pisicofili. Iar acum a pus pe hârtie "istorioare bucureştene" ştiute doar de ea, din familie sau trăite nemijlocit, dovedind înzestrare de povestitor, umor, simţ acut de observaţie şi o graţie feminină seducătoare. Toate acestea puse la lucru de un spirit alert, năstruşnic-juvenil, capabil în aceeaşi măsură de admiraţie şi compasiune, de înduioşare şi ironie, în evocarea trecutelor vieţi de doamne şi domnişoare bucureştene, fabuloase doar prin talentul prozatoarei de a le transpune în fabule fără morală. Bine construite în jurul câte unei mătuşi (adevărate sau adoptate), cele 13 proze se întind pe parcursul secolului XX, intersectând "istorioara" cu Istoria românească ante şi postbelică. Toate povestesc în variate feluri despre puterea de rezistenţă, adaptabilitatea, forţa de a se iluziona, demnitatea şi cochetăria unor cucoane nevoite să înfrunte declasarea, sărăcia, adversităţile, fără să se rătăcească de sine şi de valorile inculcate prin educaţie. Având un miez anecdotic, tribulaţiile fiecărei mătuşi sunt însoţite de lucruri din fosta viaţă - mobile, bijuterii, argintărie, costume, piese de artă. Acestea îşi joacă bine în povestire rolul de catalizator, dovedind totodată, prin plăcerea cu care sunt descrise, pasiunea autoarei pentru obiecte rafinate din alte timpuri (editoarea-autoare are ca specializare iniţială Istoria şi Teoria Artei). Prozele din acest volum (unele, mici bijuterii) o să vă încânte cu siguranţă, căci sunt pe cât de bine scrise, pe atât de simpatice şi merg direct la suflet.
Alte articole din acest numar
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
