Dintre micile edituri "de familie" care au apărut ca ciupercile în 1990, când românii erau ahtiați să citească documente, dezvăluiri, memorii și literatură ținută sub obroc de cenzură, foarte puține au supraviețuit până azi. La dispariția lor au contribuit concurența, creșterea cheltuielilor pentru hârtie, tipar și legătorie de calitate, lăcomia și necinstea difuzorilor, dar mai ales diminuarea treptată a publicului cititor, acaparat de alte forme de lectură decât cartea tradițională, pe hârtie. Editura "Vremea" a d-nei Silvia Colfescu este, datorită priceperii, pasiunii și tenacității directoarei sale, o asemenea învingătoare (eroică, aș zice) a dificultăților, din ce în ce mai descurajante. Ea și-a diversificat inteligent - și fără rabat la calitate - colecțiile, cu genuri vandabile, de la ghiduri de călătorie la bestsellers de psihologie practică, gastronomie și cărți pentru copii, astfel încât să poată publica și titluri din marea literatură, traduceri din opera unor poeți universali, dar și debutanți. Colecția de suflet a Silviei Colfescu - și cea care dă blazon Editurii Vremea - e însă "Planeta București". Mult trebuie să-și mai iubească editoarea orașul natal de vreme ce în această colecție au apărut, în condiții grafice și tipografice impecabile, zeci și zeci de volume, unul mai atrăgător ca altul. Pe locul I stă teancul de cărți scrise de Victoria Dragu Dimitriu, cea mai bună cunoscătoare a Capitalei, stradă cu stradă, care a adunat de la "adevărații bucureșteni", doamne și domni în vârstă, istorii orale ale caselor și ale familiilor ce le-au locuit, refăcând astfel destine semnificative pentru categorii sociale și profesionale strivite sub vremi. Însăși Silvia Colfescu a contribuit la colecție, semnând un util "Ghid turistic, istoric și artistic al Bucureștiului", cu ilustrații color, care s-a bucurat de mare succes, de vreme ce a ajuns la a XI-a ediție, ca și versiunile în limbi de circulație, căutate de străini. Un alt titlu semnat de directoare e "Pisici din București" - un volumaș plăcut, nu doar pentru pisicofili. Iar acum a pus pe hârtie "istorioare bucureștene" știute doar de ea, din familie sau trăite nemijlocit, dovedind înzestrare de povestitor, umor, simț acut de observație și o grație feminină seducătoare. Toate acestea puse la lucru de un spirit alert, năstrușnic-juvenil, capabil în aceeași măsură de admirație și compasiune, de înduioșare și ironie, în evocarea trecutelor vieți de doamne și domnișoare bucureștene, fabuloase doar prin talentul prozatoarei de a le transpune în fabule fără morală. Bine construite în jurul câte unei mătuși (adevărate sau adoptate), cele 13 proze se întind pe parcursul secolului XX, intersectând "istorioara" cu Istoria românească ante și postbelică. Toate povestesc în variate feluri despre puterea de rezistență, adaptabilitatea, forța de a se iluziona, demnitatea și cochetăria unor cucoane nevoite să înfrunte declasarea, sărăcia, adversitățile, fără să se rătăcească de sine și de valorile inculcate prin educație. Având un miez anecdotic, tribulațiile fiecărei mătuși sunt însoțite de lucruri din fosta viață - mobile, bijuterii, argintărie, costume, piese de artă. Acestea își joacă bine în povestire rolul de catalizator, dovedind totodată, prin plăcerea cu care sunt descrise, pasiunea autoarei pentru obiecte rafinate din alte timpuri (editoarea-autoare are ca specializare inițială Istoria și Teoria Artei). Prozele din acest volum (unele, mici bijuterii) o să vă încânte cu siguranță, căci sunt pe cât de bine scrise, pe atât de simpatice și merg direct la suflet.