Vor merge printre noi, îşi vor lua ţigări de la colţ dimineaţa, se vor plimba în parc împreună cu copiii şi nepoţeii noştri şi vor pleca, probabil, în concedii, la mare, vara, şi la ski, iarna, cu noi, şi ca noi. Deşi, aş îndrăzni să spun, ei nu sunt chiar ca noi. Până acum, despre acest subiect a curs multă cerneală în presă şi ore nesfârşite de dezbateri la televizor. Am aflat astfel o sumedenie de adevăruri şocante, care cred că ne vor schimba viaţa tuturor. În rău...
De acum înainte, politicienii şi oamenii de afaceri corupţi vor scăpa, practic, de urmărirea procurorilor, pentru că, după noul Cod Penal, trebuie să înştiinţezi infractorul înainte de a-i asculta telefoanele! Şi, odată înştiinţat, ce credeţi că va face el? Va vorbi la telefonul la care ştie că va fi ascultat?! Tot de acum înainte, mulţi răufăcători de drept comun vor primi la prima infracţiune o pedeapsă mai mică. Sunt vizaţi, în special, cei care la data comiterii infracţiunii au fost minori. Dar ce minori? Nu vă imaginaţi că vor fi trataţi cu blândeţe doar puştii care au şutit un portofel ca să-şi cumpere o bere. Sau o ladă cu bere. Nu. Printre cei care au fost mutaţi din puşcărie într-un centru de reeducare se numără şi Lucian Hoară, acum în vârstă de 21 de ani, de origine din Hunedoara. Despre cazul său a scris şi colegul nostru, Cătălin Manole. Un caz care pare patologic, deşi nu e, pentru că doctorii l-au catalogat pe băiat drept întreg la minte. Lucian, satanist declarat, i-a tăiat gâtul iubitei sale, cu un cuţit de bucătărie, după care a plecat liniştit, pe bicicletă. Pentru această faptă a luat nouă ani. Cu noul Cod Penal, a reuşit să plece din puşcărie, într-un centru în care va fi reeducat. Oare?
Un alt caz este cel al lui Robert Ciobanu, care în anul 2005, pe când avea 16 ani, a violat şi ucis o fetiţă din vecini, care avea doar şapte ani. Cu cinci ani înainte, mai violase doi copii. El a fost condamnat în 2006, la 20 de ani închisoare, iar acum va fi internat, şi el, într-un centru de reeducare.
Toate aceste schimbări au în spate o filosofie a stângii. Potrivit ei, pedeapsa executată de un deţinut are drept scop o îndreptare a lui, care să culmineze cu reintegrarea în societate. Ca pe vremea lui Stalin! Educaţie în celula de partid. Aşadar, clemenţa este mai importantă decât dreptatea cerută de victime sau rudele lor. La prima vedere sună frumos, chiar creştineşte, aş îndrăzni să spun. Tot stânga e responsabilă pentru abolirea pedepsei cu moartea, o iniţiativă care pare ruptă direct din Biblie. În fond, Dumnezeu nu doreşte moartea păcătosului, "ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa şi să fie viu" (Iezechiel XXXIII, 11). Atâta doar că stânga nu crede în Biblie. Şi de aceea nu are limite. Visul ei este o utopie din care s-a născut şi comunismul, al cărui final îl ştim cu toţii. Or, utopiile nu se potrivesc întotdeauna în lumea noastră. De aceea şi eşuează. Aşa cum a eşuat şi noul Cod Penal, care, în dorinţa de a-i recupera pe infractori, uită de victime. Victime actuale, dar şi potenţiale! Suntem clemenţi cu Lucian Hoară sau cu Robert Ciobanu, dar ce garanţie avem că ei, odată "recuperaţi" şi eliberaţi, nu vor comite alte crime, la fel de inumane? Şi dacă stânga crede că ei au drepturi şi trebuie protejaţi, cum de milioanele de copii din România, potenţiale victime ale pedofililor, violatorilor şi tâlharilor "recuperabili", nu au dreptul să fie protejaţi? Pe ei cine îi mai recuperează dacă ajung în mâinile unor astfel de brute? Lor cine le mai aduce înapoi inocenţa, somnul fără coşmaruri sau o căsnicie normală? Cât şi cine hotărăşte ce e mai preţios - viaţa unui infractor de după puşcărie sau viaţa noastră, în siguranţă şi linişte? Oare vrem să plătim preţul nesiguranţei pentru a recupera astfel de oameni? Şi chiar, oare nu ar fi trebuit să fim întrebaţi? Prin referendum naţional! Sunt sigur că, de data asta, am fi mers să votăm. Deşi, odată consultaţi prin referendum, nu e obligatoriu să fim şi ascultaţi. S-a mai întâmplat.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
