Vor merge printre noi, își vor lua țigări de la colț dimineața, se vor plimba în parc împreună cu copiii și nepoțeii noștri și vor pleca, probabil, în concedii, la mare, vara, și la ski, iarna, cu noi, și ca noi. Deși, aș îndrăzni să spun, ei nu sunt chiar ca noi. Până acum, despre acest subiect a curs multă cerneală în presă și ore nesfârșite de dezbateri la televizor. Am aflat astfel o sumedenie de adevăruri șocante, care cred că ne vor schimba viața tuturor. În rău...
De acum înainte, politicienii și oamenii de afaceri corupți vor scăpa, practic, de urmărirea procurorilor, pentru că, după noul Cod Penal, trebuie să înștiințezi infractorul înainte de a-i asculta telefoanele! Și, odată înștiințat, ce credeți că va face el? Va vorbi la telefonul la care știe că va fi ascultat?! Tot de acum înainte, mulți răufăcători de drept comun vor primi la prima infracțiune o pedeapsă mai mică. Sunt vizați, în special, cei care la data comiterii infracțiunii au fost minori. Dar ce minori? Nu vă imaginați că vor fi tratați cu blândețe doar puștii care au șutit un portofel ca să-și cumpere o bere. Sau o ladă cu bere. Nu. Printre cei care au fost mutați din pușcărie într-un centru de reeducare se numără și Lucian Hoară, acum în vârstă de 21 de ani, de origine din Hunedoara. Despre cazul său a scris și colegul nostru, Cătălin Manole. Un caz care pare patologic, deși nu e, pentru că doctorii l-au catalogat pe băiat drept întreg la minte. Lucian, satanist declarat, i-a tăiat gâtul iubitei sale, cu un cuțit de bucătărie, după care a plecat liniștit, pe bicicletă. Pentru această faptă a luat nouă ani. Cu noul Cod Penal, a reușit să plece din pușcărie, într-un centru în care va fi reeducat. Oare?
Un alt caz este cel al lui Robert Ciobanu, care în anul 2005, pe când avea 16 ani, a violat și ucis o fetiță din vecini, care avea doar șapte ani. Cu cinci ani înainte, mai violase doi copii. El a fost condamnat în 2006, la 20 de ani închisoare, iar acum va fi internat, și el, într-un centru de reeducare.
Toate aceste schimbări au în spate o filosofie a stângii. Potrivit ei, pedeapsa executată de un deținut are drept scop o îndreptare a lui, care să culmineze cu reintegrarea în societate. Ca pe vremea lui Stalin! Educație în celula de partid. Așadar, clemența este mai importantă decât dreptatea cerută de victime sau rudele lor. La prima vedere sună frumos, chiar creștinește, aș îndrăzni să spun. Tot stânga e responsabilă pentru abolirea pedepsei cu moartea, o inițiativă care pare ruptă direct din Biblie. În fond, Dumnezeu nu dorește moartea păcătosului, "ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa și să fie viu" (Iezechiel XXXIII, 11). Atâta doar că stânga nu crede în Biblie. Și de aceea nu are limite. Visul ei este o utopie din care s-a născut și comunismul, al cărui final îl știm cu toții. Or, utopiile nu se potrivesc întotdeauna în lumea noastră. De aceea și eșuează. Așa cum a eșuat și noul Cod Penal, care, în dorința de a-i recupera pe infractori, uită de victime. Victime actuale, dar și potențiale! Suntem clemenți cu Lucian Hoară sau cu Robert Ciobanu, dar ce garanție avem că ei, odată "recuperați" și eliberați, nu vor comite alte crime, la fel de inumane? Și dacă stânga crede că ei au drepturi și trebuie protejați, cum de milioanele de copii din România, potențiale victime ale pedofililor, violatorilor și tâlharilor "recuperabili", nu au dreptul să fie protejați? Pe ei cine îi mai recuperează dacă ajung în mâinile unor astfel de brute? Lor cine le mai aduce înapoi inocența, somnul fără coșmaruri sau o căsnicie normală? Cât și cine hotărăște ce e mai prețios - viața unui infractor de după pușcărie sau viața noastră, în siguranță și liniște? Oare vrem să plătim prețul nesiguranței pentru a recupera astfel de oameni? Și chiar, oare nu ar fi trebuit să fim întrebați? Prin referendum național! Sunt sigur că, de data asta, am fi mers să votăm. Deși, odată consultați prin referendum, nu e obligatoriu să fim și ascultați. S-a mai întâmplat.