Pe scurt, pentru cei care nu ştiu, firmele baronului PNL au vândut în anii 2002-2004 (când premier era Adrian Năstase) către "Societatea de Întreţinere şi Servicii Energetice Electrica Moldova", mai multe transformatoare vechi de 20-30 de ani, pe care au încasat 2,8 milioane de euro. Pe scurt, nişte rable achiziţionate la preţul unor transformatoare nou-nouţe! Relu Fenechiu, spun procurorii anti-corupţie, s-a ales din această afacere cu 2 milioane de euro. Bani albi, pentru zilele negre. Aceasta este "afacerea", în fapt o găinărie românească, o hoţie din banii mei şi ai dumneavoastră, bani pe care, dacă nu îi achităm pe factura de curent, ne trezim fără el.
Şocantă este însă reacţia societăţii. Relu Fenechiu nu este un afacerist dubios, ci un marcant lider PNL, fost ministru, membru al unei coaliţii pe care noi am trimis-o în parlament, acordându-i 70% din voturile noastre. Situaţia nu este un accident. Avem în noi o schizofrenie bizară, un soi de boală interioară, pe care nu o găseşti în tratatele medicale - înjurăm clasa politică, facem bancuri pe seama ei, o urâm, la o adică, din toţi rărunchii, pentru că "a furat ţara", dar când vine momentul alegerilor, votăm vârtos cu toţi penalii, ba mai mult, îi compătimim când ajung după gratii. Un amic, om cu carte, altminteri integru, îl plângea pe Adrian Năstase, când a fost condamnat "cu executare". "Nu era nevoie", îl căina, "ajungea «cu suspendare»." Un altul îmi spunea recent că Relu Fenechiu e de fapt nevinovat - "Ce dacă el a vândut transformatoare vechi la preţuri de noi? Nu e om de afaceri? Proşti au fost directorii de la "Electrica Moldova" că au dat banii pe ele!" Ca şi cum prostia directorilor respectivi nu ar fi fost "stimulată" de niscaiva şpăgi sau de interese politice. O altă reacţie monumentală îi aparţine, de această dată, unui lider politic, vicepreşedintelui PNL, Florin Turcanu - "Să îi dea Dumnezeu putere (lui Relu Fenechiu n.n.)! Aşa cum a trecut viaţa, aşa va trece şi necazul pentru el. Sunt convins că PNL va fi condus din umbră tot de el, la Iaşi".
Aşadar, partidul nu numai că nu se dezice de domnul Relu Fenechiu, ci îi cere sfatul, aşa, în taină, printre zăbrele, cum făceau "soldaţii" marilor mafioţi, când aceştia intrau la răcoare. Şi uite aşa, avem nu doar dovada că partidele noastre sunt adevărate celule mafiote, organizate ca în Sicilia, ci şi că noi le tolerăm. Altminteri, declaraţii ca cea de mai sus nu ar fi fost niciodată aruncate în public. Într-o ţară normală, domnului Florin Turcan i-ar fi fost frică şi să se gândească la aşa ceva, darămite să-şi lanseze astfel de idei în mass-media.
Dar cred că politicienii noştri s-au prins că noi îi iubim aşa cum sunt - corupţi. Poate că în felul acesta, ne justificăm şi noi micile hoţii, şpăgile pe care le dăm ca să avem parte de servicii decente şi reuşim astfel, prin comparaţie cu ei, să ne simţim mai buni. Sau poate că, trăind de decenii într-o ţară răpită, ne-am îmbolnăvit de "Sindromul Stockholm" - acea relaţie bizară de afecţiune care apare între răpitori şi victimele lor.
Am citit în presă că Relu Fenechiu ar fi plâns în arestul poliţiei, ca un copil. Sunt convins că printre noi vor fi fost destui care să-l fi compătimit. Deşi, după ispăşirea celor cinci ani de închisoare, el rămâne cu milioanele de euro, iar noi cu lacrimile...
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
