Pe scurt, pentru cei care nu știu, firmele baronului PNL au vândut în anii 2002-2004 (când premier era Adrian Năstase) către "Societatea de Întreținere și Servicii Energetice Electrica Moldova", mai multe transformatoare vechi de 20-30 de ani, pe care au încasat 2,8 milioane de euro. Pe scurt, niște rable achiziționate la prețul unor transformatoare nou-nouțe! Relu Fenechiu, spun procurorii anti-corupție, s-a ales din această afacere cu 2 milioane de euro. Bani albi, pentru zilele negre. Aceasta este "afacerea", în fapt o găinărie românească, o hoție din banii mei și ai dumneavoastră, bani pe care, dacă nu îi achităm pe factura de curent, ne trezim fără el.
Șocantă este însă reacția societății. Relu Fenechiu nu este un afacerist dubios, ci un marcant lider PNL, fost ministru, membru al unei coaliții pe care noi am trimis-o în parlament, acordându-i 70% din voturile noastre. Situația nu este un accident. Avem în noi o schizofrenie bizară, un soi de boală interioară, pe care nu o găsești în tratatele medicale - înjurăm clasa politică, facem bancuri pe seama ei, o urâm, la o adică, din toți rărunchii, pentru că "a furat țara", dar când vine momentul alegerilor, votăm vârtos cu toți penalii, ba mai mult, îi compătimim când ajung după gratii. Un amic, om cu carte, altminteri integru, îl plângea pe Adrian Năstase, când a fost condamnat "cu executare". "Nu era nevoie", îl căina, "ajungea «cu suspendare»." Un altul îmi spunea recent că Relu Fenechiu e de fapt nevinovat - "Ce dacă el a vândut transformatoare vechi la prețuri de noi? Nu e om de afaceri? Proști au fost directorii de la "Electrica Moldova" că au dat banii pe ele!" Ca și cum prostia directorilor respectivi nu ar fi fost "stimulată" de niscaiva șpăgi sau de interese politice. O altă reacție monumentală îi aparține, de această dată, unui lider politic, vicepreședintelui PNL, Florin Turcanu - "Să îi dea Dumnezeu putere (lui Relu Fenechiu n.n.)! Așa cum a trecut viața, așa va trece și necazul pentru el. Sunt convins că PNL va fi condus din umbră tot de el, la Iași".
Așadar, partidul nu numai că nu se dezice de domnul Relu Fenechiu, ci îi cere sfatul, așa, în taină, printre zăbrele, cum făceau "soldații" marilor mafioți, când aceștia intrau la răcoare. Și uite așa, avem nu doar dovada că partidele noastre sunt adevărate celule mafiote, organizate ca în Sicilia, ci și că noi le tolerăm. Altminteri, declarații ca cea de mai sus nu ar fi fost niciodată aruncate în public. Într-o țară normală, domnului Florin Turcan i-ar fi fost frică și să se gândească la așa ceva, darămite să-și lanseze astfel de idei în mass-media.
Dar cred că politicienii noștri s-au prins că noi îi iubim așa cum sunt - corupți. Poate că în felul acesta, ne justificăm și noi micile hoții, șpăgile pe care le dăm ca să avem parte de servicii decente și reușim astfel, prin comparație cu ei, să ne simțim mai buni. Sau poate că, trăind de decenii într-o țară răpită, ne-am îmbolnăvit de "Sindromul Stockholm" - acea relație bizară de afecțiune care apare între răpitori și victimele lor.
Am citit în presă că Relu Fenechiu ar fi plâns în arestul poliției, ca un copil. Sunt convins că printre noi vor fi fost destui care să-l fi compătimit. Deși, după ispășirea celor cinci ani de închisoare, el rămâne cu milioanele de euro, iar noi cu lacrimile...