- Aş putea răspunde simplu, "potrivit legislaţiei comerciale şi civile în vigoare." Tot aşa s-a organizat şi până acum şi, iată, nu am rămas fără ţară, Doamne fereşte. Nici întreprinderile privatizate nu au plecat de pe meleagurile noastre, ci, dimpotrivă, au rămas, majoritatea într-o situaţie mult mai bună decât atunci când erau deţinute de statul român. Din găuri negre, Petrom şi Sidex Galaţi au devenit contributori la bugetul de stat, iar Dacia-Renault este poate singura companie cu care ne putem mândri în exterior. Nu-mi amintesc să fi scos din ţară altceva decât maşinile pe care le exportă cu succes în toată Europa. În plus, a obligat şi ineptele autorităţi române să construiască o şosea de acces la Mioveni, şosea pe care altfel probabil că nici urmaşii urmaşilor noştri nu ar fi văzut-o altfel. În contrapartidă, nu cred că investitorul român Gruia Stoica ar fi fost o binefacere pentru CFR Marfă, iar Oltchim, rămas în mâinile românilor, s-a dovedit doar o pradă pentru compatrioţii noştri, care, cu zel patriotic, l-au căpuşat până când l-au omorât, deşi combinatul ar fi putut fi perfect viabil economic.
Mulţi se tem că străinii vor cumpăra România "la bucată", odată cu expirarea interdicţiei aplicate cetăţenilor străini, în speţă ai UE, de a cumpăra terenuri în ţara noastră, şi de aici pleacă a doua parte a răspunsului meu: nu putem "organiza" comercializarea terenurilor, agricole sau de altă natură, decât în conformitate cu normele europene şi cu tratatele la care suntem parte. Nu putem deci trata UE "à la carte", adică să luăm doar ceea ce ne convine şi să refuzăm ceea ce ni se pare că ne-ar dezavantaja. Ca să citez un caz concret, nu putem să ne revoltăm când unele state UE vor să prelungească interdicţia aplicată accesului românilor şi bulgarilor pe piaţa muncii din statele lor şi, în acelaşi timp, să încercăm să prelungim noi o interdicţie aplicată comercializării terenurilor. UE înseamnă piaţă liberă şi liberă circulaţie, cu tot ce implică ele. Totodată, situaţia de pe teren este ceva mai complexă decât în discursurile populiste: cetăţenii străini interesaţi au achiziţionat deja terenuri în România, fie prin societăţi comerciale, fie prin interpuşi români. Dacă statul ungar, căci de el se tem unii, ar fi dorit să "cumpere" România, ar fi făcut-o până acum prin astfel de societăţi. Declaraţia nefericită a unui funcţionar de rang inferior al Ambasadei Ungariei la Bucureşti, potrivit căreia Budapesta ar avea un program de achiziţii de terenuri în Transilvania, nu a fost confirmată oficial, pentru că un astfel de program este interzis de legislaţia UE, cum a precizat comisarul european Dacian Cioloş, amintindu-ne că UE nu permite nici un program care are la bază criterii etnice. Istoria noastră şi a altor state nu consemnează cazuri de ocupaţie prin astfel de achiziţii, iar românii din Ardeal nu au dispărut nici când se aflau sub ocupaţie austro-ungară. În sfârşit, pentru că aţi făcut o paralelă cu privatizările, amintesc că terenurile la care ne referim sunt în proprietate privată, nu de stat, şi nu avem dreptul să ignorăm punctul de vedere al proprietarilor, majoritatea ţărani. Dacă ar avea cineva curiozitate să-i asculte, ar afla că tot ce doresc este să obţină un preţ avantajos, fie şi de la străini, şi că nu au nici un fel de temere că astfel şi-ar "vinde ţara". Nu ar fi prima oară când ţăranii s-ar dovedi mai înţelepţi decât politicienii.
- Mulţi dintre marii arendaşi ai ţării exploatează terenuri ale statului. În cazul în care acestea vor fi scoase la vânzare, preţul va fi politic sau real? Cine îl stabileşte?
- Nu este profesional să faci previziuni, dar putem să ne ghidăm după experienţa de până acum a statului român post-decembrist, care nu a avut nici o jenă să-şi favorizeze clientela. Să ne amintim doar de scandalul de la începutul anilor 1990, legat de vânzarea la preţuri ridicole a imobilelor confiscate de comunişti şi revendicate de proprietarii legitimi. Să nu uităm nici cum terenurile aflate la CAP şi IAS au fost oferite cu prioritate "revoluţionarilor", în dauna proprietarilor de drept care le revendicau şi care - fie nu au mai primit nimic, fie au primit terenuri proaste pe alte amplasamente. Mai recent, avem cazurile unor imobile şi terenuri aflate în proprietatea unor instituţii ale statului, pe care atât guvernul Tăriceanu, cât şi guvernul Ponta, le-au trecut în domeniul privat al statului, de unde le poate vinde mai uşor. Când era ministrul justiţiei, Monica Macovei a refuzat să avizeze aceste demersuri şi a declarat public că guvernul fură prin ordonanţe de urgenţă. Se poate argumenta însă că este stupid să ne opunem vânzării unor proprietăţi ale statului, dacă o tranzacţie este avantajoasă. Multe state şi-au vândut o parte din proprietăţi atunci când au avut nevoie de fonduri. Din păcate, la noi astfel de tranzacţii au fost făcute doar în beneficiul unui grup de "iniţiaţi", favorizaţi de puterea politică, în spatele cărora suspectăm că s-ar afla o întreagă reţea de politicieni actuali, în cârdăşie cu reprezentanţi ai vechiului regim comunist. Cum, altfel, ar fi obţinut Gigi Becali, de pildă, terenuri extrem de valoroase de la MApN, în schimbul terenurilor mult mai puţin valoroase pe care le deţinea? Avem deja un ministru al apărării şi un general din MApN după gratii în acest caz, dar am suspiciunea că nu ei au fost beneficiarii principali ai tranzacţiei, ci doar executanţii. Mai invoc şi cazul terenurilor din Băneasa ce au aparţinut Academiei de ştiinţe agricole, în urma unei donaţii a Regelui Mihai, şi care au ajuns, prin tot felul de manevre, în proprietatea unor oameni de afaceri controversaţi, care le-au obţinut practic pe nimic. Procesele legate de ele trenează în mod suspect.
În sfârşit, invoc situaţia imobilelor RA-APPS scoase la licitaţie. Acest simulacru de privatizare are toate elementele pentru a-i descuraja pe potenţialii investitori oneşti şi pentru a reduce astfel la un nivel minim preţul de vânzare al unor imobile cu valoare considerabilă. Dacă lucrurile merg cum au început, personaje ca Mircea Geoană ar putea intra în posesia unor vile de lux, fără să scoată prea mulţi bani din buzunar. Nu avem niciun motiv să credem că se va întâmpla altfel cu terenurile pe care Agenţia Domeniilor Statului le-ar putea scoate la vânzare. Şi apoi, cine ar putea împiedica ADS să acorde un drept de preempţiune arendaşilor? Sau termeni financiari avantajoşi? Adevăratul preţ se va plăti, suspectăm, în alte conturi decât cele ale statului, stat care va rămâne la fel de sărac şi ne va împovăra cu noi taxe pentru a-şi echilibra bugetul.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
