Un edificiu ce seamănă mai degrabă cu o vilă cochetă dintr-un cartier liniştit al Bucureştiului. Dacă pe unul dintre pereţii exteriori n-ar fi însemnele stabilimentului, iar prin curte nu ai vedea asistenţi medicali care însoţesc la plimbare persoane în vârstă, ai spune că este o casă obişnuită. Cu atât mai mare surpriza când pătrunzi în interior: clădirea de pe str. Ciacova nr. 9 din Bucureşti are o funcţie cu totul neobişnuită, în ziua de azi, la noi: se ocupă de recuperarea persoanelor vârstnice cu probleme de sănătate. Un fapt demn de remarcat, atât timp cât serviciile medicale uzuale nu acoperă acest tip de îngrijire. Mai mult, la această clinică am observat un lucru mai puţin obişnuit: bătrânii zâmbesc şi sunt fericiţi. Care o fi secretul?
D-na dr. NINA-MARIA DIACONESCU, medic specialist în medicină internă, geriatrie şi gerontologie, directoarea stabilimentului, este mai mereu ocupată: în biroul său plin de icoane, studiază fişele pacienţilor săi şi dă indicaţii personalului medical, mereu cu zâmbetul pe obraz! Cunoscând-o, mi-am dat seama că pe lângă profesionalism, absolut necesar într-o astfel de activitate, calitatea umană aduce beneficii mai mari decât orice tratament.
"Pacienţii în vârstă refuză orice asociere cu ceea ce le aminteşte de un spital"
- Îngrijirea persoanelor vârstnice, pe lângă ştiinţă, cere afecţiune şi enorm de multă răbdare. Ce v-a determinat să vă orientaţi către un domeniu medical aşa de special?
Din experienţa primilor 15 ani în domeniul public, văzând că pacienţii au nevoie de mai mult decât poate oferi statul, m-am gândit să fac un parteneriat public-privat, care pe atunci era imposibil de aplicat în structura noastră economică. În timpul specializării mele în managementul sanitar, mi-am ales ca lucrare de specialitate formarea unei clinici de asistenţă în sistem privat şi am încercat cu experienţa administrativă, cu structura financiară şi legislativă existentă să-mi fac lucrarea conform normelor care se impuneau la acea vreme. Fiind o lucrare apreciată de profesori, mi-a venit ideea s-o pun şi în practică. Iar Dumnezeu m-a ajutat, astfel că am înfiinţat prima instituţie privată de îngrijire a bătrânilor din ţară, care funcţionează din 2005.
- Ce servicii medicale asiguraţi persoanelor internate în clinica dvs.?
- Ne adresăm în special bolnavilor cronic, care au nevoie de îngrijiri medicale complexe, de recuperare şi de urmărire permanentă. Avem pacienţi cu pierderi de memorie şi demenţe (inclusiv Alzheimer), cu accidente vasculare, cu fracturi de col femural, cu patologii cardio-respiratorii, renale sau uro-genitale, de multe ori asociate altor boli cronice. De regulă, persoanele în vârstă au o patologie multiplă, de aceea este greu să fie consultate fragmentat: la cardiolog, neurolog, ortoped, psihiatru etc.; ele au nevoie să fie urmărite unitar! Este foarte greu să faci evaluări dispersate; cineva trebuie să-şi facă o idee de tratament, adunând la un loc toate punctele de vedere şi, mai ales, să stabilească medicaţia, ţinând cont şi de contraindicaţiile medicamentelor. Pacienţii în vârstă nu-şi pot administra singuri tratamentul, nu ştiu să urmărească o schemă de tratament, deci au nevoie de supraveghere permanentă.
În acelaşi timp, asigurăm servicii de igienă corporală şi vestimentaţie. Alimentaţia o alegem în funcţie de patologia pacientului şi de dificultăţile în administrare (avem pacienţi cu deglutiţia alterată, care necesită hrană specială: pasată, mixată, sondă naso-gastrică, sonde gastrice etc.). Diabeticii au nevoie de 6 mese zilnic; ei trebuie să mănânce din 3 în 3 ore, tocmai pentru menţinerea unei linii glicemice constante. Pe lângă supravegherea medicală, făcută de către medici şi asistenţi medicali, maseurii şi kinetoterapeuţii asigură, prin masaje şi exerciţii de mobilizare locomotorie, recuperarea după fracturi de col femural şi după accidente vasculare cerebrale.
De asemenea, avem psihologi buni, care intervin prompt în cazul în care depistăm episoade de depresie, anxietate ori probleme afective majore, cum ar fi tulburările bipolare sau tulburările psihotice. Zilnic, psihologii fac terapie ocupaţională recreativă, prin care urmăresc atât eliminarea rutinei, cât şi reînvăţarea activităţilor uzuale şi a altor noţiuni, pentru că în profilaxia şi tratarea demenţei Alzheimer se pune foarte mare accent pe neurogeneză. Prin exerciţiile de reînvăţare, funcţiile cognitive se conservă şi chiar încep să se îmbunătăţească. La pacientul vârstnic cu afectare cognitivă este important să urmărim senzaţia de plăcere, să aibă o motivaţie pozitivă. Trebuie să-i asigurăm un tip de terapie ocupaţională pe care s-o poată finaliza. Dacă îi dăm lucruri sofisticate, pe care nu le poate realiza, devine dezinteresat. În general, pacienţii cu tulburări cognitive sunt anxioşi, pentru că posibilitatea lor de explorare şi de integrare în mediul ambiental este limitată. Totul începe de la dezinteres: nu vreau să citesc, nu mă interesează televizorul, nu discut cu colegul, nu vreau să văd pe nimeni... Ulterior, prin această introvertire, neavând cu ce să-şi ocupe timpul, devin anxioşi, se manifestă zgomotos, au tulburări de somn etc. De obicei, în aceste forme incipiente de demenţă se intervine cu sedative. Dar sedativele nu sunt un tratament, ci din contră, creează probleme: le alterează gândirea şi ideaţia pe care o mai au şi le anulează toată performanţa cognitivă. Sedativele pot fi folosite doar ca o măsură de corecţie iminentă! Aici este important rolul psihologului: să adapteze terapia la nevoile pacientului. Când au timpul ocupat cu o activitate, anxietatea este mult diminuată!
- Într-o muncă aşa de complexă, bănuiesc că e nevoie de o echipă rodată la maximum...
- În orice unitate geriatrică, important este lucrul în echipă: psihologul, medicul geriatru, asistenţii medicali, kinetoterapeutul şi maseurul pot obţine doar împreună rezultate bune. Acesta este şi avantajul unei astfel de clinici: activitatea asociată a mai multor specialişti, pentru beneficii în calitatea vieţii pacientului. Pe lângă hrană şi igienă, care pot fi asigurate de oricine şi acasă, într-o astfel de instituţie se beneficiază şi de ajutor specializat şi urmărire non-stop a evoluţiei statusului patologic. Dacă nu are cine să-l controleze, pacientul poate avea pusee de tensiune sau alte probleme, poate să ajungă la valori extreme, fără să-şi dea seama cineva, iar atunci calitatea vieţii lui scade, şi posibilitatea de apariţie a complicaţiilor este foarte mare. În instituţia noastră, pacientul este monitorizat tot timpul de asistenţii medicali, apoi medicii îi apreciază starea evolutivă a patologiei şi iau măsuri.
"Şi bolnavii de cancer beneficiază de tratamentele clinicii"
- Ce condiţii le asiguraţi pacienţilor?
Camerele cu patru paturi sunt destinate pacienţilor imobilizaţi, care de regulă fac recuperarea în acelaşi spaţiu şi au nevoie de personal mai mult, deoarece trebuie mişcaţi la fiecare jumătate de oră, pentru că sunt dispuşi la escare, au nevoi speciale. Este necesară monitorizarea, hrănirea şi hidratarea lor permanentă; avem situaţii în care aceşti pacienţi sunt vegheaţi 24 de ore din 24, timp în care se notează cât lichid şi ce alimente consumă, ce valori ale tensiunii arteriale au, diureză, scaune etc. Totul se monitorizează, pentru a li se ajusta tratamentul la nevoie. Vă daţi seama că şi nevoile de personal sunt mult mai mari.
Am organizat clinica astfel încât avem la dispoziţie spaţii adaptate special pentru procesul de recuperare, deoarece pacienţii în vârstă refuză orice asociere cu ceea ce le aminteşte de un spital. Am renunţat chiar şi la sălile de mese, la dorinţa lor; le servim masa fie în cameră, fie în holurile dintre camere, asimilate ca sufragerii. Practic, ne adaptăm cerinţelor şi nevoilor bătrânilor, asigurându-le confortul pe care şi-l doresc. Din acest punct de vedere, trebuie să fim foarte flexibili şi înţelegători, astfel încât să nu apară nemulţumiri!
- Cu ce boli vă confruntaţi cel mai des în recuperarea persoanelor de vârsta a treia?
- Ne confruntăm des cu accidente vasculare cerebrale, care de regulă dau afectări motorii, iar bolnavii trebuie recuperaţi. De obicei, aceştia au şi alte boli asociate: hipertensiune arterială cronică, fibrilaţie atrială cronică, diabet zaharat sau alte tulburări care produc în timp ateromatoză, cu afectare vasculară pe sistemul nervos. Aceşti pacienţi, mai ales în faza acută sau post-acută, au nevoie de îngrijire permanentă, cu monitorizare completă. Recuperarea trebuie făcută progresiv, în funcţie de posibilităţile fiecăruia, de aceea este foarte greu să se realizeze la domiciliu... Alţi pacienţi sunt purtători de sondă, au incontinenţe, deci nevoi speciale, pe care noi le putem acoperi cu personal calificat.
Avem şi mulţi pacienţi cu fracturi de col femural (şold). Sunt operaţi, se simt bine în general, însă unii pot fi mobilizaţi precoce - la câteva zile de la operaţie, alţii la 4-6 săptămâni, fără să aibă voie să păşească pe partea operată. Noi îi ajutăm în recuperare, dar căutăm şi cauza ascunsă a problemei. Este clar că pacientul a căzut dintr-o cauză ascunsă: fie un puseu de hipertensiune, fie un mic accident vascular tranzitoriu, fie un spasm cerebral, şi abia în ultimă instanţă este starea de neatenţie (pacientul nu a văzut unde pune piciorul, nu a observat covorul etc.). De fapt, în spatele unei căderi din care rezultă o fractură de şold se află o patologie tranzitorie, cu un puseu culminant. Chiar dacă pacientul este reabilitat locomotor prin protezare, pentru mobilizare şi deplasare sunt necesare eforturile coordonate ale kinetoterapeutului şi maseurului, pentru a obţine rezultate bune, într-un timp scurt.
O altă categorie de pacienţi care beneficiază de serviciile noastre sunt cei cu cancer. Avem pacienţi cu neoplasme cu localizări diverse: colon, pancreas, chiar şi tumori cerebrale. Le asigurăm medicaţia oncologică adecvată şi încercăm să evităm complicaţiile, prin măsuri preventive. Cel mai frecvent şi mai puţin dramatic este adenocarcinomul de prostată, care impune purtarea permanentă de sondă - un factor necesar, dar nociv, care dă complicaţii în timp: infecţii urinare recurente, cu germeni rezistenţi, care creează o stare de profund disconfort pacientului. El trebuie monitorizat, tratat corespunzător, cu urmărirea uroculturilor, un lucru foarte greu de făcut acasă.
Mulţi bătrâni sunt hipertensivi, cu insuficienţă cardiacă sau infarct în antecedente. Ei îşi menţin în mare măsură gradul de independenţă şi ajung la noi doar în stadiul în care familia nu are cum să le asigure supravegherea acasă şi mai intervin alte nevoi medicale.
"În România există o imagine greşită despre instituţiile pentru persoanele de vârsta a treia, în sensul că oamenii consideră că-şi abandonează părinţii"
Însă pacienţii care solicită cel mai mult clinica sunt cei cu tulburări cognitive, respectiv demenţe. Noţiunea în sine a cuvântului înseamnă "în afara minţii", de unde vă daţi seama că bătrânii se confruntă cu tulburări de memorie, dar şi cu alte deficienţe ce rezultă din această problemă. Familia constată că nu-i mai interesează nimic, că devin introvertiţi, uită cine sunt membrii familiei, uită focul sau lumina aprinse, uită apa curgând şi astfel încep accidentele domestice. De multe ori, pleacă din casă şi nu mai ştiu să se întoarcă, folosesc banii fără raţiune, iar relaţiile în familie devin deformate. Este clar că devin o problemă, şi de aici iau naştere discuţii, pentru că primul impuls al oricărui copil este să-şi protejeze părintele. În România există o imagine greşită despre instituţiile pentru persoanele de vârsta a treia, în sensul că oamenii consideră că-şi abandonează părinţii. Dar nu se gândesc că acel om, mai ales dacă este singur, e condamnat să stea toată ziua în faţa televizorului, fără să interacţioneze cu nimeni! Copiii lui adulţi merg la serviciu, nepoţii nici nu-l bagă în seamă, n-are cu cine să schimbe o vorbă toată ziua! Indiferent de confortul pe care-l are acasă, omul bătrân va fi nemulţumit de această situaţie! Dacă mai suferă şi de tulburări cognitive, familia încearcă să-i satisfacă nevoile în acelaşi mediu, îl plimbă de la un doctor la altul, ceea ce este foarte greu... Avem puţine persoane abilitate să facă îngrijire la domiciliu, mai ales de calitate profesională, cu o anumită pregătire, pentru că pacientul are nevoi speciale. Într-un final, membrii familiei gândesc că cel mai bine e acolo unde mama sau tata sunt îngrijiţi 24 de ore din 24. De fapt, aşa se întâmplă peste tot în Occident: după o anumită vârstă, persoanele merg singure la instituţii de îngrijire a persoanelor bolnave cronic, cu dizabilităţi etc. La noi, în unităţile de stat, oamenii sunt nemulţumiţi din cauza lipsurilor, dar într-o instituţie privată trebuie neapărat să existe o structură profesională completă. Altfel, serviciul de îngrijire devine carenţial.
"Urmărim permanent să le creăm bătrânilor mediul de acasă"
- Bătrânilor nu le lipsesc totuşi familia, mediul de acasă?
Avem grijă şi de nevoile spirituale ale bătrânilor, majoritatea fiind foarte credincioşi. Ori de câte ori doresc, le aducem preotul din parohie pentru împărtăşire, spovedanie, rugăciune. Pacienţii sunt foarte mulţumiţi, iar preotul paroh le este tare drag.
- Câţi dintre clienţii dvs. se recuperează în urma tratamentelor pe care le aplicaţi?
- Avem pacienţi care vin pe targă şi pleacă pe picioare. Este important ca familia, când aduce pacientul într-un astfel de centru, să-i cunoască posibilităţile biologice, starea fizică şi de sănătate. Sunt situaţii în care avem aşa-numitul potenţial restant pe care-l putem exploata şi recuperăm pacientul, dar sunt şi patologii la care, cu toată dragostea, cu tot tratamentul şi recuperarea, prognosticul este nefavorabil. Nu din cauza serviciilor medicale, ci din cauza stării patologice avansate a pacientului. Este important ca şi atunci când acesta are un prognostic rezervat sau scăzut, familia să fie mulţumită că din punct de vedere medical s-au făcut eforturi şi că pacientul este îngrijit corespunzător, până în ultima clipă.
Pe lângă bătrânii cu fracturi de col femural recuperaţi integral, care se duc înapoi acasă, avem numeroşi pacienţi care nu se puteau deplasa deloc, iar acum merg în cadru. Din cei cu demenţă, care la început refuzau să se deplaseze şi nu-şi recunoşteau familia, mulţi sunt acum în stadiul în care pot să comunice coerent şi-şi recunosc apropiaţii. Rezultatele diferă în funcţie de patologia pacientului şi posibilităţile de recuperare, însă gradul de satisfacţie al pacienţilor este mare, clinica îşi menţine un statut foarte bun, fapt ce face să fim solicitaţi permanent.
- La ce sumă ajung costurile de îngrijire?
- Momentan, costurile de îngrijire, în care sunt incluse toate serviciile (cazare, masă, vestimentaţie, monitorizare, terapii de recuperare, consult medical, terapie psihologică etc.) sunt de 133 ron pe zi. Nu includem în aceste costuri medicamentele şi pamperşii.
D-na dr. NINA-MARIA DIACONESCU poate fi contactată la Clinica de Îngrijire şi Asistenţă GERONTO LIFE MED, str. Ciacova nr. 9, sector 1, Bucureşti, tel. 021/667.40.60,
e-mail: office@gerontolifemed.ro, www.gerontolifemed.ro
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
