Clinica de Îngrijire și Asistență GERONTO LIFE MED

Florentin Popa
O adresă sigură pentru bătrânii noștri

Un edificiu ce seamănă mai degrabă cu o vilă cochetă dintr-un cartier liniștit al Bucureș­tiului. Dacă pe unul dintre pereții exteriori n-ar fi însemnele stabilimentului, iar prin curte nu ai vedea asistenți medicali care însoțesc la plimbare per­soane în vârstă, ai spune că este o casă obișnuită. Cu atât mai mare surpriza când pătrunzi în interior: clădi­rea de pe str. Ciacova nr. 9 din București are o funcție cu totul neobișnuită, în ziua de azi, la noi: se ocupă de recuperarea persoanelor vârstnice cu probleme de să­nă­­tate. Un fapt demn de remarcat, atât timp cât servi­ciile medicale uzuale nu acoperă acest tip de îngrijire. Mai mult, la această clinică am observat un lucru mai pu­țin obișnuit: bătrânii zâmbesc și sunt fericiți. Care o fi secretul?
D-na dr. NINA-MARIA DIACONESCU, medic spe­cialist în medicină internă, geriatrie și gerontologie, directoarea stabilimentului, este mai mereu ocupată: în biroul său plin de icoane, studiază fișele pacienților săi și dă indicații personalului medical, mereu cu zâm­betul pe obraz! Cunoscând-o, mi-am dat seama că pe lân­gă profesionalism, absolut necesar într-o astfel de activitate, calitatea umană aduce beneficii mai mari decât orice tratament.

"Pacienții în vârstă refuză orice asociere cu ceea ce le amintește de un spital"

- Îngrijirea persoanelor vârstnice, pe lângă știin­ță, cere afecțiune și enorm de multă răbdare. Ce v-a determinat să vă orientați către un domeniu medical așa de special?

- Am o experiență de 26 de ani în servicii medicale de geriatrie, la stat și în particular. Am condus Centrul de Îngrijire și Asistență Barbu Delavrancea, una din­tre cele mai mari unități de recuperare din țară, cu 750 de paturi. În această perioadă, am acumulat experien­ța conducerii unor astfel de instituții, am învățat nevoi­le pacienților de vârsta a treia, căile de adresa­bilitate, cum trebuie să arate o unitate de îngrijire a bătrânilor - toate acestea, pentru că serviciile și caracterul func­țional sunt total speciale, față de o unitate de îngrijire sanitară normală. Se adresează nu numai pa­cienților cu deficiențe psihice sau motorii, ci și celor cu pato­lo­gii cronice. Să nu uităm că, după o vârstă, ne confrun­tăm cu diferite boli cronice, iar pacienții au nevoie de servicii com­plete: hrană, îngrijire corporală, îngrijire personală, recuperare și mobilizare, tratament neuro­logic etc. Pot să spun că este un domeniu dificil și greu de abordat, pentru că îmbină serviciile de asistență me­dicală cu asistența socio-economică. Acest tip de servi­cii aduce beneficii la nivel național: unitățile private de îngrijire degrevează spitalele și serviciile medicale de urgență de patologiile cronice ale bătrânilor. Majo­ritatea fiind bolnavi cronic, ei au nevoi speciale, care ocupă foarte mult timp și implică diverse servicii de sănătate publică.
Din experiența primilor 15 ani în domeniul public, văzând că pacienții au nevoie de mai mult decât poate oferi statul, m-am gândit să fac un parteneriat public-privat, care pe atunci era imposibil de aplicat în struc­tura noastră economică. În timpul specializării mele în managementul sanitar, mi-am ales ca lucrare de spe­cia­­litate formarea unei clinici de asistență în sistem privat și am încercat cu experiența administrativă, cu structura financiară și legislativă existentă să-mi fac lucrarea conform normelor care se impuneau la acea vreme. Fiind o lucrare apreciată de profesori, mi-a venit ideea s-o pun și în practică. Iar Dumne­zeu m-a ajutat, astfel că am înființat prima instituție privată de îngrijire a bătrânilor din țară, care funcționează din 2005.

- Ce servicii medicale asigurați persoanelor internate în clinica dvs.?

- Ne adresăm în special bolnavilor cronic, care au nevoie de îngrijiri medicale complexe, de recuperare și de urmărire permanentă. Avem pa­cienți cu pierderi de memorie și demențe (inclusiv Alzheimer), cu accidente vasculare, cu fracturi de col femural, cu patologii cardio-respira­torii, renale sau uro-genitale, de multe ori asociate altor boli cronice. De regulă, persoanele în vârstă au o patologie multiplă, de aceea este greu să fie consultate fragmen­tat: la cardiolog, neurolog, ortoped, psihiatru etc.; ele au nevoie să fie urmărite unitar! Este foarte greu să faci evaluări dispersate; cineva trebuie să-și facă o idee de tratament, adunând la un loc toate punc­tele de ve­dere și, mai ales, să stabilească medica­ția, ținând cont și de contraindicațiile medicamentelor. Pacienții în vârstă nu-și pot administra singuri trata­mentul, nu știu să urmărească o schemă de tratament, deci au nevoie de supraveghere permanentă.
În același timp, asigurăm servicii de igienă corpo­rală și vestimentație. Alimentația o alegem în funcție de patologia pacientului și de dificultățile în adminis­trare (avem pacienți cu deglutiția alterată, care necesită hrană specială: pasată, mixată, sondă naso-gastrică, son­de gastrice etc.). Diabeticii au nevoie de 6 mese zil­­nic; ei trebuie să mănânce din 3 în 3 ore, tocmai pen­­tru menținerea unei linii glicemice constante. Pe lângă supravegherea medicală, făcută de către medici și asistenți medicali, maseurii și kinetoterapeuții asigu­ră, prin masaje și exerciții de mobilizare locomotorie, recuperarea după fracturi de col femural și după acci­dente vasculare cerebrale.
De asemenea, avem psihologi buni, care intervin prompt în cazul în care depistăm episoade de depresie, anxietate ori probleme afective majore, cum ar fi tul­burările bipolare sau tulburările psihotice. Zilnic, psi­hologii fac terapie ocupațională recreativă, prin care urmăresc atât eliminarea rutinei, cât și reînvățarea acti­vităților uzuale și a altor noțiuni, pentru că în profilaxia și tratarea demenței Alzheimer se pune foarte mare accent pe neurogeneză. Prin exercițiile de reînvățare, funcțiile cognitive se conservă și chiar încep să se îm­bu­nătățească. La pacientul vârstnic cu afectare cogni­tivă este important să urmărim senzația de plăcere, să aibă o motivație pozitivă. Trebuie să-i asigurăm un tip de terapie ocupațională pe care s-o poată finaliza. Dacă îi dăm lucruri sofisticate, pe care nu le poate realiza, devine dezinteresat. În general, pacienții cu tulburări cognitive sunt anxioși, pentru că posibilitatea lor de explo­rare și de integrare în me­diul ambiental este limi­tată. Totul începe de la dezinteres: nu vreau să citesc, nu mă intere­sează televizorul, nu discut cu colegul, nu vreau să văd pe nimeni... Ulterior, prin această intro­vertire, neavând cu ce să-și ocu­pe timpul, devin an­xioși, se manifestă zgo­­mo­tos, au tulburări de somn etc. De obi­cei, în aceste for­me incipiente de demență se intervine cu seda­tive. Dar sedativele nu sunt un tratament, ci din contră, creează pro­bleme: le alte­rează gândirea și ideația pe care o mai au și le anulează toată perfor­man­ța cognitivă. Seda­ti­vele pot fi folosite doar ca o măsură de corecție iminentă! Aici este important rolul psihologului: să adap­teze terapia la nevoile pa­cien­tului. Când au timpul ocupat cu o ac­tivitate, anxie­tatea este mult diminuată!

- Într-o muncă așa de complexă, bănuiesc că e nevoie de o echipă rodată la maximum...

- În orice unitate geriatrică, important este lucrul în echipă: psihologul, medicul geriatru, asistenții medi­cali, kinetoterapeutul și maseurul pot obține doar îm­preună rezultate bune. Acesta este și avantajul unei astfel de clinici: activitatea asociată a mai multor spe­cia­liști, pentru beneficii în calitatea vieții pacientului. Pe lângă hrană și igienă, care pot fi asigurate de oricine și acasă, într-o astfel de instituție se beneficiază și de ajutor specializat și urmărire non-stop a evoluției statu­sului patologic. Dacă nu are cine să-l controleze, pa­cien­­tul poate avea pusee de tensiune sau alte probleme, poate să ajungă la valori extreme, fără să-și dea seama cineva, iar atunci calitatea vieții lui scade, și posibili­tatea de apariție a complicațiilor este foarte mare. În instituția noastră, pacientul este monitorizat tot timpul de asistenții medicali, apoi medicii îi apreciază starea evolutivă a patologiei și iau măsuri.

"Și bolnavii de cancer beneficiază de tratamentele clinicii"

- Ce condiții le asigurați pacienților?

- Oferim cazare în camere comune, cu două, trei și patru paturi, deoarece în geriatrie nu este recomandată izolarea. Comunicarea, socializarea sunt foarte impor­tante. În al doilea rând, este necesar să putem fi aver­tizați rapid la orice problemă apărută - și asta, pentru că indiferent cât și-ar dori fiecare, nu avem la dispo­ziție un salariat pentru fiecare pacient. Căutăm să pu­nem în aceeași cameră persoane cu grad comun de instrucție, performanțe cognitive, hobby-uri, astfel în­cât să existe o armonie între ele. Fiecare cameră este dotată cu televizor, iar poziția paturilor este gândită astfel încât să-i asigure pacientului o distanță optimă de vizualizare.
Camerele cu patru paturi sunt destinate pacienților imobilizați, care de regulă fac recuperarea în același spațiu și au nevoie de personal mai mult, deoarece tre­buie mișcați la fiecare jumătate de oră, pentru că sunt dispuși la escare, au nevoi speciale. Este necesară mo­nitorizarea, hrănirea și hidratarea lor permanentă; avem situații în care acești pacienți sunt vegheați 24 de ore din 24, timp în care se notează cât lichid și ce alimente consumă, ce valori ale tensiunii arteriale au, diureză, scaune etc. Totul se monitorizează, pentru a li se ajusta tratamentul la nevoie. Vă dați seama că și nevoile de personal sunt mult mai mari.
Am organizat clinica astfel încât avem la dispoziție spații adaptate special pentru procesul de recuperare, deoarece pacienții în vârstă refuză orice asociere cu ceea ce le amintește de un spital. Am renunțat chiar și la sălile de mese, la dorința lor; le servim masa fie în cameră, fie în holurile dintre camere, asimilate ca sufragerii. Practic, ne adaptăm cerințelor și nevoilor bătrânilor, asigurându-le confortul pe care și-l doresc. Din acest punct de vedere, trebuie să fim foarte fle­xi­bili și înțelegători, astfel încât să nu apară nemul­țu­miri!

- Cu ce boli vă confruntați cel mai des în recupe­rarea persoanelor de vârsta a treia?

- Ne confruntăm des cu accidente vasculare cere­brale, care de regulă dau afectări motorii, iar bolnavii trebuie recuperați. De obicei, aceștia au și alte boli aso­ciate: hipertensiune arterială cronică, fibrilație atrială cronică, diabet zaharat sau alte tulburări care produc în timp ateromatoză, cu afectare vasculară pe sistemul nervos. Acești pacienți, mai ales în faza acută sau post-acută, au nevoie de îngrijire permanentă, cu monito­rizare completă. Recuperarea trebuie făcută progresiv, în funcție de posibilitățile fiecăruia, de aceea este foar­te greu să se realizeze la domiciliu... Alți pacienți sunt purtători de sondă, au incontinențe, deci nevoi spe­ciale, pe care noi le putem acoperi cu personal cali­ficat.
Avem și mulți pacienți cu fracturi de col femural (șold). Sunt operați, se simt bine în general, însă unii pot fi mobili­zați precoce - la câteva zile de la operație, alții la 4-6 săptămâni, fără să aibă voie să pășească pe partea operată. Noi îi ajutăm în re­cu­perare, dar căutăm și cauza as­cun­să a problemei. Este clar că pa­cientul a căzut dintr-o cauză as­cun­să: fie un puseu de hiperten­siune, fie un mic accident vascular tranzi­toriu, fie un spasm cerebral, și abia în ultimă instanță este starea de nea­tenție (pa­cien­tul nu a văzut unde pune piciorul, nu a observat covorul etc.). De fapt, în spatele unei căderi din care rezultă o fractură de șold se află o patologie tranzitorie, cu un puseu culminant. Chiar dacă pa­cientul este reabilitat locomotor prin protezare, pentru mobilizare și deplasare sunt nece­sare eforturile coordonate ale kine­toterapeutului și maseurului, pentru a obține rezul­tate bune, într-un timp scurt.
O altă categorie de pa­cienți care beneficiază de serviciile noastre sunt cei cu cancer. Avem pacienți cu neoplasme cu localizări diverse: colon, pancreas, chiar și tumori ce­re­brale. Le asigurăm medicația on­cologică adecvată și încer­căm să evităm compli­ca­țiile, prin măsuri preven­tive. Cel mai frecvent și mai puțin dramatic este adenocar­cino­mul de pros­tată, care impune purta­rea permanentă de sondă - un fac­tor necesar, dar nociv, care dă com­plicații în timp: infecții urinare re­curente, cu germeni rezistenți, care creează o stare de profund disconfort pacientului. El trebuie monitorizat, tratat corespunzător, cu urmări­rea uroculturilor, un lucru foarte greu de făcut acasă.
Mulți bătrâni sunt hi­pertensivi, cu insufi­ciență car­diacă sau infarct în antecedente. Ei își mențin în mare măsură gradul de independență și ajung la noi doar în stadiul în care familia nu are cum să le asigure supra­vegherea a­ca­­să și mai intervin alte nevoi medicale.


"În România există o imagine greșită despre instituțiile pentru persoanele de vârsta a treia, în sensul că oamenii consideră că-și abandonează părinții"

Însă pacienții care solicită cel mai mult clinica sunt cei cu tulburări cognitive, respectiv demențe. Noțiunea în sine a cuvântului înseamnă "în afara minții", de unde vă dați seama că bătrânii se confruntă cu tulburări de memorie, dar și cu alte deficiențe ce rezultă din această problemă. Familia constată că nu-i mai intere­sează nimic, că devin introvertiți, uită cine sunt mem­brii fa­mi­liei, uită focul sau lumina aprinse, uită apa curgând și astfel încep accidentele domestice. De multe ori, pleacă din casă și nu mai știu să se întoarcă, folosesc banii fără rațiune, iar relațiile în familie devin deformate. Este clar că devin o problemă, și de aici iau naștere discuții, pentru că primul impuls al oricărui copil este să-și protejeze părintele. În România există o imagine greșită despre instituțiile pentru persoanele de vârsta a treia, în sensul că oamenii consideră că-și abandonează părinții. Dar nu se gândesc că acel om, mai ales dacă este singur, e condamnat să stea toată ziua în fața televizorului, fără să interacționeze cu nimeni! Copiii lui adulți merg la serviciu, nepoții nici nu-l bagă în seamă, n-are cu cine să schimbe o vorbă toată ziua! Indiferent de confortul pe care-l are acasă, omul bătrân va fi nemulțumit de această situație! Dacă mai suferă și de tulburări cognitive, familia încearcă să-i satisfacă nevoile în același mediu, îl plimbă de la un doctor la altul, ceea ce este foarte greu... Avem pu­ține persoane abilitate să facă îngrijire la domiciliu, mai ales de calitate profesională, cu o anu­mită pregă­tire, pentru că pacientul are nevoi speciale. Într-un final, membrii familiei gândesc că cel mai bine e acolo unde mama sau tata sunt îngrijiți 24 de ore din 24. De fapt, așa se întâmplă peste tot în Occident: du­pă o anumită vârstă, persoanele merg singure la instituții de îngrijire a persoanelor bolnave cronic, cu dizabilități etc. La noi, în unitățile de stat, oamenii sunt nemulțu­miți din cauza lipsurilor, dar într-o insti­tuție privată tre­buie neapărat să existe o structură pro­fe­sională com­pletă. Altfel, serviciul de îngrijire devine carențial.

"Urmărim permanent să le creăm bătrânilor mediul de acasă"
- Bătrânilor nu le lipsesc totuși familia, mediul de acasă?

- Aici au condiții habituale și servicii de îngrijire și re­cuperare foarte bune. Toți sunt mul­țumiți! Urmărim permanent să le creăm bătrânilor mediul de aca­să. Socializarea cu ceilalți oameni de aceeași vârstă este un alt element po­­zitiv pentru bătrânii pe care-i avem în grijă. Poate nu vă vine să credeți, dar luna trecută, pacienții nu au vrut să se ducă acasă de sărbători. Con­si­deră că aici e noua lor familie și se simt la fel de bine ca acasă. Au avut un program special de sărbă­tori, ca în toți anii. Vin copiii cu colindul, cântă împreună cu bătrânii, îi fac să se simtă bine. Din punct de vedere alimentar, am căutat să le facem toate poftele, după tra­diția culinară românească, dar adap­tate nevoilor fiecăruia: mai fără sare, mai fără grăsimi. De Anul Nou au băut și șampanie, dar fără alcool... Au rămas plăcut impresionați! Și familiile lor, din discuțiile pe care le-am avut, au un grad ridicat de satisfacție.
Avem grijă și de ne­voi­le spiri­tua­le ale bătrânilor, majoritatea fiind foarte cre­dincioși. Ori de câte ori do­resc, le aducem preotul din paro­hie pentru împăr­tă­­șire, spovedanie, rugă­ciu­ne. Pacienții sunt foarte mul­țu­miți, iar preotul pa­roh le este tare drag.

- Câți dintre clienții dvs. se re­cuperează în urma trata­men­telor pe care le apli­cați?

- Avem pacienți care vin pe targă și pleacă pe pi­cioare. Este important ca familia, când aduce paci­en­tul într-un astfel de cen­tru, să-i cunoască posibi­li­tățile bio­logice, starea fizi­că și de sănătate. Sunt si­tua­ții în care avem așa-nu­mitul potențial restant pe care-l pu­tem exploata și recuperăm pacientul, dar sunt și pato­logii la care, cu toată dragostea, cu tot tra­tamentul și recu­perarea, prog­nosticul este nefavorabil. Nu din cauza serviciilor medicale, ci din cauza stării patolo­gice avansate a pa­cientului. Este important ca și atunci când acesta are un prognostic rezervat sau scăzut, familia să fie mulțu­mită că din punct de vedere medi­cal s-au făcut eforturi și că pacientul este îngrijit corespunzător, până în ultima clipă.
Pe lângă bătrânii cu fracturi de col femural recu­perați integral, care se duc înapoi acasă, avem nume­roși pacienți care nu se puteau deplasa deloc, iar acum merg în cadru. Din cei cu demență, care la început re­fu­zau să se deplaseze și nu-și recunoșteau familia, mulți sunt acum în stadiul în care pot să comunice coe­rent și-și recunosc apropiații. Rezultatele diferă în funcție de patologia pacientului și posibilitățile de recuperare, însă gradul de satisfacție al pacienților este mare, clinica își menține un statut foarte bun, fapt ce face să fim solicitați permanent.

- La ce sumă ajung costurile de îngrijire?

- Momentan, costurile de îngrijire, în care sunt in­cluse toate serviciile (cazare, masă, vestimentație, mo­ni­­torizare, terapii de recuperare, consult medical, tera­pie psihologică etc.) sunt de 133 ron pe zi. Nu inclu­dem în aceste costuri medicamentele și pam­perșii.

D-na dr. NINA-MARIA DIACONESCU poate fi contactată la Clinica de Îngrijire și Asistență GERONTO LIFE MED, str. Ciacova nr. 9, sector 1, București, tel. 021/667.40.60,
e-mail: office@gerontolifemed.ro, www.gerontolifemed.ro