Anul 2013 va rămâne în istoria contemporană a României drept un an al marilor decepții. După bucuria generată de victoria spectaculoasă în alegeri a USL, după speranțele legate de instalarea guvernului Ponta și după constituirea unei majorități parlamentare demne de tradiția Marii Adunări Naționale, a urmat "acțiunea", guvernarea propriu-zisă. Fără a intra în detalii, putem spune că, pe lângă unele succese de etapă, a urmat deziluzia. Multe dintre promisiunile pe baza cărora USL a atras votul românilor s-au văzut întoarse pe dos, strivite sub talpă și răstălmăcite în fel și chip. Din această cauză, 2013 va rămâne și anul celor mai mari proteste ale generației tinere, anul guvernării cu Facebook-ul deasupra capului. Roșiei Montane și gazelor de șist, ca teme fierbinți față de care guvernanții și-au schimbat poziția în mod radical și scandalos, li s-au adăugat, zilele trecute, Codul Penal, Legea amnistierii și Legea traficului de influență. Sunt cunoscute dezbaterile și scandalul stârnite de votarea superimunității și a amnistiei majorității corupților din spațiul public, condamnați sau aflați pe rolul tribunalelor. Din acest punct de vedere, anul 2013 a fost unul cu ghinion pentru toți românii. Eliberată de teama unei opoziții consolidate, coaliția guvernamentală și-a închipuit că poate da lovitura, îngenunchind justiția și dând liber conflictului de interese și eliberării/necondamnării marilor corupți. Am avut, totuși, un pic de noroc: acțiunea societății civile și intervenția principalelor ambasade și a Comisiei Europene. Acestora li s-a adăugat Alianța pentru o Românie Curată (proiect al Societății Academice din România), condusă de politologul și profesorul universitar Alina Mungiu-Pippidi, care a jucat în ultimii ani, pe scena politică, un rol deosebit de important. Bucurându-se de o autoritate științifică incontestabilă, cunoscuta militantă pentru democrație, pentru o clasă politică eliberată de flagelul corupției, a devenit incomodă, dacă nu chiar un coșmar pentru politicienii tentați să încalce legea. Deși au semnat, în 2012, un protocol cu ARC, prin care se angajau să contribuie la curățirea clasei politice de toate relele ce-o bântuie, liderii USL sunt, astăzi, în mare încurcătură. Semnătura lor de acum doi ani nu mai valorează nici cât o ceapă degerată.
"Sunt ani de zile de când parlamentul încearcă să anuleze legislația anticorupție"
- Cum se vede anul 2013 din biroul dvs. de politolog, jurnalist și profesor universitar de democrație?
- Anul 2013 se încheie extrem de prost. Politic, a fost un an catastrofal, întrucât, după ce a început cu o coabitare, care mi s-a părut rezonabilă, sfârșește cu un scandal general. De ce am fost eu pentru această mult hulită coabitare? De ce eram printre foarte puținii analiști care o susțineau? Pentru că, totuși, noi lucrăm cu materialul clientului, iar colaborarea instituțională dintre Președinție și Guvern era, clar, în folosul țării. Cum să nu pledezi pentru ceva ce aduce o valoare adăugată în folosul general? Pe de altă parte, lumea trebuie să înțeleagă că parlamentul ăsta care, acum, a votat așa de anapoda, de ani de zile încearcă să anuleze legislația anticorupție, de ani de zile se petrec bătălii subterane la Comisia juridică, indiferent de cine a fost la putere sau în opoziție. Acum au ieșit la suprafață și știe toată lumea... Dar ambasadele din România știu demult situația, ambasadele stau tot timpul cu teama că, într-o bună zi, oamenii ăștia din parlament vor retrage ceea ce au acceptat forțat; ei au aprobat forțat toată legislația asta anticorupție, în anii 2004-2005-2006, înainte de aderare, că după aceea, presiunile n-au mai fost așa de mari; a rămas activ Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV), dar n-au mai avut ce să le facă, fiindcă e greu, totuși, să te scoată din UE. Și atunci, o altă variantă, decât o mare coaliție, în care există un minim consens pentru unele lucruri de bază, care să-ți permită să avansezi, eu nu văd. De asta eu susțin, în general, ideea de mare coaliție în România. Problema este: ce te faci dacă marea coaliție devine un cartel? Un cartel cu interese comune, cu niște legi ale lor, pentru care ei sunt de acord (dar nu suntem și noi!), și aici, după părerea mea, singura soluție este să crească supravegherea din partea populației, a societății civile. Nu doar în București sau în două-trei orașe mari, ci în toată țara.
"Am întâlnit în avion studenți români din Occident, care veneau în weekend, să meargă la manifestația pentru Roșia Montană!"
- Așa cum a fost cazul cu Roșia Montană. Cum îi descrieți pe tinerii care au ieșit în stradă, în mai multe orașe din țară, pentru a apăra Roșia? Se configurează o generație tânără, cu o altă mentalitate?
- Este generația socializată în Occident, o generație a internetului care, practic, se educă aici, la fel ca cei de acolo, se uită la aceleași site-uri, la aceleași facebook-uri, sunt niște tineri absolut contemporani. Pe de altă parte, noi am reușit destul de greu să adunăm masa de oameni care a ieșit în stradă și care au fost, totuși, mai puțini decât studenții pe care îi au Universitatea sau Politehnica din Capitală, deși, s-a ajuns la un maxim apreciabil de vreo 40.000 de oameni în București. N-am fost chiar așa de mulți, dar am fost mai mulți ca de obicei. Excelent! Facebook-ul a ajutat enorm. Am întâlnit în avion studenți români din Occident, care veneau în weekend, să meargă la manifestația pentru Roșia Montană! Deci, majoritatea străzii este una trudită, greu făcută, cu oameni tineri, despre care nu avem nici o garanție că vor mai fi aici peste 3-4 ani, tot așa cum cei cu care am fost eu în Piața Universității, acum 20 de ani, nu mai sunt aici, mulți au plecat și au plecat de tot. Ce mă încurajează este că mulți tineri intră pe pagina noastră, www.romaniacurată.ro, și întreabă: "La Buzău se organizează ceva?". "La Tulcea va fi vreo mișcare?". "La Iași este programat vreun miting?". Este impresionant, pentru că în unele orașe sunt foarte puțini; la Galați, de pildă, a ieșit o singură familie: părinții cu doi copii. Asta e, trebuie să construiești, trebuie să construim masa critică necesară. Să punem presiune pe toate partidele. Cu cât creșterea economică este mai mare, cu atât se întărește clasa autonomă de care avem nevoie, cu atât putem construi o structură permanentă, un partid altfel. Un partid de 10% ar fi ideal să forțeze partidele actuale să intre în competiție, ar conduce la primenirea clasei politice, la crearea unei societăți bazate pe merite (o meritocrație).
"Intelectualul român n-a avut niciodată o legătură prea mare cu poporul"
- Cum comentați abținerea intelectualilor de frunte ai României de a se implica în temele fierbinți ale actualității, cum ar fi Roșia Montană și gazele de șist? În fond, e vorba despre economia națională...
- Unul dintre ei a scris, totuși, un text, în care ne-a acuzat pe noi, militanții pentru salvarea Roșiei Montane, că suntem "hiperactivi" și mai "iritanți" chiar decât ăia care creează problemele. Mai sunt niște domni care stau la Paris și pentru care ceea ce facem noi aici pare a fi ceva foarte îndepărtat. Ce poți să le faci? Unora, care au făcut și lucruri onorabile, nu le mai poți cere militantism, au trecut la altă generație. De fapt, intelectualul român n-a avut niciodată o legătură prea mare cu poporul. Nu vreau să dau nume, că, oricum, lor le displace simplul fapt că exist și mă comport altfel decât ei. Când ne-au bătut minerii, în 1990, mi-am strâns lucrurile și m-am dus două luni în Valea Jiului, să fac interviuri cu ei, să înțeleg ce s-a întâmplat... Eu nu vin dintr-un mediu popular, n-am să pretind acest lucru; vin dintr-un mediu intelectual, burghez, dar, prin natura meseriei mele, de jurnalist și sociolog, am învățat să intervievez oamenii, să creez această legătură de a vorbi cu toată lumea, de a fi în priză cu toată societatea. Știu, dacă mă duc la o stație de benzină, lumea mă întreabă ce se întâmplă, sau mă ține la curent cu lucrurile noi din oraș, și asta e foarte bine. Dar nu e ăsta felul tradițional de a fi al intelectualului român, care a fost cultivat altfel. El urmează moștenirea lui Noica. Noica a cultivat ideea că intelectualii trebuie să fie undeva deasupra, separați de popor, ocupându-se de lucrurile spirituale înalte, și nu de problemele sociale. Asta-i tradiția, ce poți să faci?
"Neîncrederea europenilor în România e foarte mare"
- Vorbind de actualitatea imediată, vă rog să analizați momentul politic rușinos cu care guvernanții au încheiat anul 2013, încercând să-și tragă legi... personale.
- Situația în prezent este următoarea: am înregistrat victoria la legea minelor, de fapt, legea "Roșia Montană 2". Am luat-o om cu om și am ajuns la 47 de "defecțiuni", 47 de deputați convinși să nu voteze legea lui Ponta, împiedicând astfel proiectul Roșia Montană, ceea ce e foarte bine. Pe de altă parte, n-am reușit să împiedicăm votarea modificărilor la codul penal, plănuită, cum spuneam, de multă vreme de PSD și UNPR, prin care s-a urmărit crearea unei imunități a parlamentarilor și anularea conflictului de interese. Nu-mi sunt clare întâmplările din "marțea neagră", dar îmi e clar că a fost vorba de o conspirație, de o prostie catastrofală. De ce spun prostie catastrofală? Pentru că ei nu-și dau seama că noi pierdem ca țară, suntem pe cale să transformăm integrarea în UE într-un șir de dezavantaje. Adică, în loc să ne bucurăm și de avantajele integrării, suntem condamnați, prin votul lor, să "beneficiem" numai de dezavantajele ei. Degeaba își imaginează că vor fura fondurile europene, rămânând nepedepsiți. De fapt, nu vor mai exista fonduri europene de furat! Domnul Zgonea a trimis o hârtie la Vivianne Redding și a zis că România nu e de acord cu crearea funcției de procuror european, care ar urma să cerceteze numai fraudele legate de fondurile europene; că nu e nevoie, că ne descurcăm noi foarte bine... Au mai trimis hârtii "contra" și în Germania și Olanda, și ce-au spus ele? Au spus: dom'le, soluția nu este să facem procuror european, care e scump și trebuie să umblăm mereu să dovedim că țările astea corupte fraudează banii. Soluția este să le tăiem fondurile complet, și cu asta basta! Deci, ăștia din parlamentul României sunt integral inconștienți, ei nu-și dau seama că simplul fapt că trimiți o scrisoare în care spui că nu vrei să vină ăla să te cerceteze demonstrează că ai ceva de ascuns. De ce ni se aplică nouă corecția retrospectivă de un miliard de euro?! Pentru că neîncrederea europenilor e foarte mare și, în clipa în care profiți de orice procedură parlamentară, ca să treci legi aberante, nu faci decât să dai justificări Bruxelles-ului... De aceea, nu cred că legile votate în "marțea neagră" au vreo șansă să rămână în vigoare. Sunt convinsă că o să-i facem să le ia înapoi. Cu această ocazie, a văzut toată lumea cine este la noi în parlament și cum controlează domnii Ponta și Antonescu toate lucrurile astea. Finalmente, nu sunt decât două posibilități: ori ei știau, și atunci sunt parte din această mizerie, ori, dacă nu știau, înseamnă că sunt lideri de formă. Pe cine interesează liderii de formă? Nimeni nu vrea să accepte un lider de formă, n-avem nevoie de așa ceva, nu? O decredibilizare totală.
- Puteți arunca o privire în viitorul imediat? Ce ne așteaptă în 2014?
- Anul 2014 va aduce o succesiune de alegeri. Din păcate, toate aceste alegeri nu le vor oferi oamenilor cine știe ce alternativă. Nu prea este cineva de ales. Aici este problema mare. Ce trebuie făcut este să se folosească intervalul până la viitoarele alegeri legislative, din 2016, căci acelea sunt cele mai importante pentru construirea unei alternative politice având ca nucleu această nouă generație din stradă. Ușor nu este, pentru că la alternativa asta se gândesc și serviciile, și oamenii rodați în manipulare, și care au creat deja "alternative" politice în număr de trei-patru numai în ultimul an. De aia e foarte greu să încerci să construiești ceva. Dar, după părerea mea, rețeaua asta care s-a creat cu Roșia Montană, această rețea civică, rețea de oameni verificați, că i-am văzut deja cum s-au purtat în ultimele luni, asta trebuie întărită și dezvoltată. Pe structura ei trebuie să încercăm să construim ceva.
(Persoanele sau organizațiile care doresc să facă parte din Alianța pentru o Românie Curată sunt rugate să ia legătura cu secretariatul ARC la office@sar.org.ro sau la numerele de telefon:
021-211.14.77/ 0721.261.509.)