Aerul este un amestec de gaze din care organismul utilizează oxigenul. Aparatul respirator cuprinde căile aeriene superioare (nas, faringe, laringe) şi inferioare (trahee, bronhii, ramificaţiile lor şi alveolele pulmonare). Nasul (prezent în atâtea zicători româneşti) este, totuşi, un organ despre care cei mai mulţi oameni nu ştiu mare lucru. Este însă extrem de important în actul respiraţiei, deoarece în interiorul său aerul este încălzit şi umidificat. Iar capacitatea sa e uimitoare: poate să încălzească aerul în drumul de la nări până la amigdale cu până la 30 de grade Celsius(!). La acest nivel se face şi o primă filtrare a particulelor de praf şi reţinerea microbilor la nivelul mucoasei. Cu fiecare respiraţie, aducem înspre plămâni 10.000 până la 5 miliarde de particule microscopice, care în cursul vieţii unui om totalizează până la 50 de kilograme. În condiţii particulare de muncă şi viaţă, aceste cantităţi pot fi multiplicate de zeci de ori. În mare parte ele sunt reţinute în mucusul care acoperă mucoasele respiratorii. Iar mucoasa căilor respiratorii este prevăzută cu cili vibratili, nişte formaţiuni filiforme minuscule, care realizează mişcări ondulatorii de la interior spre exterior. Astfel este capabil să elimine particulele străine inhalate. Masa totală care poate fi eliminată zilnic este de peste 300 de grame.
Aceasta este şi originea tusei productive în cazul unor afecţiuni respiratorii mai serioase, precum şi a expectoraţiilor matinale ale fumătorilor. Este o reacţie de apărare a organismului. Fumătorii înveteraţi au o tuse matinală ce provine din aceeaşi încercare a organismului de a elimina nişte depozite toxice, care pe timpul nopţii se depun mai mult pe mucoasa respiratorie, datorită gravitaţiei. Ei ştiu însă că dacă aprind o ţigară, înlătură disconfortul tusei. Explicaţia constă în paralizia cililor vibratili de către fumul de tutun, iar preţul - crearea unei breşe în sistemul de apărare al aparatului respirator. De aceea se îmbolnăvesc mai uşor de răceli şi gripe, iar boala este mai severă şi cu durată mai lungă. Cei care se lasă de fumat pot să tuşească şi să expectoreze săptămâni sau luni de zile până când organismul face o oarecare curăţenie.
În plămâni se găsesc aproximativ trei litri de aer, la care o inspiraţie obişnuită mai adaugă 0,5 l. Deci, doar 1/6 din aerul din plămâni se primeneşte în respiraţia de repaus, când se ventilează 6-8 litri de aer pe minut, respectiv 20 de metri cubi în 24 de ore. O plimbare în pas vioi dublează acest volum, iar un om care aleargă ventilează 50 de litri.
Epiteliul alveolelor pulmonare, special construit pentru schimburile de gaze, absoarbe 5% din oxigenul conţinut în aer. Dintr-un litru, înseamnă circa 0,07 grame. O plimbare în pas vioi de 30 de minute va aduce un plus de oxigen de circa 17 grame, gratis. În opoziţie, contra cost, sunt ofertele de soluţii de apă îmbogăţită în oxigen, cu promisiunea de îmbogăţire a oxigenării celulare prin administrare orală. Afirmaţia nu este adevărată, pentru că mucoasa digestivă nu este construită pentru transferul de gaze, deci nu e pregătită să absoarbă oxigen. Totodată, oxigenul molecular nu se poate dizolva în apă. Respiraţia corectă, a unui aer curat, e singura care asigură oxigenarea corespunzătoare în întreg corpul.
Duşmanii aparatului respirator
Cauzele favorizante cele mai frecvente sunt frigul, curentul de aer rece şi umezeala, cuprinse toate în aşa numita stare de "răceală". Şcoala veche franceză de medicină recunoştea faptul că "omul răceşte prin corp şi nu prin respiraţie". De fapt, se răceşte sângele din întregul corp, încetineşte aportul de oxigen şi elemente imunitare, scade imunitatea generală şi apărarea locală respiratorie, cilii vibratili devin lenţi, mucusul încărcat cu particule stagnează, mucoasa nazală nu mai poate încălzi normal aerul inhalat. Aşadar, sfatul practic pentru toată lumea este să evite în perioada rece umezeala şi frigul, în primul rând la picioare, unde sângele se răceşte foarte uşor. Să nu fie folosite haine care lasă talia fie dezvelită, fie mai puţin îmbrăcată, capul, gâtul şi pieptul neacoperite, fuste mini, pentru că repercusiunile unei ţinute sexy în perioada de iarnă pot fi drastice şi cu consecinţe pe termen lung. Iar mersul pe bicicletă sau pe scutere şi motociclete e bine să fie rezervat pentru sezonul cald.
Între factorii care favorizează îmbolnăvirea aparatului respirator pot fi menţionate şi eforturile respiratorii în cazul cântăreţilor şi suflătorilor, sau, uneori, abaterile de la reguli banale de igienă, de genul băut lichide reci pe timp de frig, consumul prea redus de lichide (mucusul respirator devine prea dens şi stagnant) sau respiratul pe gură, când aerul nu mai este încălzit de fosele nazale. Un alt factor este consumul exagerat de alimente care produc mult mucus, cum sunt brânzeturile, iaurtul, carnea, dulciurile, făinoasele rafinate, în special la cină sau la ore târzii, înainte de culcare. Desigur că sunt şi persoane care au o sensibilitate individuală a aparatului respirator. Sunt cei care la cea mai mică "răceală" fac guturai, sau care cu ocazia unui guturai fac repede complicaţii.
Poluarea aerului interior
O altă problemă de mare actualitate este calitatea aerului inspirat, sau altfel spus consecinţele poluării aerului. Despre poluarea aerului exterior s-a vorbit destul de mult, dar o problemă mai acută şi mai severă a devenit poluarea aerului interior, din locuinţe, clădiri, vehicule de transport. Astfel, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în cadrul proiectului "Global burden of disease", în 2010, poluarea exterioară se află pe locul nouă în clasamentul cauzelor deceselor. Dar în noiembrie 2013, la conferinţa organizată la Paris de Uniunea Internaţională împotriva tuberculozei şi bolilor respiratorii, d-l Ross Anderson (profesor de epidemiologie şi sănătate publică la Universitatea din Londra) a declarat că "poluarea aerului interior este al patrulea factor de risc" pentru scăderea speranţei de viaţă, după alimentaţia neraţională, hipertensiune şi fumat. În completare, precizăm că OMS a clasificat poluarea aerului ca factor de risc cancerigen.
Şi cum să nu fie aşa, când noi dăm chiar bani pentru a ne otrăvi singuri. Sursele sunt numeroase şi-şi au, de regulă, originea în materialele sintetice care degajă substanţe toxice. De exemplu, spumele poliuretanice degajă mai mult decât poliesterii. Ele se folosesc la fixarea ferestrelor, dar se găsesc şi în saltele ori perne. La fel, materialele de construcţie sau mobilierul din rumeguş aglomerat cu lianţi chimici, din care se vor împrăştia toxine în casă timp de câţiva ani; aparatura de condiţionare a aerului îl denaturează şi usucă; alţi inamici insidioşi care vin de la supermarket în casă şi în maşini pentru a le face mai plăcute, printr-o odorizare artificială, ne aduc un nebănuit cocktail de substanţe periculoase. Potrivit EWG (Grupul de Muncă Ecologică), un astfel de odorizant, care se vinde sub egida unor sloganuri chiar amuzante, precum "anulează legile naturii" sau "te face să respiri fericit", ne dau spre inhalare substanţe iritante şi bronho-constrictoare, genotoxice şi mutagene, hepatotoxice, neurotoxine, alergeni ş.a.
Evitaţi toate odorizantele!
O scurtă trecere în revistă, de la cei mai ciudaţi şi "inofensivi", la cei mai "ucigaşi", ar arăta cam aşa: alcool denaturat, dietilen glicol monoetil eter (aditiv anti-îngheţ), diisobutirat pentanil trimetil (plastifiant pentru ojă de unghii), butilatul de hidroxitoluen - declanşator de astm, metilpirolidon, clasat în Europa drept toxic pentru reproducere. Dar iată şi piesele grele ale acestui arsenal chimic prezente aproape toate în produse de igienă personală şi clasică: 1,3-Diclor-2-Propanol, substanţă mutagenă, clastogena (desface lanţurile de cromozomi), 2-etil-hexanol, cu efecte obstructive pe căile respiratorii şi inflamatorii, este considerat responsabil de boala numită "Sindromul clădirilor bolnave" (disconfort nazal şi faringian, respiraţie îngreunată, conjunctivite, iritaţii şi alergii cutanate, dureri de cap, stare de oboseală şi de ameţeală cronică), acetaldehida are efect obstructiv respirator; este asociată şi cu riscul de cancer digestiv, acetatul de benzil irită căile respiratorii, e toxic renal şi pancreatic. Chiar în proporţii foarte mici, de numai 50 de părţi per milion, produce leziuni ale rinichilor. La un dozaj de 180 de părţi per milion, pisicile supuse unui test au murit. Universitatea Berkeley îl face responsabil de cancerul de pancreas. Şi bomboana de pe colivă: diclorohidrin, binecunoscut hepatotoxic, genotoxic şi cancerigen.
Cum este posibil ca într-un odorizant să intre toate aceste substanţe chimice? Simplu: ca "ingrediente privind controlul calităţii" şi "parfumuri". Ce puteţi face? Evitaţi toate odorizantele! Ele nu elimină mirosuri, ci adaugă mirosuri mai tari, ca într-un fel de camuflaj. Doriţi soluţii naturale? Uleiuri volatile (esenţiale) evaporate cu diverse dispozitive, pentru parfumare, dezinfectare şi împrospătare; iar pentru eliminare de mirosuri - cărbune absorbant, plante şi ventilaţie corectă.
Aerosolii cu propolis
Pot beneficia de el cei care răcesc uşor şi frecvent, pacienţii cu rinite, traheite, bronşite acute şi cronice, BPOC, astm bronşic, tuberculoză, tumori pulmonare şi alte suferinţe respiratorii.
Folosit în camerele cu colectivităţi, propolizatorul reduce mult îmbolnăvirile. În Italia s-au făcut studii în grădiniţe, în care s-a constatat scăderea încărcăturii microbiene a aerului, reducerea drastică a numărului de îmbolnăviri infecţioase şi scăderea absenţelor cu până la 62%. Durata afecţiunilor respiratorii a scăzut.
La începutul anului 2013, şi în unele grădiniţe din Cluj s-a instalat propolizatorul, în plină epidemie de viroze respiratorii. Unii dintre părinţi l-au folosit şi acasă. În următoarea lună s-a îmbunătăţit semnificativ starea copiilor, s-a redus contagiozitatea, a crescut prezenţa copiilor la grădiniţă. Părinţii care au avut şi acasă aparatul, au sesizat reducerea semnificativă a duratei bolii (de la 7 zile în mod obişnuit, la circa 3 zile). Nu au fost sesizate până în prezent nici acasă, nici în colectivităţi manifestări neplăcute, alergii sau intoleranţe la aerosolii de propolis.
Aparatul poate fi utilizat şi pentru inhalaţii directe, în situaţii acute. Se poate folosi un prosop, ca pentru orice inhalaţie de acasă, spre a improviza o incintă dedesubtul căreia pacientul să respire aerosoli concentraţi de propolis, timp de 10-20 minute.
(Propolizatoarele sunt disponibile la CasaBio din Cluj, 0264-406.404, www.casabio.ro)
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
