Aerul este un amestec de gaze din care organismul utilizează oxigenul. Aparatul respirator cuprinde căile aeriene superioare (nas, faringe, laringe) și inferioare (trahee, bronhii, ramificațiile lor și alveolele pulmonare). Nasul (prezent în atâtea zicători românești) este, totuși, un organ despre care cei mai mulți oameni nu știu mare lucru. Este însă extrem de important în actul respirației, deoarece în interiorul său aerul este încălzit și umidificat. Iar capacitatea sa e uimitoare: poate să încălzească aerul în drumul de la nări până la amigdale cu până la 30 de grade Celsius(!). La acest nivel se face și o primă filtrare a particulelor de praf și reținerea microbilor la nivelul mucoasei. Cu fiecare respirație, aducem înspre plămâni 10.000 până la 5 miliarde de particule microscopice, care în cursul vieții unui om totalizează până la 50 de kilograme. În condiții particulare de muncă și viață, aceste cantități pot fi multiplicate de zeci de ori. În mare parte ele sunt reținute în mucusul care acoperă mucoasele respiratorii. Iar mucoasa căilor respiratorii este prevăzută cu cili vibratili, niște formațiuni filiforme minuscule, care realizează mișcări ondulatorii de la interior spre exterior. Astfel este capabil să elimine particulele străine inhalate. Masa totală care poate fi eliminată zilnic este de peste 300 de grame.
Aceasta este și originea tusei productive în cazul unor afecțiuni respiratorii mai serioase, precum și a expectorațiilor matinale ale fumătorilor. Este o reacție de apărare a organismului. Fumătorii înveterați au o tuse matinală ce provine din aceeași încercare a organismului de a elimina niște depozite toxice, care pe timpul nopții se depun mai mult pe mucoasa respiratorie, datorită gravitației. Ei știu însă că dacă aprind o țigară, înlătură disconfortul tusei. Explicația constă în paralizia cililor vibratili de către fumul de tutun, iar prețul - crearea unei breșe în sistemul de apărare al aparatului respirator. De aceea se îmbolnăvesc mai ușor de răceli și gripe, iar boala este mai severă și cu durată mai lungă. Cei care se lasă de fumat pot să tușească și să expectoreze săptămâni sau luni de zile până când organismul face o oarecare curățenie.
În plămâni se găsesc aproximativ trei litri de aer, la care o inspirație obișnuită mai adaugă 0,5 l. Deci, doar 1/6 din aerul din plămâni se primenește în respirația de repaus, când se ventilează 6-8 litri de aer pe minut, respectiv 20 de metri cubi în 24 de ore. O plimbare în pas vioi dublează acest volum, iar un om care aleargă ventilează 50 de litri.
Epiteliul alveolelor pulmonare, special construit pentru schimburile de gaze, absoarbe 5% din oxigenul conținut în aer. Dintr-un litru, înseamnă circa 0,07 grame. O plimbare în pas vioi de 30 de minute va aduce un plus de oxigen de circa 17 grame, gratis. În opoziție, contra cost, sunt ofertele de soluții de apă îmbogățită în oxigen, cu promisiunea de îmbogățire a oxigenării celulare prin administrare orală. Afirmația nu este adevărată, pentru că mucoasa digestivă nu este construită pentru transferul de gaze, deci nu e pregătită să absoarbă oxigen. Totodată, oxigenul molecular nu se poate dizolva în apă. Respirația corectă, a unui aer curat, e singura care asigură oxigenarea corespunzătoare în întreg corpul.
Dușmanii aparatului respirator
Cauzele îmbolnăvirii aparatului respirator sunt numeroase și variate. Una dintre ele este infecția, pe calea aerului inhalat. Acesta conține germeni care în mod obișnuit nu determină îmbolnăviri, decât dacă se adaugă anumiți factori favorizanți. Alți microbi inhalați pot fi direct patogeni, chiar fără suprapunerea factorilor favorizanți, de exemplu cei ce determină tusea convulsivă, rujeola, varicela, scarlatina, tuberculoza, variola, difteria. În epidemii, virulența germenilor e mult crescută. Ca atare, molipsirea se face mai ușor, prin contaminarea pe calea aeriană obișnuită, vorbire, tuse, strănut, sărut.
Cauzele favorizante cele mai frecvente sunt frigul, curentul de aer rece și umezeala, cuprinse toate în așa numita stare de "răceală". Școala veche franceză de medicină recunoștea faptul că "omul răcește prin corp și nu prin respirație". De fapt, se răcește sângele din întregul corp, încetinește aportul de oxigen și elemente imunitare, scade imunitatea generală și apărarea locală respiratorie, cilii vibratili devin lenți, mucusul încărcat cu particule stagnează, mucoasa nazală nu mai poate încălzi normal aerul inhalat. Așadar, sfatul practic pentru toată lumea este să evite în perioada rece umezeala și frigul, în primul rând la picioare, unde sângele se răcește foarte ușor. Să nu fie folosite haine care lasă talia fie dezvelită, fie mai puțin îmbrăcată, capul, gâtul și pieptul neacoperite, fuste mini, pentru că repercusiunile unei ținute sexy în perioada de iarnă pot fi drastice și cu consecințe pe termen lung. Iar mersul pe bicicletă sau pe scutere și motociclete e bine să fie rezervat pentru sezonul cald.
Între factorii care favorizează îmbolnăvirea aparatului respirator pot fi menționate și eforturile respiratorii în cazul cântăreților și suflătorilor, sau, uneori, abaterile de la reguli banale de igienă, de genul băut lichide reci pe timp de frig, consumul prea redus de lichide (mucusul respirator devine prea dens și stagnant) sau respiratul pe gură, când aerul nu mai este încălzit de fosele nazale. Un alt factor este consumul exagerat de alimente care produc mult mucus, cum sunt brânzeturile, iaurtul, carnea, dulciurile, făinoasele rafinate, în special la cină sau la ore târzii, înainte de culcare. Desigur că sunt și persoane care au o sensibilitate individuală a aparatului respirator. Sunt cei care la cea mai mică "răceală" fac guturai, sau care cu ocazia unui guturai fac repede complicații.
Poluarea aerului interior
O altă problemă de mare actualitate este calitatea aerului inspirat, sau altfel spus consecințele poluării aerului. Despre poluarea aerului exterior s-a vorbit destul de mult, dar o problemă mai acută și mai severă a devenit poluarea aerului interior, din locuințe, clădiri, vehicule de transport. Astfel, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, în cadrul proiectului "Global burden of disease", în 2010, poluarea exterioară se află pe locul nouă în clasamentul cauzelor deceselor. Dar în noiembrie 2013, la conferința organizată la Paris de Uniunea Internațională împotriva tuberculozei și bolilor respiratorii, d-l Ross Anderson (profesor de epidemiologie și sănătate publică la Universitatea din Londra) a declarat că "poluarea aerului interior este al patrulea factor de risc" pentru scăderea speranței de viață, după alimentația nerațională, hipertensiune și fumat. În completare, precizăm că OMS a clasificat poluarea aerului ca factor de risc cancerigen.
Și cum să nu fie așa, când noi dăm chiar bani pentru a ne otrăvi singuri. Sursele sunt numeroase și-și au, de regulă, originea în materialele sintetice care degajă substanțe toxice. De exemplu, spumele poliuretanice degajă mai mult decât poliesterii. Ele se folosesc la fixarea ferestrelor, dar se găsesc și în saltele ori perne. La fel, materialele de construcție sau mobilierul din rumeguș aglomerat cu lianți chimici, din care se vor împrăștia toxine în casă timp de câțiva ani; aparatura de condiționare a aerului îl denaturează și usucă; alți inamici insidioși care vin de la supermarket în casă și în mașini pentru a le face mai plăcute, printr-o odorizare artificială, ne aduc un nebănuit cocktail de substanțe periculoase. Potrivit EWG (Grupul de Muncă Ecologică), un astfel de odorizant, care se vinde sub egida unor sloganuri chiar amuzante, precum "anulează legile naturii" sau "te face să respiri fericit", ne dau spre inhalare substanțe iritante și bronho-constrictoare, genotoxice și mutagene, hepatotoxice, neurotoxine, alergeni ș.a.
Evitați toate odorizantele!
O scurtă trecere în revistă, de la cei mai ciudați și "inofensivi", la cei mai "ucigași", ar arăta cam așa: alcool denaturat, dietilen glicol monoetil eter (aditiv anti-îngheț), diisobutirat pentanil trimetil (plastifiant pentru ojă de unghii), butilatul de hidroxitoluen - declanșator de astm, metilpirolidon, clasat în Europa drept toxic pentru reproducere. Dar iată și piesele grele ale acestui arsenal chimic prezente aproape toate în produse de igienă personală și clasică: 1,3-Diclor-2-Propanol, substanță mutagenă, clastogena (desface lanțurile de cromozomi), 2-etil-hexanol, cu efecte obstructive pe căile respiratorii și inflamatorii, este considerat responsabil de boala numită "Sindromul clădirilor bolnave" (disconfort nazal și faringian, respirație îngreunată, conjunctivite, iritații și alergii cutanate, dureri de cap, stare de oboseală și de amețeală cronică), acetaldehida are efect obstructiv respirator; este asociată și cu riscul de cancer digestiv, acetatul de benzil irită căile respiratorii, e toxic renal și pancreatic. Chiar în proporții foarte mici, de numai 50 de părți per milion, produce leziuni ale rinichilor. La un dozaj de 180 de părți per milion, pisicile supuse unui test au murit. Universitatea Berkeley îl face responsabil de cancerul de pancreas. Și bomboana de pe colivă: diclorohidrin, binecunoscut hepatotoxic, genotoxic și cancerigen.
Cum este posibil ca într-un odorizant să intre toate aceste substanțe chimice? Simplu: ca "ingrediente privind controlul calității" și "parfumuri". Ce puteți face? Evitați toate odorizantele! Ele nu elimină mirosuri, ci adaugă mirosuri mai tari, ca într-un fel de camuflaj. Doriți soluții naturale? Uleiuri volatile (esențiale) evaporate cu diverse dispozitive, pentru parfumare, dezinfectare și împrospătare; iar pentru eliminare de mirosuri - cărbune absorbant, plante și ventilație corectă.
Aerosolii cu propolis
Revenind la problemele aparatului respirator și la calitatea aerului respirat, avem și o soluție apiterapică ce poate rezolva mai multe probleme dintr-un foc: aerosolii cu propolis. Ce sunt aerosolii? O suspensie în mediu gazos a unor particule de solid sau lichid. Cele mai simple exemple cunoscute sunt fumul și ceața. Ei bine, un mijloc despre care prea puțin s-a vorbit până acum este utilizarea de aerosoli ca terapie preventivă și chiar curativă, ori pentru igienizarea locuinței, a spațiului de lucru sau a celui din mașină, care pentru unii este a doua casă. Aceste posibilități pe cale 100% naturală sunt oferite laolaltă de propolis. Cum să-l dispersăm în aer? Folosind un dispozitiv gândit special spre a realiza aerosoli, cu păstrarea nealterată a substanțelor active volatile din propolis, adică un așa-numit propolizator. Acesta este realizat în mai multe variante, atât pentru casă, cât și pentru mașină.
Pot beneficia de el cei care răcesc ușor și frecvent, pacienții cu rinite, traheite, bronșite acute și cronice, BPOC, astm bronșic, tuberculoză, tumori pulmonare și alte suferințe respiratorii.
Folosit în camerele cu colectivități, propolizatorul reduce mult îmbolnăvirile. În Italia s-au făcut studii în grădinițe, în care s-a constatat scăderea încărcăturii microbiene a aerului, reducerea drastică a numărului de îmbolnăviri infecțioase și scăderea absențelor cu până la 62%. Durata afecțiunilor respiratorii a scăzut.
La începutul anului 2013, și în unele grădinițe din Cluj s-a instalat propolizatorul, în plină epidemie de viroze respiratorii. Unii dintre părinți l-au folosit și acasă. În următoarea lună s-a îmbunătățit semnificativ starea copiilor, s-a redus contagiozitatea, a crescut prezența copiilor la grădiniță. Părinții care au avut și acasă aparatul, au sesizat reducerea semnificativă a duratei bolii (de la 7 zile în mod obișnuit, la circa 3 zile). Nu au fost sesizate până în prezent nici acasă, nici în colectivități manifestări neplăcute, alergii sau intoleranțe la aerosolii de propolis.
Aparatul poate fi utilizat și pentru inhalații directe, în situații acute. Se poate folosi un prosop, ca pentru orice inhalație de acasă, spre a improviza o incintă dedesubtul căreia pacientul să respire aerosoli concentrați de propolis, timp de 10-20 minute.
(Propolizatoarele sunt disponibile la CasaBio din Cluj, 0264-406.404, www.casabio.ro)