- Mandatul comisiei privea doar legalitatea proiectului de lege, dar semnificativ mi se pare faptul că, în concluziile sale, comisia face o serie de recomandări privind optimizarea exploatărilor miniere în general, recomandări care deschid, în opinia mea, calea pentru elaborarea unei legislaţii mult mai nocive, pentru că va fi aplicată la nivel naţional, nu numai la Roşia Montană. Este ciudat, desigur, că parlamentarii USL au respins în unanimitate proiectul propriului guvern, dar cine citeşte atent raportul comisiei speciale înţelege că el nu putea fi aprobat pentru că audierile au scos la iveală aspecte inacceptabile care nu puteau fi remediate din condei, cum s-a încercat iniţial. Mă refer în special la afirmaţiile fostului director al Institutului Geologic Român, George Marincea, potrivit cărora, asigurările privind lipsa de riscuri a exploatării miniere în cauză ar fi bazată pe hărţi şi rapoarte ştiinţifice falsificate, care ascund prezenţa pânzei freatice şi a faliilor, care ar trebui să interzică "abaterea văii în care ar trebui să fie depozitat şlamul cianurat." Or, RMGC cere - şi ministrul mediului Rovana Plumb aprobă! - tocmai abaterea văii în cauză. Membrii comisiei cer ca acuzaţiile domnului Marincea să fie investigate, dar trec cu uşurinţă peste afirmaţia sa, susţinută şi de un grup considerabil de experţi de la ASE, potrivit cărora proiectul Roşia Montană este în dezavantajul statului român. Aceeaşi opinie a fost exprimată şi de preşedintele Academiei, Ionel Haiduc. Aprobarea unei legi minate de asemenea acuzaţii, din partea unor persoane cu autoritate ştiinţifică, mai ales după ce ele au fost mult mediatizate, prezenta un risc politic prea mare, mai ales când USL se pregăteşte pentru anul electoral 2014, iar Victor Ponta nu mai poate ieşi în public, fără să fie huiduit de protestatarii anti-RMGC. În plus, proiectul risca să fie declarat neconstituţional, ceea ce, într-o formulare penibilă, a admis la audieri însuşi ministrul justiţiei, Robert Cazanciuc.
USL a recurs deci la soluţia unei retrageri tactice, menite să închidă subiectul Roşia Montană pentru moment, fără a renunţa însă la proiect şi la colaborarea cu RMGC. Dimpotrivă, ni se promite un cadru legal amplu, care va reglementa toate exploatările auro-argentifere din România, iar RMGC salută această soluţie, ceea ar trebui să ne pună pe gânduri. Judecând după fermitatea cu care miniştrii guvernului Ponta - cu excepţia Mariei Grapini - s-au pronunţat în favoarea proiectului de lege respins, avem motive să credem că se caută de fapt o soluţie legislativă mai inteligentă, care să ducă exact la acelaşi rezultat. Un astfel de proiect de lege a mai fost vehiculat prin Parlament, cu câţiva ani în urmă. Între timp, adversarii proiectului vor fi neutralizaţi, cazul lui Gheorghe Marincea fiind extrem de elocvent: după ce a denunţat ceea ce a considerat a fi falsuri grosolane şi cazuri penale, a fost destituit din funcţie şi apoi dat în judecată de RMGC. Pe scurt, respingerea proiectului de lege privind Roşia Montană nu este decât o bătălie - pierdută de guvern şi câştigată de protestatari - dintr-un război mult mai mare şi mai dur, care ar putea extinde în întreaga ţară riscurile semnalate în Apuseni. Şi numai bunul Dumnezeu ne va putea ajuta să nu pierdem acest război, purtat de politicieni împotriva intereselor ţării!
- Noul Cod silvic provoacă disensiuni în cadrul alianţei aflate la guvernare. Ministrul liberal Lucia Varga a făcut proiectul, care a fost aprobat în Guvern şi trimis în Parlament, insistând să fie aprobat până la sfârşitul anului. Ulterior, Rovana Plumb, ministru PSD, a anunţat că dezbaterea ar trebui amânată, deoarece nu au fost depuse propuneri şi amendamente de către specialişti. Principala modificare a noului Cod constă în interzicerea comercializării lemnului tăiat ilegal, al cărui traseu va fi urmărit printr-un sistem electronic. Ce se află în spatele acestor tensiuni din USL pe tema Codului silvic?
- PNL a reuşit să creeze o imagine favorabilă noului Cod silvic propus de ministrul Lucia Varga, insistând - cu temei - asupra măsurilor menite să reducă drastic tăierile ilegale. Superficialitatea jurnaliştilor, mai ales a televiziunilor, a făcut ca obiecţiile formulate încă din primăvară de specialişti, de ONG şi de reprezentanţii firmelor româneşti din domeniul exploatării forestiere să rămână prea puţin cunoscute şi dezbătute în spaţiul public. S-a vorbit astfel prea puţin despre scrisoarea deschisă, lansată de filiala din România a prestigioasei organizaţii de protecţie a mediului "World Wide Fund for Nature", care a propus o serie de amendamente în sprijinul firmelor româneşti de exploatare forestieră, firme care au protestat deschis în întâlnirile cu ministrul Varga, argumentând că noile reglementări ar favoriza o mare firmă austriacă, ale cărei activităţi s-au extins considerabil în România şi cu care firmele româneşti nu pot ţine pasul. Departe de mine orice tendinţă protecţionistă, căci sunt o fermă susţinătoare a liberei concurenţe, dar nu cred că perspectiva devastării unei întregi categorii de firme româneşti mici şi mijlocii este o consecinţă dezirabilă a Codului silvic. Spre deosebire de firmele austriece sau germane, cele româneşti operează într-un mediu ostil, ostilitatea provenind de la propriul guvern, care nu face absolut nimic pentru a stimula capitalul autohton sau pentru a îmbunătăţi mediul de afaceri, ci dimpotrivă, nu ştie cum să mărească povara fiscală şi birocratică asupra sectorului privat din economie, deşi acesta este principala sa sursă de venituri. În aceste condiţii, în ciuda lipsurilor întreprinzătorilor români, putem înţelege de ce ei nu pot ţine pasul cu marile firme din ţări cu guverne civilizate. De altfel, nu numai WWF şi forestierii au exprimat dubii la adresa oportunităţii economice a noului Cod silvic, ci şi o serie de specialişti români, citaţi din păcate doar de câteva site-uri specializate. Încă din luna aprilie, Marian Drăgoi, conferenţiar universitar la Facultatea de Silvicultură Suceava, atrăgea atenţia pe Business24 că, deşi interzicerea "vânzării pe picior" este o măsură bună, care poate stopa tăierile ilegale, noul Cod silvic conţine şi prevederi administrative care generează riscul creării unor monopoluri şi al scoaterii multor firme mici româneşti de pe piaţă. Din această perspectivă, conflictul dintre ministrul PNL Maria Varga şi ministrul PSD Rovana Plumb nu mai apare ca un simplu scandal politic din USL, ci ca un conflict între două filozofii: una (a PNL, în acest caz), care favorizează monopolul, şi a doua (schiţată de PSD), care încearcă să salveze firmele mici şi mijlocii, în bună parte necompetitive. Nu putem da verdicte în acest caz, căci complexitatea tehnică a subiectului este covârşitoare, dar putem spera că guvernanţii vor găsi o soluţie înţeleaptă, care să oprească tăierile ilegale fără a distruge o armată de firme mici româneşti. Poate că, în final, guvernanţii vor înţelege şi necesitatea creării unor condiţii favorabile mediului de afaceri românesc - dar mă tem că merg prea departe cu speranţele şi aşteptările...
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
