- Mandatul comisiei privea doar legalitatea proiectului de lege, dar semnificativ mi se pare faptul că, în concluziile sale, comisia face o serie de recomandări privind optimizarea exploatărilor miniere în general, recomandări care deschid, în opinia mea, calea pentru elaborarea unei legislații mult mai nocive, pentru că va fi aplicată la nivel național, nu numai la Roșia Montană. Este ciudat, desigur, că parlamentarii USL au respins în unanimitate proiectul propriului guvern, dar cine citește atent raportul comisiei speciale înțelege că el nu putea fi aprobat pentru că audierile au scos la iveală aspecte inacceptabile care nu puteau fi remediate din condei, cum s-a încercat inițial. Mă refer în special la afirmațiile fostului director al Institutului Geologic Român, George Marincea, potrivit cărora, asigurările privind lipsa de riscuri a exploatării miniere în cauză ar fi bazată pe hărți și rapoarte științifice falsificate, care ascund prezența pânzei freatice și a faliilor, care ar trebui să interzică "abaterea văii în care ar trebui să fie depozitat șlamul cianurat." Or, RMGC cere - și ministrul mediului Rovana Plumb aprobă! - tocmai abaterea văii în cauză. Membrii comisiei cer ca acuzațiile domnului Marincea să fie investigate, dar trec cu ușurință peste afirmația sa, susținută și de un grup considerabil de experți de la ASE, potrivit cărora proiectul Roșia Montană este în dezavantajul statului român. Aceeași opinie a fost exprimată și de președintele Academiei, Ionel Haiduc. Aprobarea unei legi minate de asemenea acuzații, din partea unor persoane cu autoritate științifică, mai ales după ce ele au fost mult mediatizate, prezenta un risc politic prea mare, mai ales când USL se pregătește pentru anul electoral 2014, iar Victor Ponta nu mai poate ieși în public, fără să fie huiduit de protestatarii anti-RMGC. În plus, proiectul risca să fie declarat neconstituțional, ceea ce, într-o formulare penibilă, a admis la audieri însuși ministrul justiției, Robert Cazanciuc.
USL a recurs deci la soluția unei retrageri tactice, menite să închidă subiectul Roșia Montană pentru moment, fără a renunța însă la proiect și la colaborarea cu RMGC. Dimpotrivă, ni se promite un cadru legal amplu, care va reglementa toate exploatările auro-argentifere din România, iar RMGC salută această soluție, ceea ar trebui să ne pună pe gânduri. Judecând după fermitatea cu care miniștrii guvernului Ponta - cu excepția Mariei Grapini - s-au pronunțat în favoarea proiectului de lege respins, avem motive să credem că se caută de fapt o soluție legislativă mai inteligentă, care să ducă exact la același rezultat. Un astfel de proiect de lege a mai fost vehiculat prin Parlament, cu câțiva ani în urmă. Între timp, adversarii proiectului vor fi neutralizați, cazul lui Gheorghe Marincea fiind extrem de elocvent: după ce a denunțat ceea ce a considerat a fi falsuri grosolane și cazuri penale, a fost destituit din funcție și apoi dat în judecată de RMGC. Pe scurt, respingerea proiectului de lege privind Roșia Montană nu este decât o bătălie - pierdută de guvern și câștigată de protestatari - dintr-un război mult mai mare și mai dur, care ar putea extinde în întreaga țară riscurile semnalate în Apuseni. Și numai bunul Dumnezeu ne va putea ajuta să nu pierdem acest război, purtat de politicieni împotriva intereselor țării!
- Noul Cod silvic provoacă disensiuni în cadrul alianței aflate la guvernare. Ministrul liberal Lucia Varga a făcut proiectul, care a fost aprobat în Guvern și trimis în Parlament, insistând să fie aprobat până la sfârșitul anului. Ulterior, Rovana Plumb, ministru PSD, a anunțat că dezbaterea ar trebui amânată, deoarece nu au fost depuse propuneri și amendamente de către specialiști. Principala modificare a noului Cod constă în interzicerea comercializării lemnului tăiat ilegal, al cărui traseu va fi urmărit printr-un sistem electronic. Ce se află în spatele acestor tensiuni din USL pe tema Codului silvic?
- PNL a reușit să creeze o imagine favorabilă noului Cod silvic propus de ministrul Lucia Varga, insistând - cu temei - asupra măsurilor menite să reducă drastic tăierile ilegale. Superficialitatea jurnaliștilor, mai ales a televiziunilor, a făcut ca obiecțiile formulate încă din primăvară de specialiști, de ONG și de reprezentanții firmelor românești din domeniul exploatării forestiere să rămână prea puțin cunoscute și dezbătute în spațiul public. S-a vorbit astfel prea puțin despre scrisoarea deschisă, lansată de filiala din România a prestigioasei organizații de protecție a mediului "World Wide Fund for Nature", care a propus o serie de amendamente în sprijinul firmelor românești de exploatare forestieră, firme care au protestat deschis în întâlnirile cu ministrul Varga, argumentând că noile reglementări ar favoriza o mare firmă austriacă, ale cărei activități s-au extins considerabil în România și cu care firmele românești nu pot ține pasul. Departe de mine orice tendință protecționistă, căci sunt o fermă susținătoare a liberei concurențe, dar nu cred că perspectiva devastării unei întregi categorii de firme românești mici și mijlocii este o consecință dezirabilă a Codului silvic. Spre deosebire de firmele austriece sau germane, cele românești operează într-un mediu ostil, ostilitatea provenind de la propriul guvern, care nu face absolut nimic pentru a stimula capitalul autohton sau pentru a îmbunătăți mediul de afaceri, ci dimpotrivă, nu știe cum să mărească povara fiscală și birocratică asupra sectorului privat din economie, deși acesta este principala sa sursă de venituri. În aceste condiții, în ciuda lipsurilor întreprinzătorilor români, putem înțelege de ce ei nu pot ține pasul cu marile firme din țări cu guverne civilizate. De altfel, nu numai WWF și forestierii au exprimat dubii la adresa oportunității economice a noului Cod silvic, ci și o serie de specialiști români, citați din păcate doar de câteva site-uri specializate. Încă din luna aprilie, Marian Drăgoi, conferențiar universitar la Facultatea de Silvicultură Suceava, atrăgea atenția pe Business24 că, deși interzicerea "vânzării pe picior" este o măsură bună, care poate stopa tăierile ilegale, noul Cod silvic conține și prevederi administrative care generează riscul creării unor monopoluri și al scoaterii multor firme mici românești de pe piață. Din această perspectivă, conflictul dintre ministrul PNL Maria Varga și ministrul PSD Rovana Plumb nu mai apare ca un simplu scandal politic din USL, ci ca un conflict între două filozofii: una (a PNL, în acest caz), care favorizează monopolul, și a doua (schițată de PSD), care încearcă să salveze firmele mici și mijlocii, în bună parte necompetitive. Nu putem da verdicte în acest caz, căci complexitatea tehnică a subiectului este covârșitoare, dar putem spera că guvernanții vor găsi o soluție înțeleaptă, care să oprească tăierile ilegale fără a distruge o armată de firme mici românești. Poate că, în final, guvernanții vor înțelege și necesitatea creării unor condiții favorabile mediului de afaceri românesc - dar mă tem că merg prea departe cu speranțele și așteptările...