D-l Bujor T. Rîpeanu face parte dintre persoanele pentru care profesia este o pasiune. Profesia lui: filmolog. De la absolvirea I.A.T.C.-ului în 1958 şi până azi a lucrat în domeniul cinematografiei ca cercetător, arhivist, istoric şi critic de film, producător, consultant, realizator de emisiuni TV pe teme de istorie a cinema-ului. Se poate spune că şi-a dedicat viaţa domeniului ales în tinereţe, înfăptuind un proiect laborios de creare a instrumentelor de lucru pentru o istorie a cinematografului universal şi românesc. Volumele pe care figurează numele lui, scrise în colaborare sau singur, sunt rodul a peste 50 de ani de investigaţii în arhive de filme şi biblioteci din ţară şi străinătate, dar şi al adunării de informaţii direct de la oamenii implicaţi. Căci, în ceea ce priveşte cinematografia românească, d-l Bujor Rîpeanu a umplut un gol pe care nu cred că altcineva ar fi avut disponibilitatea, energia, răbdarea şi ştiinţa să-l acopere sistematic, de la începuturi şi până azi. Această preocupare s-a concretizat şi în volumul enciclopedic lucrat împreună cu Cristina Corciovescu, "1234 de cineaşti români", apărut în 1996 (rod al colaborării lor sunt şi "Dicţionarul de cinema" din 1997, "Cinema - un secol şi ceva" din 2002, "Lumea filmului" din 2005). De unul singur a dus până acum la îndeplinire lucrările puse sub genericul "Filmat în România", şi anume "Filmul de ficţiune" (vol. I, 1911-1962; vol. II - 1970-79), apărut în 2005, şi "Filmul documentar" (1897-1948), apărut în 2008. Din prefaţa la "Cinematografiştii", aflu că mai are în lucru o "Cronologie a cinematografului românesc" şi o "Bibliografie generală a cinematografului din România". Am înşirat toate acestea ca exemplu al modului cum se poate trăi cu folos pentru generaţiile viitoare, care vor completa proiectul enciclopedic al neobositului filmolog.
Volumul pe care vi-l recomand azi - cel mai amplu dicţionar biofilmografic consacrat cinematografului românesc - e superior celui din 1996 în primul rând prin dublarea numărului de nume. Selecţia a reţinut "acele persoane care prin activitatea lor s-au impus opiniei publice cinematografice şi culturale" inclusiv în ultimii ani, atât de buni pentru filmul românesc, iar abordarea s-a extins şi asupra unor oameni de televiziune. Apoi, articolele nu mai au un caracter strict informativ, ci reliefează şi aspecte de conţinut privind operele unor personalităţi de marcă, judecăţi de valoare, iar în unele cazuri şi ecourile din mass-media. Veţi găsi în paginile dicţionarului oameni din peste un secol de cinematografie românească, din toate sectoarele ei - film artistic, documentar, de animaţie, ştiinţific - şi cu toate profesiile participante - regizori, actori, scenarişti, operatori de imagine şi sunet, monteuri, scenografi, compozitori şi ilustratori muzicali, directori de producţie, machiori, cascadori etc. Nu lipsesc nici criticii de film şi nici politrucii care aveau în sarcină domeniul înainte de 1990. Cum autorul crede cu îndreptăţire că "nu se poate face lexicografie fără a te situa constant sub imperativul istoriei", dicţionarul raportează în mod implicit biografiile individuale şi operele la istoria românească a secolului trecut, prin datele cu privire la evoluţia politică a unor cinematografişti, inclusiv a relaţiilor unora cu organele de represiune şi cu cenzura. Să vă spun drept, am început prin a răsfoi cărţoiul, căutând unul sau altul dintre numele cunoscute şi am sfârşit prin a-l citi la rând, atât de captivant mi s-a părut. Aşa am observat că există multe familii de profesionişti - soţi, părinţi şi copii care lucrează în domeniu, că pasiunea pentru cinema uneşte destine şi se transmite genetic şi că, precum cărţile, şi filmele au soarta lor. Cu o bogăţie şi o acurateţe exemplară a informaţiei aduse la zi, cu o obiectivitate principială a aprecierilor, noul lexicon al d-lui Bujor Rîpeanu e mai mult decât un instrument de lucru de consultat la nevoie, e o lectură plină de surprize.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
