D-l Bujor T. Rîpeanu face parte dintre persoanele pentru care profesia este o pasiune. Profesia lui: filmolog. De la absolvirea I.A.T.C.-ului în 1958 și până azi a lucrat în domeniul cinematografiei ca cercetător, arhivist, istoric și critic de film, producător, consultant, realizator de emisiuni TV pe teme de istorie a cinema-ului. Se poate spune că și-a dedicat viața domeniului ales în tinerețe, înfăptuind un proiect laborios de creare a instrumentelor de lucru pentru o istorie a cinematografului universal și românesc. Volumele pe care figurează numele lui, scrise în colaborare sau singur, sunt rodul a peste 50 de ani de investigații în arhive de filme și biblioteci din țară și străinătate, dar și al adunării de informații direct de la oamenii implicați. Căci, în ceea ce privește cinematografia românească, d-l Bujor Rîpeanu a umplut un gol pe care nu cred că altcineva ar fi avut disponibilitatea, energia, răbdarea și știința să-l acopere sistematic, de la începuturi și până azi. Această preocupare s-a concretizat și în volumul enciclopedic lucrat împreună cu Cristina Corciovescu, "1234 de cineaști români", apărut în 1996 (rod al colaborării lor sunt și "Dicționarul de cinema" din 1997, "Cinema - un secol și ceva" din 2002, "Lumea filmului" din 2005). De unul singur a dus până acum la îndeplinire lucrările puse sub genericul "Filmat în România", și anume "Filmul de ficțiune" (vol. I, 1911-1962; vol. II - 1970-79), apărut în 2005, și "Filmul documentar" (1897-1948), apărut în 2008. Din prefața la "Cinematografiștii", aflu că mai are în lucru o "Cronologie a cinematografului românesc" și o "Bibliografie generală a cinematografului din România". Am înșirat toate acestea ca exemplu al modului cum se poate trăi cu folos pentru generațiile viitoare, care vor completa proiectul enciclopedic al neobositului filmolog.
Volumul pe care vi-l recomand azi - cel mai amplu dicționar biofilmografic consacrat cinematografului românesc - e superior celui din 1996 în primul rând prin dublarea numărului de nume. Selecția a reținut "acele persoane care prin activitatea lor s-au impus opiniei publice cinematografice și culturale" inclusiv în ultimii ani, atât de buni pentru filmul românesc, iar abordarea s-a extins și asupra unor oameni de televiziune. Apoi, articolele nu mai au un caracter strict informativ, ci reliefează și aspecte de conținut privind operele unor personalități de marcă, judecăți de valoare, iar în unele cazuri și ecourile din mass-media. Veți găsi în paginile dicționarului oameni din peste un secol de cinematografie românească, din toate sectoarele ei - film artistic, documentar, de animație, științific - și cu toate profesiile participante - regizori, actori, scenariști, operatori de imagine și sunet, monteuri, scenografi, compozitori și ilustratori muzicali, directori de producție, machiori, cascadori etc. Nu lipsesc nici criticii de film și nici politrucii care aveau în sarcină domeniul înainte de 1990. Cum autorul crede cu îndreptățire că "nu se poate face lexicografie fără a te situa constant sub imperativul istoriei", dicționarul raportează în mod implicit biografiile individuale și operele la istoria românească a secolului trecut, prin datele cu privire la evoluția politică a unor cinematografiști, inclusiv a relațiilor unora cu organele de represiune și cu cenzura. Să vă spun drept, am început prin a răsfoi cărțoiul, căutând unul sau altul dintre numele cunoscute și am sfârșit prin a-l citi la rând, atât de captivant mi s-a părut. Așa am observat că există multe familii de profesioniști - soți, părinți și copii care lucrează în domeniu, că pasiunea pentru cinema unește destine și se transmite genetic și că, precum cărțile, și filmele au soarta lor. Cu o bogăție și o acuratețe exemplară a informației aduse la zi, cu o obiectivitate principială a aprecierilor, noul lexicon al d-lui Bujor Rîpeanu e mai mult decât un instrument de lucru de consultat la nevoie, e o lectură plină de surprize.