Nimic nu poate fi mai savuros decât o cană cu cidru fierbinte, emanând un puternic parfum de scorţişoară. Asemenea vinului, cidrul poate fi mai dulce sau mai acrişor, fiind o băutură slab alcoolizată (3-8% alcool), obţinută în urma fermentării fructelor. Chiar dacă cei mai mari consumatori de cidru sunt locuitorii Marii Britanii, şi românii îndrăgesc această băutură energizantă şi foarte sănătoasă. Pe lângă cidrul de mere, care stă la baza acestei delicioase băuturi, e bine să folosiţi la preparare coacăze, smochine sau măceşe.
Pentru a obţine cidru de mere de bună calitate este necesar să alegeţi cu grijă fructele. Acestea trebuie să fie bine coapte, proaspete, să nu fie lovite sau mucegăite şi să nu fie viermănoase. Pot fi din mai multe soiuri, dar sunt preferate cele zemoase.
Ingrediente: 10 kg mere, 1,5 kg zahăr (brun), 2 lămâi mari.
Mod de preparare: merele se taie bucăţele şi se spală bine în apă rece, în care se pune zeama de la lămâi. În felul acesta, fructele îşi vor păstra culoarea şi nu vor oxida. În mod normal, merele se zdrobesc cu ajutorul unui teasc sau într-o putină, dar acest lucru poate fi făcut şi cu un mai (ca acela de pisat usturoiul, dar mult mai mare). Fructele se trec apoi printr-o sită, iar peste mustul obţinut se adaugă zahărul şi după ce se amestecă, până la topirea completă a acestuia, se toarnă totul într-o damigeană. Aceasta se astupă cu un dop perforat prin care se introduce un furtun de fermentare, iar celălalt capăt al furtunului se introduce într-un borcan sau într-o sticlă cu apă. Se lasă 40 de zile la fermentat, iar când fierberea încetează definitiv, se adaugă apă, până la umplerea completă a damigenei. După alte 40 de zile, când cidrul este limpede, se pune în sticle (acestea trebuie să fie închise ermetic) şi se păstrează la rece. Lichidul se mută într-un alt vas, astfel încât drojdia formată pe fundul damigenei să rămână acolo.
Cidrul de mere e cel mai eficient medicament natural pentru prevenirea bolilor de inimă, fiind şi un puternic energizant. În combinaţie cu ceaiul, în proporţii egale, este util pentru scăderea simptomelor răcelii. Dacă este lăsat să se oţeţească, este foarte eficient în curele de slăbire. Mare atenţie însă, pentru că această băutură are un conţinut de 3-8% alcool.
Vin de măceşe
Ştiu reţeta vinului de măceşe de la bunica mea. În familia noastră este un adevărat cult pentru măceş, regele plantelor vitaminizante. În fructele lui se găsesc vitaminele B1, B2, PP, K, A, C, elemente tonifiante ca acid nicotinic sau antipelagros, zaharuri, tanin, pectine, acid citric şi malic. Toate acestea dizolvă pietrele la rinichi, vindecă bolile căilor urinare, însănătoşesc anemiile şi asteniile, normalizează secreţia biliară, vindecă ficatul obosit şi bolnav. Reduce inflamaţia intestinelor până la vindecare, contribuie la slăbirea celor prea corpolenţi, reglează digestia, vindecă chiar şi reumatismul, durerile de cap, palpitaţiile.
Şi acum reţeta: 2 kg de măceşte măcinate (se poate şi cu maşina de tocat carne) se pun într-un borcan de 20 litri, cu 10 g drojdie de bere dizolvată în apă puţin călduţă, 4 kg zahăr şi 6 litri apă, toate amestecate bine. Borcanul se acoperă cu tifon, se ţine la temperatura de 18-20°, timp de două săptămâni, şi se amestecă zilnic cu un făcăleţ lung, care se dezinfectează de fiecare dată cu alcool. După 2 săptămâni, puneţi un dop cu furtun în mijloc, pe care-l coborâţi într-un borcan cu apă, încă două săptămâni, timp în care nu mai amestecaţi, lăsaţi lichidul să fermenteze. După acest termen, duceţi borcanul la rece timp de 2 zile, când vinul se va limpezi. Apoi, fără a-l tulbura, îl scoateţi cu furtunul şi îl puneţi în sticle pe care le închideţi perfect, cu dopuri de plută şi-l păstraţi cu gura în jos.
Vă doresc sănătate!
LUCIA ŞUTA - Satu Mare