Imixtiunea brutală a politicului în afacerile juridicului a dus iarăşi România în postura de oaie neagră a lumii civilizate. Acţiunea în sine este penibilă, de un amatorism jalnic. Sesizând că termenul înaintării către şefa DNA, Laura Codruţa Kovesi, a dosarului "Referendumul" se apropie de limită, primul ministru Victor Ponta a forţat, prin intermediul procurorului general, Tiberiu Niţu, demiterea procurorului de caz, Lucian Papici. În dosarul "Referendumul", principalul învinuit - pentru frauda electorală care a adăugat vreo două milioane de prezenţe imaginare numărului votanţilor - este Liviu Dragnea, vicepremier şi preşedinte executiv al PSD, principal colaborator al lui Victor Ponta, omul răspunzător cu rezolvarea aspectelor obscure ale acţiunilor premierului şi ale cabinetului său. În încercarea de lovitură de stat parlamentară din vara lui 2012 (care viza, după demiterea lui Traian Băsescu, punerea Justiţiei sub controlul Politicului), Liviu Dragnea a jucat un rol esenţial. Eşecul loviturii de stat (prin opoziţia Curţii Constituţionale şi intervenţia fermă a Occidentului) i-a obligat pe iniţiatori - conduşi formal de cuplul Antonescu-Ponta, liderii PNL-ului şi PSD-ului - să facă pasul înapoi, ajungând să coabiteze, inclusiv pe baza unui pact instituţional, cu preşedintele ţării. Blocarea încercării de supunere totală a statului faţă de interesele de grup ale "conspiratorilor" nu a dus însă şi la abandonarea speranţei că, până la urmă, o vor realiza.
Nervozitatea şi reacţiile aberante ale cuplului aflat la putere (USL-ul, cu 70% din reprezentanţa parlamentară, controlând total executivul) au avut motivaţii serioase. Mai întâi, faptul că Justiţia, devenită independentă cu adevărat, s-a manifestat ca atare, amendând afacerile susţinătorilor interesaţi. Or, găştile de afacerişti, Becali, Voiculescu, Fenechiu, precum şi baronii locali ai USL, voiau tocmai posibilitatea de "a opera" în impunitate absolută. Apoi, uzura guvernării şi corupţia administrativă începeau să-şi facă simţite efectele sociale, prăbuşind entuziasmul care a asigurat triumful USL la ultimele alegeri. Sacul umplut prin măsurile dure luate în perioada crizei economice de cabinetul Emil Boc a început să se golească accelerat, sub presiunea grupărilor clientelare ale puterii. Iarna grea şi eşecurile în serie ale "marilor proiecte" ori ale privatizărilor USL-iste prevesteau că agitaţia propagandistică a puterii executive îşi va pierde, tot mai mult, impactul. Pentru electoratul care aştepta altceva decât "guvernarea la televizor", chiar şi agresivitatea continuă a instrumentelor mediatice aservite (televiziunile de ştiri, dominate de Antena 3) a devenit obositoare. Mai ales că, în ciuda presiunii lor - în special psihologice - Justiţia şi-a continuat drumul. Pe rând, câţiva din marii afacerişti necinstiţi, pentru care s-a pus la cale, de fapt, "lovitura de stat", au fost inculpaţi şi chiar condamnaţi. După A. Năstase şi G. Becali au urmat D. Voiculescu-Felix şi R. Fenechiu, pârtia fiind deschisă şi pentru mulţi alţii.
După înăbuşirea încercării de lovitură de stat, şeful executivului, V. Ponta, a semnat un pact de coabitare cu preşedintele Băsescu, mizând pe timpul puţin până la "prezidenţiale" (care închideau cercul deţinerii totale a puterii, prin plasarea ipotetică a lui C. Antonescu la Cotroceni) şi pe măsurile populiste ce trebuia să dea alegătorilor iluzia că, economic, România a decolat spre mai bine. Independenţa Justiţiei şi trezirea, încă firavă, a societăţii civile, i-a încurcat socotelile. Triumfalismul televizat al premierului a început să se înmoaie când DNA, secondată de ANI, şi-a propus să se apropie de instrumentele politice prin care a fost regizată lovitura de stat, iar societatea civilă s-a mobilizat - prin internet - în dezvăluirea afacerilor oneroase pe care regimul său a căutat să le finalizeze (Roşia Montană şi altele). D-l Ponta şi-a pierdut răbdarea şi a intervenit direct (prin procurorul general Niţu, desemnat chiar de el în funcţie) pentru stoparea dosarului «Referendumul», care îl inculpa pe Liviu Dragnea, principalul său adjunct şi instrument. Reacţia nervoasă, datorată desincronizării în blocarea dosarului, acesta fiind deja înaintat şefei DNA, şi acuzele aduse procurorului de caz, Papici - după schema "Cine nu e cu noi e împotriva noastră" - au justificat emblema pe care i-a pus-o (în "Evenimentul zilei") Ion Cristoiu, de "iresponsabil vesel", deşi manifestările lui numai vesele nu sunt. Pripeala lui de "cârlan" l-a supărat până şi pe Ion Iliescu, "părintele" socialismului românesc, şi l-a făcut pe Crin Antonescu, companionul principal în cucerirea dominaţiei totale a ţării, să se despartă de el, prin susţinerea interzicerii imixtiunii în Justiţie. Victor Ponta s-a trezit şi cu imaginea externă - la care ţine mult - extrem de şifonată, declaraţiile ambasadelor occidentale indicând că acţiunea sa - în fond, viscerală şi negândită, ca multe altele - a fost perfect percepută. După trădarea "amicului" Hollande, preşedintele Franţei, în chestiunea accesului la Spaţiul Schengen, condamnarea occidentală a intervenţiei în Justiţie este încă o palmă pe obrazul imberbului premier.
Scandalul încercării de manipulare a Justiţiei implică - prin consecinţele sale politice - o reaşezare a raporturilor în mamutul parlamentar al USL-ului. Obsesia prezidenţială a lui Crin Antonescu pare a-şi căuta alţi susţinători, PSD-ul fiind tentat tot mai mult să guverneze singur. Acuza de "ţap ispăşitor", dată de PSD-işti PNL-ului pentru aberaţiile unei guvernări dezastruoase nu prea mai rezistă. Constrâns de propriile sale gafe politice, PSD-ul caută alte modalităţi de conservare a poziţiei sale. Ceea ce înseamnă că Victor Ponta, ca premier şi lider de partid, devine neliniştit şi începe să caute un alt orizont.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
