De ce Roşia Montană?

"De ce tocmai Roşia Montană?".

"De ce Roşia Montană şi nu tăierea cu 25% a sa­la­riilor din sectorul public?", s-au între­bat scepticii de serviciu. "De ce Roşia Mon­tană şi nu gravele atacuri la adresa statului de drept care au urmat basculării de către USL a Guvernului MRU?", au pus proble­ma, îmbufnaţi, câţiva co­men­tatori cu nume. "De ce Roşia Montană şi nu oricare dintre marile tunuri pe care le-au dat constant în ultimii ani cei aflaţi la putere, în detrimentul economiei naţio­nale şi a bunului public?", au întors-o, pe partea lor, analiştii econo­mici. "De ce Roşia Montană şi nu faptul că, de 20 de ani, se taie şi se fură pe rupte din pă­durile româneşti?", a venit, fără prea mul­­te aşteptări, replica diversioniştilor anti-eco­logişti. Chiar aşa! De ce s-au ridicat toc­mai acum atâţia protestatari pe bulevardele şi în pie­ţele marilor oraşe ale României? Ce anu­me i-a făcut pe atâţia zeci de mii de oameni să iasă în stradă, săptămâni la rând, pentru ca­uza Roşiei Montane şi împotriva exploa­tării cu cianuri a aurului din Munţii Apu­seni? Cum se face că generaţia tânără, pe care mulţi o credeau pierdută pe Face­book şi Messenger, mereu cu gândul la a pă­răsi ţara, îşi găseşte tocmai acum resursele pen­tru a ieşi din apatie şi a-şi face auzită vocea? Şi, mai departe, cum se face că per­soane şi grupuri atât de diferite ca interese, aspiraţii şi viziuni, de la stângişti utopici la ultrana­ţionalişti băţoşi, de la antreprenori de succes la ecologişti "flower-power", de la elevi şi studenţi entuziaşti la pensionari cu­minţei, au ajuns să apere aceeaşi cauză?
Aşa amorfă şi divizată cum o credeam, societatea românească a găsit, iată, în 2013, un numitor comun: Roşia Montană. E un uimitor consens al indignării în legătură cu acest proiect minier, iar asta i-a surprins fără re­plică şi pe analişti, şi pe sociologi, şi pe po­liticienii cei mai versatili. Consensul in­dignării vine tocmai din esenţa proiectului Roşia Montană Gold Corporation. Proiectul RMGC este, pur şi simplu, corolarul răului din societatea românească. În cei peste 10 ani de când e vândut ca soluţie salvatoare pen­tru criza de locuri de muncă din Ro­mânia şi pentru îndestularea bietului buget de stat, nu a fost idee şi valoare socială sau naţională pe care promotorii exploatării au­rifere să nu o fi compromis. Au corupt func­ţio­năraşii mărunţi, şi-au asigurat liniştea primarilor din zonă, au blocat orice soluţie de dezvoltare durabilă a Roşiei, au închis gura presei locale, regionale şi naţionale cu contracte de publicitate înjositoare, şi-au folosit lobby-ul insidios pentru a-şi asigura sprijinul celor mai importanţi oameni din stat, indiferent de alternanţa la guvernare, şi pentru a obţine redevenţe ridicole pentru România, s-au folosit din plin de slăbi­ciu­nile statului pentru a-şi garanta un contract beton şi despăgubiri pe măsură, în caz că proiectul nu iese, s-au folosit, constant, de publicitatea mincinoasă şi de artificii de PR pentru a mima sprijinul public al proiec­tului. Acum, că le-au făcut pe toate astea, după ce au scos şi morţii din morminte, ce le mai rămâne de făcut? Să schilodească pen­tru totdeauna inima Transilvaniei şi să um­ple toată România de cianuri, în complici­tate cu o clasă politică absolut iresponsabilă, în grija căreia nu poţi lăsa nici măcar chi­vernisirea puţinului pe care îl avem, darmite negocierea unor contracte de mare an­ver­gură şi de mare risc. Vor fi fost mulţi "De ce tocmai Roşia Montană", dar sunt atâţi de "De aceea" că nu ajunge o tabletă de pa­gina 2 pentru toate argumentele. Puţea prea tare acest cocktail toxic, ca să nu răsufle pe sub capacul manipulării impuse de RMGC şi de guvern!