- Eşti născut sub constelaţia Racului, o zodie ai cărei nativi sunt foarte legaţi de familie şi de casă, de un loc în care să se simtă feriţi de lume şi ocrotiţi. De-a lungul vieţii, ai avut sentimentul acesta că te simţi, undeva, cu adevărat "acasă"?
- Nu vreau să dau vreun răspuns clişeistic, dar mi se pare că el este general valabil: te simţi acasă acolo unde te simţi bine. Dacă nu ţi-e bine, nu te simţi acasă. Nici nu-ţi formezi o casă dacă nu ai sentimentul că-n locul ăla e "acasă". Pur şi simplu, mă simt bine acolo unde sunt oameni, unde e familia. Cred că oricărui om îi este bine în familie, indiferent de zodie, că altfel n-ar mai sta acolo.
- Familia e o altă dominantă a zodiei tale. Racii sunt legaţi mai cu seamă de mamă, cu care dezvoltă o relaţie specială. Mai ţii legătura cu familia? Nu te încurcă celebritatea? Vedetele nu prea au timp de părinţi.
- Eu am avut o copilărie foarte frumoasă şi foarte fericită, am avut amândoi părinţii destul de aproape şi, în acelaşi timp, mi-au creat şi un soi de independenţă. Toată educaţia pe care am primit-o a fost în sensul ăsta, să stau bine pe picioarele mele, şi asta m-a bucurat. O să le mulţumesc mereu că mi-au înlesnit astfel drumul în viaţă. Privind retrospectiv, mi se pare extraordinar. Eu locuiesc singur de la 16 ani, dar nu-ţi imagina că mi-au arătat uşa ori că m-au lăsat de capul meu. De fiecare dată când am avut nevoie, ei erau acolo, cum şi azi, dacă am nevoie de ei, sunt prezenţi.
Maică-mea e o fire extrem de optimistă şi, cumva, de la ea am căpătat şi eu optimism, la început prin mimetism şi pe urmă a devenit al meu. Taică-meu e o fire mai analitică şi, cumva, în mine se împletesc aceste două caracteristici. Am adăugat şi o caracteristică personală la cele "furate" de la părinţi: sensibilitate. Multă! De multe ori mă dor multe sau mă fericesc multe. Sunt un senzor destul de puternic pentru stările celor din jur şi asta mă face să-i simt îndeaproape. Mai cu seamă pe cei din familie. Dar sensibilitatea asta, uneori, în exces, cred că m-a ajutat mult şi în meserie. Este o calitate înnăscută, pe care aş numi-o, de fapt, empatie. Bănuiesc că se datorează tot zodiei, hipersensibilitatea şi empatia sunt caracteristice Racilor. Oricum, în general, noi, Racii, avem tendinţa de a interioriza rapid, mergem mai mult pe senzorial decât pe analitic, dar în mine, datorită tatălui, s-a dezvoltat şi o latură analitică. Şi mi-a fost de folos în timp. Trebuie să ai şi logică în viaţă, nu poţi trăi doar suspinând. (Râde) În ce priveşte celebritatea, în România e aşa o prostie şi aşa un neadevăr... Da, poate că sunt mai vizibil decât alţii, dar nu pot să spun că sunt celebru şi consider că e foarte greu să ajungi celebru.
- De când s-a născut Maia, adică de două luni, mi s-au schimbat priorităţile. Sunt în perioada nopţilor pierdute acum şi sunt cât se poate de ancorat în concret, în imediat. Nu m-ai prins într-o dispoziţie visătoare, în care ţi-aş putea învălui lucrurile într-o lumină idilică. N-am găsit încă timp să mă gândesc cum e în postura de părinte. Nu am apucat să privesc lucrurile în perspectivă, pentru că asta mică mă obligă să fiu şi mai prezent în realitatea imediată, să fiu atent la ce se întâmplă cu ea şi la tot ce mişcă. Nu mai am perspectivă, singura mea perspectivă e ea. La asta se rezumă totul în perioada asta, atât pentru mine, cât şi pentru Laura, soţia mea. Am momente când încerc să mă desprind, să privesc lucrurile un pic de la distanţă. Atunci se fac simţite dragostea şi tandreţea.
- Eşti un tânăr actor apreciat şi îndrăgit. Actoria, profesia ta, poate fi şi ea înţeleasă ca un "acasă"?
- În ce fel?
- În felul în care acţiunea sau meseria respectivă îţi place şi te simţi confortabil s-o practici. Îţi pot plăcea multe lucruri, dar nu ai confortul să le faci, nu? Mi-ar plăcea să zbor, dar nu mă simt în largul meu s-o fac. În schimb, actoria îmi place, pentru că îmi creează şi acest confort. Are toate ingredientele care mă liniştesc şi care-mi dau posibilitatea să aprofundez ceea ce fac. Din acelaşi motiv prefer să lucrez cu oameni cunoscuţi, cu regizori cu care deja comunic bine, ca să existe acea zonă de confort în care să mă simt liber. Să nu mai existe acea tensiune, în încercarea de a crea o relaţie, să nu mai fie nevoie să ne demonstrăm unul altuia că putem, că suntem creativi şi aşa mai departe. Cred că asta înseamnă acasă, să fii tu însuţi. Că noi ne tot punem măşti şi ascundem sau modificăm, de multe ori, ceea ce suntem. Şi asta vine dintr-un disconfort, de fapt. Cu ceilalţi sau cu noi înşine. E adevărat, trebuie să-ţi placă ceea ce faci, iar la mine e ca o îndrăgostire de acel lucru. Când te îndrăgosteşti, începi să fii atent. Să vezi lucrurile mai îndeaproape.
- Întotdeauna am crezut că iubirea e un verb, o acţiune care transformă lucrurile. Nu e ceva letargic, să stăm şi să ne uităm languros unul la celălalt. Nu, când iubesc, sunt în acţiune, fac ceva. Sentimentele sunt o rezultantă, înfloresc. Eu le ud, sunt atent, sunt în acţiune în jurul lor. Pleacă totul de la nevoia de a face, de a avea grijă, de a fi prezent, de a fi tandru, atent. Toate astea sunt iubire, până la urmă. Nu ştiu cum sunt alţii, dar eu cred foarte tare în atenţie. Şi comunicarea rezultă din modul în care îl percepi pe celălalt. Dacă te concentrezi numai la ego-ul tău şi la ce vrei tu să zici, s-a dus toată comunicarea.
- Mai există vreo zonă a vieţii tale care intră în sentimentul de "acasă"? Natura, prietenii, sportul, muzica...
- Încă din copilărie, petreceam mult timp afară, cu prietenii. Am şi făcut sport foarte mult timp şi, cumva, am fost mereu ocupat, dar dincolo de asta, eram mereu înconjurat de amici, băteam parcurile şi locurile din spatele blocului, mult timp. Sportul mi-a creat disciplină, m-a format şi mi-a dat confort personal. Am făcut lupte greco-romane, apoi fotbal şi, de pe la 13 ani am făcut box, care mi-a plăcut cel mai mult. Petreceam foarte mult timp la antrenamente. Apoi, de când mă ştiu, am vrut să fac teatru. Toţi prietenii şi toată familia ştiau lucrul acesta. Şi sunt fascinat de oameni. Sunt extrem de atras de tipologii umane contradictorii, îmi place să observ comportamente, reacţii, felul unora de a pune problema. Sunt curios, mă miră multe lucruri, mă interesează. Reuşesc să dezvolt legături puternice. Am câţiva prieteni foarte buni, cu totul speciali, dar sunt mai mulţi pe care-i
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
