Cuvântul cură are mai multe înţelesuri, în funcţie de contextul în care este folosit, dar originea lui se află în aceeaşi rădăcină latină, care este verbul curare, adică a îngriji, a vindeca. În medicina naturală, cuvântul cură se referă la administrarea intensivă, pentru o anumită perioadă de timp, a unui anumit remediu, cu scopul de a beneficia la maximum de efectele sale vindecătoare. Iar când remediile sunt culese direct din livezi sau cumpărate proaspete, de la piaţă, de pe taraba producătorului, rezultatele sunt, cu adevărat, de excepţie. Şi cum vara se transformă, uşor, în toamnă, şi ne apropiem cu paşi repezi de anotimpul fructelor date în pârg, ne grăbim să vă propunem remedii de sănătate cu mere, prune şi pepeni, fructe româneşti aflate la îndemâna oricui.
Cura cu MERE
Dintre toate fructele, merele sunt cele mai consumate pe întreaga planetă. Gustoase, ieftine, răspândite pe toate meridianele, au în plus însuşirea de a fi extrem de utile pentru sănătate. Într-un singur măr găsim vitamine, minerale, enzime, fibre alimentare şi alte substanţe vindecătoare, care au un efect antioxidant extrem de puternic. În plus, merele au o capacitate incredibilă de a păstra nealterate principiile active pe care le conţin, pe durate de timp lungi, de ordinul lunilor. Datorită acestei vitalităţi de excepţie, ele sunt de mii de ani ajutorul cel mai de preţ pentru păstrarea sănătăţii pe timpul sezonului rece. Cercetări recente le-au descifrat ştiinţific "miracolul". Au fost identificate zeci de substanţe active, conţinute în pulpa şi, mai ales, în coaja merelor, care previn mutaţiile celulare şi apariţia cancerului, care împiedică îmbătrânirea organismului, care susţin digestia, reglează nivelul zahărului în sânge, stimulează imunitatea, previn intoxicările cu diversele "otrăvuri" cu care intrăm zilnic în contact prin aerul poluat, prin apa şi alimentele pe care le consumăm. Cu o condiţie, însă: pentru a beneficia de toate aceste substanţe vom consuma numai merele "naturale", provenite din gospodăriile ţărăneşti, care sunt mai micuţe şi mai puţin arătoase decât surorile lor importate, obţinute industrial, cu "sprijin" chimic. Merele româneşti, obţinute din meri sălbatici altoiţi, sunt mult mai rezistente la boli şi la dăunători, ele neavând nevoie de cortegiul de chimicale fără de care cele mai multe soiuri "ameliorate" nu ar rodi nici măcar un an. O altă recomandare priveşte merele bine coapte, a căror coajă intens colorată indică o concentraţie ridicată de substanţe cu efect anticancerigen şi antioxidant. Merele trebuie să fie nelovite, la cel mai mic traumatism pulpa merelor eliberând o enzimă care pur şi simplu declanşează procese de alterare, de distrugere a substanţelor cu efect antioxidant. Fructele lovite capătă rapid culoarea aceea maronie şi devin neplăcute la gust, tocmai din cauza acelei enzime, care inactivează cea mai mare parte a farmaciei din măr.
Cum se ţine cura
Se consumă 1-3 mere înainte de fiecare masă, pe o perioadă de minimum 4 săptămâni, cu aproximativ 20 de minute înainte de a mânca. Consumate zilnic, merele sunt un tratament simplu, dar extrem de eficient, pentru combaterea bolilor de metabolism (diabet, gută, obezitate), dar şi contra tulburărilor de tranzit intestinal, contra unor afecţiuni respiratorii şi chiar bolii canceroase.
Tratamente cu mere
* Diabet - o categorie de principii active din măr, numite polifenoli, au un efect de normalizare a nivelului zahărului din sânge, extrem de eficient. Descoperiri de ultimă oră arată că aceste substanţe active, conţinute mai ales în coaja mărului, reglează secreţia pancreasului, prevenind atât hiper-, cât şi hipo-glicemia, un efect unic, care ar putea revoluţiona tratamentele de prevenire a diabetului. Apoi, merele încetinesc digestia hidraţilor de carbon, ceea ce nu va permite creşterea bruscă a glicemiei, ci va ajuta la păstrarea acesteia în limitele normale. În plus, consumul acestor fructe scade fără dubii rata absorbţiei glucozei din traiectul digestiv, ceea ce din nou va aduce mai puţin zahăr în sânge, decât în mod normal. Ca atare, merele pot fi considerate un adevărat medicament contra diabetului, care va fi luat zilnic, în doze de măcar 400 de grame, distribuite înaintea meselor principale.
* Obezitate, îngrăşare - acum nu mai este doar un mit, ci este dovedit ştiinţific: merele consumate înainte de masă reduc considerabil şi fără efort cantitatea de hrană consumată. Un studiu american, realizat pe persoane sănătoase, dar supraponderale, a verificat efectele ingerării a două-trei mere, cu 15 minute înainte de a mânca. Practic, toţi cei care au consumat mere au simţit nevoia să mănânce mai puţin la masă, cantitatea medie de calorii ingerate la micul dejun, la prânz sau la cină scăzând cu 15%. Subiecţii care au slăbit cel mai tare în timpul experimentului au fost cei care au apreciat gustul lor, l-au savurat cu mare plăcere, fără să se simtă constrânşi. Psihicul îşi spune cuvântul. Aşadar, dacă vreţi să slăbiţi, mâncaţi după pofta inimii (cu drag) mere, înainte de a consuma un alt aliment. Sunt cel puţin la fel de eficiente ca pilulele de slăbit şi nu dau efecte adverse!
* Boala coronariană şi infarctul miocardic - un studiu important, făcut în Statele Unite, arată că persoanele care consumă fibrele alimentare conţinute în mere au un risc de infarct cu 45% mai redus. Un singur măr are 15% din necesarul zilnic de fibre, aceste substanţe nedigerabile scăzând nivelul colesterolului şi al trigliceridelor, reglând tensiunea arterială, iar în asociere cu antioxidanţii din măr, prevenind formarea depunerilor de colesterol de pe artere. Ca atare, consumul regulat de mere previne ischemia cardiacă, accidentul vascular, arterita obliterantă şi alte asemenea afecţiuni cardiovasculare produse de hrana neadecvată, de obiceiurile nesănătoase (fumatul, consumul de alcool), de afecţiuni asociate, cum ar fi diabetul, dislipidemia, unele probleme hepatice etc.
* Boala canceroasă - peste treizeci de studii realizate în ultimul deceniu au pus în evidenţă efectul de prevenire a cancerului prin consumul de mere, mai ales al substanţelor conţinute în coaja acestora. Iar căile prin care aceste fructe acţionează sunt foarte diverse. Prin efectul lor de "mătură" a tubului digestiv, ele previn cancerul gastric şi intestinal, eliminând substanţele cu potenţial mutagen şi cancerigen. Apoi, antioxidanţii pe care le conţin ajută la anihilarea unor factori cancerigeni, cum ar fi fumul de ţigară, noxele emise în atmosferă prin arderea hidrocarburilor, aditivii mutageni din hrană etc. Nu în ultimul rând, merele ajută la stimularea sistemului imunitar, care atunci când funcţionează în parametri normali distruge prompt toate celulele maligne din organism. Există şi câteva forme de cancer în prevenirea cărora merele au un rol extrem de important:
* Cancerul pulmonar - un studiu epidemiologic făcut în Finlanda, vreme de 26 de ani, pe nu mai puţin de 10.000 de persoane, bărbaţi şi femei, a arătat că marii consumatori de mere sunt mult mai protejaţi de cancerul la plămâni, în comparaţie cu cei care consumă doar ocazional sau deloc aceste fructe. Conform acestui studiu, persoanele care mănâncă zilnic mere, dar şi alte alimente bogate în flavonoizi (substanţele care dau culoarea galbenă cojii fructelor), cum ar fi perele, gutuile, merişorul, pepenele galben, au o rată a cancerului pulmonar cu 20% mai scăzută. Interesant este că această protecţie este resimţită chiar şi de fumători, care sunt cei mai expuşi la această formă de cancer.
* Cancerul la sân - un alt studiu, făcut de această dată în Statele Unite, a arătat că femeile ajunse la menopauză, care consumă zilnic mere şi alte fructe proaspete sunt, de asemenea, mult mai puţin predispuse la cancer mamar. Studiul epidemiologic menţionat este susţinut şi de experienţe de laborator, care au arătat că animalele cu tulburări hormonale induse prin administrarea de substanţe chimice sau prin extirparea ovarelor sunt mult mai puţin expuse la cancerul mamar. Conform acestor cercetări, o femeie ar trebui să consume între 3 şi 6 mere zilnic, pentru a fi pusă la adăpost de această afecţiune.
* Cancerul hepatic şi de colon - cercetările făcute la Cornell University, din Statele Unite, au arătat că merele proaspete conţin substanţe active care inhibă dezvoltarea tumorilor la nivelul ficatului şi al intestinului gros. Această descoperire este extrem de importantă pentru cei care suferă deja de o formă de hepatită virală (mai ales B sau C) şi care sunt predispuşi, astfel, la cancer hepatic. Mai ales aceste persoane trebuie să consume măcar 500 de grame de mere zilnic, cu precădere în sezonul rece, când dieta este mai săracă în fructe şi legume proaspete.
* Astm - două studii statistice arată că cei care consumă regulat mere sunt mult mai puţin predispuşi spre astm, decât cei care consumă rar aceste fructe şi au o dietă cu multe proteine şi alimente rafinate. Explicaţia acestui fenomen este că în coaja merelor sunt conţinute substanţe cu efect antiinflamator şi antioxidant, care previn modificările la nivelul arborelui bronşic specifice apariţiei astmului. Această protecţie, prin consumul zilnic de mere, este necesară mai ales în timpul sezonului rece, fiind recomandată în mod special celor care suferă de bronşită cronică sau recidivantă şi de alergie respiratorie.
Cura cu PEPENI ROŞII
Pepenele roşu îşi merită din plin apelativul de "mătură a organismului", deoarece poate fi mâncat în cantităţi foarte mari, iar prin ingerarea sa sunt introduse în organism cantităţi de lichide care spală ca un torent toxinele. În plus, fiind consumaţi proaspeţi, pepenii roşii au acea forţă purificatoare specifică alimentelor vii. Miezul pepenelui roşu este un cocktail de apă (aproape 95%) şi zaharuri naturale, cu un gust extrem de agreabil, "condimentat" cu fel şi fel de substanţe miraculoase, cum ar fi anumite enzime, acizi organici sau licopenul, o substanţă cu efect antioxidant, antitumoral şi reglator imunitar. De aici rezultă şi proprietăţile sale terapeutice: conţinutul mare de apă îl recomandă ca prieten al rinichilor şi al aparatului urinar, dar şi ca detoxifiant. Cu excepţia persoanelor cu insuficienţă renală, tuturor celor care au nevoie de detoxifiere le este recomandat în această perioadă consumul acestui fruct.
Cum se ţine cura
Zilnic se consumă 1-2 kilograme de pepene, de regulă în mai multe reprize, cu aproximativ 30 de minute înaintea meselor principale. Pepenele trebuie să fie bine copt, dulce, şi să nu se evite consumarea părţii de miez din apropierea cojii. Aproape o treime din greutatea unui pepene este reprezentată de coajă, de aceea un pepene pentru o zi de cură trebuie să aibă în jur de 3 kilograme.
Tratamente cu pepene roşu
* Nefrită, pielită, pielonefrită - se consumă cantităţi mari de pepene (1-1,5 kg) într-o singură repriză. Apa organică pe care pepenele o conţine, dar şi anumite substanţe cu efect diuretic, antiinflamator şi stimulent imunitar sunt un adevărat elixir pentru bolile de rinichi. Pe perioada curei (mai ales imediat după ingerarea pepenelui) se recomandă evitarea frigului şi a curenţilor de aer în zona abdomenului.
* Calculi renali (pietre la rinichi) - se recomandă cantităţi cât mai mari de pepene roşu (minimum 2 kilograme de miez pe zi). Cu trei zile înainte de a începe cura de pepene şi în ultimele trei zile de cură, se iau şi plante care sfarmă calculii renali, aportul de apă de la pepene ajutând la eliminarea lor. Ele sunt: frunzele de mesteacăn (Betula alba), frunzele de merişor (Vaccinium vitis idaea), răşina de pin (Pinus sylvestris), boabele de ienupăr (Juniperus communis). La 1-2 ore după ce am consumat pepenele, vom ţine pe zona rinichilor o sticlă cu apă foarte caldă.
* Reumatism - cura cu pepene roşu este un purificator puternic, care poate fi combinat foarte bine cu proceduri externe pentru vindecare, precum şi cu gimnastica medicală recuperatorie. Se recomandă 12-20 de zile de cură de pepene roşu, pentru efectele sale detoxifiante şi antiinflamatoare articulare.
* Adjuvant în cancerul de prostată - licopenul, unul dintre pigmenţii care dau apetisanta culoare roşie miezului pepenelui, este una dintre cele mai puternice substanţe pentru prevenirea bolii canceroase cu această localizare. Un studiu făcut în China a obiectivat uimitoarele efecte preventive contra cancerului la prostată, ale unei combinaţii inedite, formate din ceai verde (Thea sinensis) şi licopen din diverse fructe (pepeni roşii, caise, piersici etc.).
* Gută - un tratament practic infailibil în această afecţiune este cel în care se consumă câte 2 kilograme de miez de pepene roşu zilnic, pe o perioadă de timp de minimum 20 de zile. Este o cură simplă, dar care mobilizează puternic sărurile acidului uric din ţesuturi şi ajută la eliminarea lor prin urină. În plus, prin efectul său antiinflamator, cura cu pepene ajută la rărirea, până la eliminare, a crizelor de gută, la redobândirea aspectului normal şi a mobilităţii articulaţiilor afectate.
Cura cu PRUNE
Prunele proaspete sunt un complex redutabil de substanţe cu efect antioxidant, de la celebrul resveratrol, cu efectele sale antimutagene şi anti-cancerigene, la acidul neoclorogenic - o substanţă cu efect de prevenţie a cancerului şi a Alzheimerului, foarte puternic. În pieţele noastre găsim o varietate impresionantă de prune, de la cele galben deschis, la cele roşii sau violet închis, spre negru. Cu condiţia să fie bine coapte şi suficient de proaspete, toate felurile de prune sunt recomandate în terapie. Cele galbene, de pildă, sunt foarte bogate în vitamina A şi sunt recomandate pentru prevenirea cancerului pulmonar şi bucal; prunele roşii, cu nuanţe violacee, sunt bogate în pigmenţi antocianici, prevenind reumatismul şi îmbunătăţind vederea nocturnă; prunele foarte închise la culoare conţin cantităţi însemnate de resveratrol, o substanţă cunoscută pentru efectele sale de prevenire şi de tratare a bolilor cardiovasculare. Să vedem, în cele ce urmează, şi cum se administrează aceste "medicamente".
Cum se ţine cura
Este recomandată mai ales celor care au probleme de eliminare, care consumă multe proteine şi grăsimi, pentru care prunele - cu bogăţia lor de vitamine şi cu efectele de stimulare digestivă - sunt un adevărat elixir. Se consumă zilnic 400-600 de grame de prune, în mai multe reprize, cu aproximativ 15 minute înaintea meselor principale. Se mănâncă fructele bine spălate, din care s-au îndepărtat toate părţile stricate sau intrate în fermentaţie (pentru a evita deranjamentele gastro-intestinale). O cură cu prune durează minimum 14 zile şi maximum 1 lună, dar de cele mai multe ori este limitată de timpul în care găsim aceste fructe proaspete.
Tratamente cu prune
* Indigestie - studiile de medicină experimentală au arătat că 150-300 de grame de prune, consumate cu 10-15 minute înainte de masă, sunt un excelent stimulent digestiv. Acest tratament simplu stimulează peristaltismul, creşte secreţia de sucuri gastrice şi de bilă, ajutând la o mai bună digestie a proteinelor şi, mai ales, a grăsimilor. Observaţii clinice au arătat că la mulţi subiecţi, prunele consumate după masă au acelaşi efect de stimulare a digestiei, ajutând la evitarea deranjamentelor intestinale.
* Constipaţie - dacă ar fi să fie ales un aliment anti-constipaţie, cu siguranţă acela ar fi pruna, care conţine o gamă impresionantă de substanţe cu efect laxativ, care stimulează mişcările intestinului, reglează flora intestinală şi curăţă tubul digestiv, împingând materiile reziduale întocmai ca un piston. Se recomandă sucul de prune consumat dimineaţa, pe stomacul gol, minimum 400 de mililitri, precum şi prunele consumate de-a lungul zilei.
* Constipaţie la copiii mici - la copii cu vârsta între 1 şi 3 ani, administrarea prunelor proaspete prezintă anumite riscuri, de aceea la început se administrează de trei ori pe zi câte 2-4 linguriţe de magiun de prune, împreună cu câteva linguriţe de iaurt bifidus natural (fără amidon, emulgatori sau conservanţi). Acest remediu are un efect laxativ moderat şi este foarte blând cu sistemul digestiv al celor mici. Ulterior, gradat, se poate trece la consumul prunelor proaspete, începând cu una pe zi şi crescând gradat, cantitatea, până la 4-5 pe zi.
* Colesterol mărit, ateroscleroză - prunele au o dublă acţiune în acest caz: pe de o parte, scad nivelul colesterolului, datorită conţinutului lor de fibre, precum şi datorită efectului lor de stimulare a digestiei şi a metabolismului. Pe de altă parte, stopează evoluţia aterosclerozei, împiedicând oxidarea colesterolului pe artere şi formarea plăcilor de aterom. Se ţin cure cât mai îndelungate posibil cu prune, pe parcursul cărora se consumă minimum 500 de grame de fructe pe zi.
* Obezitate, supraponderalitate - sărace în calorii, dar foarte bogate în fibre alimentare, în vitamine, în acizi organici şi enzime care stimulează metabolismul, prunele fac parte, alături de mere, din clubul select al alimentelor "anti-obezitate". Se consumă înainte de fiecare masă, oricât de sumară, aproximativ 250 de grame de prune proaspete, ca aperitiv.
* Alzheimer - Dozele mari de resveratrol conţinute în prunele cu coaja albăstruie închis, spre neagră, blochează procesele degenerative la nivelul sistemului nervos central, păstrând anumite funcţii cerebrale, între care şi memoria, intacte până la vârste mai înaintate.
* Adjuvant în osteoporoză - prunele sunt un aliment cu un statut special în lupta cu osteoporoza, ele fiind foarte bogate în bor organic. Această substanţă joacă un rol foarte important în asimilarea calciului şi în consolidarea sistemului osos. Apoi, prunele proaspete, consumate zilnic, au un efect de reglare hormonală, mai ales la femei, ajutând la prevenirea deficitului de hormoni feminini, de care este legată apariţia osteoporozei. Se recomandă cura cu prune, cu o durată de minimum 30 de zile, pentru prevenirea şi stoparea acestei afecţiuni.
Precauţii şi contraindicaţii la curele cu fructe proaspete
Toate studiile făcute până în prezent arată că efectele adverse la consumul de fructe proaspete sunt foarte rare şi reduse ca intensitate şi se referă cel mai adesea la deranjamente digestive: diaree, balonare, uşoare colici abdominale. Pentru cei care au un sistem digestiv sensibil la crudităţi se recomandă administrarea de cărbune medicinal şi de plante aromatice, cum ar fi chimenul, anasonul, feniculul, care sunt un adevărat antidot la astfel de probleme. Curele cu fructe proaspete sunt contraindicate şi în caz de colită de fermentaţie, diaree, gastrită hiperacidă în fază acută sau care se activează la ingerarea acestora.