Cimbrul
(Satureya hortensis)
Planta pe care grecii o numesc thymbra este cicatrizantă şi posedă o forţă energizantă mare.
* Luat cu vin, cimbrul este diuretic, normalizează ciclul menstrual şi facilitează eliminarea placentei şi a fătului mort în pântecele mamei.
* Sub formă de pudră fiartă cu miere, cimbrul devine un aliment care ajută la expectorarea flegmei. Are virtuţi tămăduitoare şi dacă este fiert în vin şi administrat ca băutură. Înghiţit în cantităţi mari, împreună cu vin, calmează durerile de stomac.
* Există o boală numită letargie, care "scufundă" bolnavul într-un somn profund. Cimbrul amestecat cu oţet este un remediu excelent împotriva letargiei: este suficient să se maseze cu el capul persoanei afectate.
* Femeile gravide trebuie să se abţină să atingă această plantă, pentru că nu doar ingerarea, ci simplul contact cu ea le poate provoca avortul.
* Mărunţit şi amestecat cu puţin vin, cimbrul combate ameţelile, având acelaşi efect şi dacă e consumat împreună cu un ou.
* Proaspăt sau uscat şi administrat sub formă de băutură, cimbrul nu se deosebeşte cu nimic de alte afrodisiace: combinat cu vin, miere şi piper, aţâţă simţurile fără pic de moderaţie. De aici şi denumirea lui latină satureya, având în vedere desfrânarea satirilor, personificarea instinctelor brutale.
Salvia
(Salvia officinalis)
* Băută cu hidromel, salvia, pe care grecii o numesc elelisphaccos, este foarte bună împotriva bolilor de ficat, facilitează eliminarea fătului mort din uter, activează secreţia de urină şi ciclul menstrual.
* Mărunţită şi aplicată pe rană, neutralizează efectul muşcăturilor veninoase şi cicatrizează rănile care sângerează.
* Un amestec călduţ de suc de salvie şi vin calmează tusea şi durerile de coaste.
* Această plantă, fiartă în vin şi folosită sub formă de cataplasmă, potoleşte mâncărimile din zona organelor genitale.
* Sucul de salvie are, pare-se, proprietatea de a înnegri părul impregnat cu el, în mod repetat, sub razele soarelui.
Ţelina
(Apium graveolens)
Denumirea latină apium de apex (vârf de coif) vine de la faptul că ţelina servea, odinioară, la împodobirea capului învingătorilor, obicei ce datează încă de pe vremea lui Hercule. Conform altor păreri, numele de apium ar veni de la apis (albină), pentru că albinele par a fi atrase în mod deosebit de florile acestei plante. Denumirea grecească este selinon.
Medicii apreciază ţelina datorită puterii sale considerabile, de energizare şi de cicatrizare.
* Sucul de ţelină, amestecat cu miez de pâine albă şi aplicat sub formă de cataplasmă, pe timpul nopţii, reduce inflamaţiile ochilor şi ale sânilor. Băut în stare pură, calmează arsurile de stomac, iar aplicat pe faţă, usucă coşurile şi deschide porii.
* Consumată crudă (inclusiv sub formă de suc) ţelina are proprietăţi diuretice, mai active chiar când e preparată ca decoct de rădăcină sau de seminţe.
* Oricare parte a plantei - rădăcină, tulpină sau frunze - este eficientă împotriva muşcăturilor veninoase, dar acţiunea cea mai puternică o au seminţele.
* Sub formă de băutură - vindecă tusea, iar amestecată cu apă şi oţet, opreşte diareea şi vărsăturile.
* Mâncată crudă, pe stomacul gol, înviorează culoarea feţei bolnavilor aflaţi în convalescenţă, băută cu apă combate frisoanele şi febra cotidiană, iar mărunţită şi amestecată cu suc de mărar este foarte eficientă împotriva hidropiziei şi a obturaţiilor ficatului şi splinei.
* Aplicată pe piele, ţelina îndepărtează pistruii.
* Sucul de ţelină, amestecat cu făină curată, de calitate, şi cu un albuş de ou, şi aplicat, sub formă de cataplasmă, schimbată de mai multe ori pe zi, cicatrizează leziunile şi ulceraţiile.
(Levisticum officinale)
Denumirea latină a leuşteanului vine de la Liguria, regiunea în care creşte din abundenţă, şi este apreciat pentru puterea lui energizantă şi cicatrizantă.
Virtutea sa rezidă mai ales în frunze şi în seminţe, care pot fi folosite cu acelaşi succes împotriva tuturor afecţiunilor.
* Luat cu vin, leuşteanul calmează durerile de stomac, uşurează digestia, combate avantajos toate maladiile interne şi este, în plus, diuretic şi emenagog (normalizează ciclul).
* Planta întreagă, mărunţită, amestecată cu vin şi administrată ca băutură, este eficientă împotriva muşcăturilor veninoase dacă, în acelaşi timp, se aplică pe rană o cataplasmă cu o parte din planta pisată.
* Consumat ca aliment sau ca băutură, leuşteanul calmează în mod infailibil colicii, iar decoctul de rădăcină este bun, nu doar în cazul colicilor, ci în toate cazurile menţionate până acum. Sămânţa de leuştean facilitează digestia medicamentelor. Strabon era de părere că este foarte utilă pentru ochi, fie că se bea sub formă de decoct, fie că i se inspiră mirosul.
Asmăţuiul
(Cerefolium sativa)
* Băut cu vin, alină durerile de coaste, mai ales dacă este aplicat, în acelaşi timp, după ce a fost mărunţit, pe porţiunea afectată. Administrat cu hidromel, uşurează eliminarea flegmei, iar fiert în ulei şi folosit sub formă de cataplasmă, opreşte frisonul.
* Mărunţit şi amestecat cu oţet foarte tare, asmăţuiul distruge limbricii şi alţi viermi intestinali, iar consumat cu vin, e diuretic şi emenagog. Combinat cu ceară pură şi cu unsoare veche şi aplicat, în mod repetat, sub formă de cataplasmă, vindecă obstrucţiile parotidelor şi toate tipurile de tumori.
* Mâncată cu oţet foarte tare, planta are, în mod frecvent, un efect atât vomitiv, cât şi purgativ.
* Bând suc de asmăţui şi aplicând, concomitent, planta zdrobită pe pântece, se pot înlătura obturaţiile căilor urinare.
* Asmăţuiul fiert poate disipa ameţelile. Pentru a obţine acest efect, trebuie masat cu el capul bolnavului şi trebuie aplicată o cataplasmă - tot cu planta fiartă - pe frunte şi pe tâmple.
Coriandrul
(Coriandrum sativum)
Coriandrul este o plantă "rece", care, după părerea lui Galen, are şi o anumită "asprime" ce omoară limbricii şi viermii intestinali, după ce a fost mărunţită şi băută cu vin sau oţet.
* Zdrobit, amestecat cu miere şi struguri uscaţi la soare şi aplicat sub formă de cataplasmă, vindecă toate tipurile de tumori şi, în special, inflamaţiile testiculelor.
* Seminţele de coriandru înmuiate în apă şi băute în mod frecvent stopează fluxul stomacal.
* Este suficient să amestecaţi sucul de coriandru cu oţet şi ulei de trandafir şi veţi obţine o emulsie preţioasă, care vindecă inflamaţiile cele mai intense.
* Miezul de pâine foarte albă, asociat cu suc de coriandru este foarte eficient - aplicat sub formă de cataplasmă - împotriva tuturor tipurilor de inflamaţii. Acelaşi suc, amestecat cu făină de fasole şi aplicat sub formă de cataplasmă, vindecă ganglionii inflamaţi şi pustulele.
* După unii autori, trei boabe de coriandru înghiţite înainte de revenirea frisonului au capacitatea de a "goni" febra care revine din 3 în 3 ore. Această plantă, culeasă înainte de răsăritul soarelui şi pusă sub perna unei persoane cu stare febrilă produce acelaşi efect.
* Xenocrate scria că ciclul menstrual al femeilor întârzie atâtea zile câte boabe de coriandru au mâncat ele.
* Unii medici condamnă folosirea frecventă a acestei plante, considerând că poate cauza moartea sau cel puţin un număr infinit de maladii grave.
Cresonul
(Nasturtium officinale)
Cresonul este o plantă considerată - în acelaşi timp - şi caldă, şi uscată, astfel că seminţele lui au potenţialul de a stinge pasiunea erotică, la fel ca virnanţul. Acest efect apare la cei ce-l consumă în mod frecvent.
* Mărunţit proaspăt şi amestecat cu drojdie, se poate folosi sub formă de cataplasmă şi vindecă antraxul şi furunculele, regularizând supurarea acestora şi calmând, astfel, durerile.
* Se spune că masarea capului cu suc de creson opreşte căderea părului. Şi că instilând sucul în ureche, durerea de dinţi din partea corespunzătoare a feţei dispare.
* Seminţele de creson au proprietăţi şi mai puternice. Băute cu vin, facilitează eliminarea fătului mort din uter, distruge viermii intestinali şi neutralizează efectul muşcăturilor de şarpe. Mirosul acestor seminţe, aşezate pe cărbuni aprinşi, este suficient pentru a pune şerpii pe fugă. Înghiţite în mod repetat sub formă de poţiune preparată cu oţet, liniştesc durerile de fiere.
* Cataplasmele cu creson sau cu seminţele lui, amestecate cu oţet şi cu floare de făină, sau pur şi simplu cu frunze mărunţite, sunt foarte eficiente împotriva durerilor sciatice.
* Sucul de creson, combinat cu miere şi folosit ca unguent, vindecă bolile de piele.
* Planta mărunţită, amestecată cu untură de gâscă şi masată pe pielea capului, calmează mâncărimea sau cicatrizează umorile din zona respectivă.
* Frunzele sau seminţele fierte în lapte proaspăt de capră şi administrate călduţe calmează durerile de piept.
* Pisând 30 g de seminţe şi amestecându-le cu apă călduţă se obţine o băutură care relaxează abdomenul. Aceleaşi seminţe, luate cu miere, potolesc tusea.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
