O sumă astronomică, dintr-un punct de vedere, dacă te gândeşti cât de strâns la buzunare se arată zilnic bietul stat. Probabil că este o sumă meritată, ţinând seama de politica exemplară a României faţă de minorităţi. Din păcate, nu la fel de darnic este acelaşi stat când e vorba de susţinerea financiară a românilor din jurul ţării. Tuturor românilor, "vlahilor", "moldovenilor", aromânilor, meglenoromânilor şi istroromânilor le sunt alocate doar două milioane de euro pe an! Bani de alune, în comparaţie cu cele 30 de milioane dedicate minorităţilor. Potrivit preşedintelui executiv al Fundaţiei Naţionale pentru Românii de Pretutindeni, Eugen Popescu, există o discrepanţă majoră între modul în care sunt alocate aceste fonduri: "Trebuie să încercăm să echilibrăm lucrurile în ceea ce priveşte bugetul alocat românilor de pretutindeni", a recomandat vorbitorul, în prezenţa ministrului de Externe, Titus Corlăţean, la Universitatea de Vară de la Izvorul Mureşului. "Minorităţilor naţionale din România, adică celor aproximativ două milioane de cetăţeni români minoritari, li se alocă anual circa 30 de milioane de euro! Ei bine, pentru cele 10 milioane de români din afara frontierelor a fost alocat un buget de 2 milioane de euro. Acest lucru este o discriminare financiară şi nu este posibil ca statul român să meargă în continuare aşa", a adăugat Eugen Popescu. Întrebarea de bun simţ este: cu ce scop sunt alocaţi aceşti bani? Desigur, al păstrării identităţii naţionale. Statul vrea ca maghiarii, germanii, bulgarii, sârbii, slovacii, grecii, turcii şi celelalte minorităţi cunoscute să-şi menţină fiinţa naţională. Să rămână ceea ce sunt. Oare acelaşi stat nu ar trebui să procedeze la fel şi în cazul românilor de peste graniţe, al comunităţilor existente încă, printr-un miracol, în Bulgaria, Serbia, Ungaria, Ucraina, Grecia, Albania, Macedonia, Croaţia etc.? Cum să dai numai două milioane de euro unor comunităţi persecutate, care-şi duc activitatea naţională uneori pe ascuns, alteori sub mari presiuni poliţieneşti, comunităţi de acelaşi sânge cu tine, în timp ce pe minoritarii din propria ogradă îi răsfeţi cu sume de 15 ori mai mari? Potrivit analizei lui Eugen Popescu, vina o poartă Ministerul de Finanţe. Nu ne miră nimic. Prin tradiţie, miniştrii finanţelor, "chiţoii", cum s-a ajuns să li se spună, nu excelează prin cultură generală şi, nici atât, prin cultură istorică. Or fi pricepuţi la cifre (de unii avem mari îndoieli), dar nu văd mai departe de umbra mânecuţei din dotare. În acest context, m-am întrebat: cât din cele 30 de milioane de euro (135 de milioane de lei noi, adică 1.350.000.000.000 de lei vechi) ajung la principala minoritate, maghiarii? Cât din aproape un trilion şi jumătate de lei vechi pe an ajung la UDMR şi structurile aferente? După calculele lui Eugen Popescu, circa 22 de milioane de euro. Întrebare pentru maghiarul simplu: în ultimii cel puţin 20 de ani, UDMR a primit circa 450 de milioane de euro de la statul român pe care, în schimb, îl vrea "multinaţional" şi "federalizat". Câţi din aceşti bani au ajuns la maghiarii de rând într-o formă sau alta? Să ne mai întrebăm de ce au apărut atâtea alte partiduleţe maghiare, gen PCM, CNS sau PPMT? Răspunsul vine de la sine. Când politicienii sunt slabi, statul e slab, banul scapă printre degete. Şi nu ajunge niciodată acolo unde e mai mare nevoie de el. Iar deputatul PDL, domnul Canacheu, doreşte neapărat să-i declare pe aromânii din România drept "minoritate naţională". Oare de ce?
E bine să fii minoritar în România!
Generos, cum îl ştim, statul alocă celor 18 minorităţi naţionale din România peste 30 de milioane de euro pe an! La care se adaugă alte 30 de milioane pentru învăţământul în limba maghiară.
O sumă astronomică, dintr-un punct de vedere, dacă te gândeşti cât de strâns la buzunare se arată zilnic bietul stat. Probabil că este o sumă meritată, ţinând seama de politica exemplară a României faţă de minorităţi. Din păcate, nu la fel de darnic este acelaşi stat când e vorba de susţinerea financiară a românilor din jurul ţării. Tuturor românilor, "vlahilor", "moldovenilor", aromânilor, meglenoromânilor şi istroromânilor le sunt alocate doar două milioane de euro pe an! Bani de alune, în comparaţie cu cele 30 de milioane dedicate minorităţilor. Potrivit preşedintelui executiv al Fundaţiei Naţionale pentru Românii de Pretutindeni, Eugen Popescu, există o discrepanţă majoră între modul în care sunt alocate aceste fonduri: "Trebuie să încercăm să echilibrăm lucrurile în ceea ce priveşte bugetul alocat românilor de pretutindeni", a recomandat vorbitorul, în prezenţa ministrului de Externe, Titus Corlăţean, la Universitatea de Vară de la Izvorul Mureşului. "Minorităţilor naţionale din România, adică celor aproximativ două milioane de cetăţeni români minoritari, li se alocă anual circa 30 de milioane de euro! Ei bine, pentru cele 10 milioane de români din afara frontierelor a fost alocat un buget de 2 milioane de euro. Acest lucru este o discriminare financiară şi nu este posibil ca statul român să meargă în continuare aşa", a adăugat Eugen Popescu. Întrebarea de bun simţ este: cu ce scop sunt alocaţi aceşti bani? Desigur, al păstrării identităţii naţionale. Statul vrea ca maghiarii, germanii, bulgarii, sârbii, slovacii, grecii, turcii şi celelalte minorităţi cunoscute să-şi menţină fiinţa naţională. Să rămână ceea ce sunt. Oare acelaşi stat nu ar trebui să procedeze la fel şi în cazul românilor de peste graniţe, al comunităţilor existente încă, printr-un miracol, în Bulgaria, Serbia, Ungaria, Ucraina, Grecia, Albania, Macedonia, Croaţia etc.? Cum să dai numai două milioane de euro unor comunităţi persecutate, care-şi duc activitatea naţională uneori pe ascuns, alteori sub mari presiuni poliţieneşti, comunităţi de acelaşi sânge cu tine, în timp ce pe minoritarii din propria ogradă îi răsfeţi cu sume de 15 ori mai mari? Potrivit analizei lui Eugen Popescu, vina o poartă Ministerul de Finanţe. Nu ne miră nimic. Prin tradiţie, miniştrii finanţelor, "chiţoii", cum s-a ajuns să li se spună, nu excelează prin cultură generală şi, nici atât, prin cultură istorică. Or fi pricepuţi la cifre (de unii avem mari îndoieli), dar nu văd mai departe de umbra mânecuţei din dotare. În acest context, m-am întrebat: cât din cele 30 de milioane de euro (135 de milioane de lei noi, adică 1.350.000.000.000 de lei vechi) ajung la principala minoritate, maghiarii? Cât din aproape un trilion şi jumătate de lei vechi pe an ajung la UDMR şi structurile aferente? După calculele lui Eugen Popescu, circa 22 de milioane de euro. Întrebare pentru maghiarul simplu: în ultimii cel puţin 20 de ani, UDMR a primit circa 450 de milioane de euro de la statul român pe care, în schimb, îl vrea "multinaţional" şi "federalizat". Câţi din aceşti bani au ajuns la maghiarii de rând într-o formă sau alta? Să ne mai întrebăm de ce au apărut atâtea alte partiduleţe maghiare, gen PCM, CNS sau PPMT? Răspunsul vine de la sine. Când politicienii sunt slabi, statul e slab, banul scapă printre degete. Şi nu ajunge niciodată acolo unde e mai mare nevoie de el. Iar deputatul PDL, domnul Canacheu, doreşte neapărat să-i declare pe aromânii din România drept "minoritate naţională". Oare de ce?
O sumă astronomică, dintr-un punct de vedere, dacă te gândeşti cât de strâns la buzunare se arată zilnic bietul stat. Probabil că este o sumă meritată, ţinând seama de politica exemplară a României faţă de minorităţi. Din păcate, nu la fel de darnic este acelaşi stat când e vorba de susţinerea financiară a românilor din jurul ţării. Tuturor românilor, "vlahilor", "moldovenilor", aromânilor, meglenoromânilor şi istroromânilor le sunt alocate doar două milioane de euro pe an! Bani de alune, în comparaţie cu cele 30 de milioane dedicate minorităţilor. Potrivit preşedintelui executiv al Fundaţiei Naţionale pentru Românii de Pretutindeni, Eugen Popescu, există o discrepanţă majoră între modul în care sunt alocate aceste fonduri: "Trebuie să încercăm să echilibrăm lucrurile în ceea ce priveşte bugetul alocat românilor de pretutindeni", a recomandat vorbitorul, în prezenţa ministrului de Externe, Titus Corlăţean, la Universitatea de Vară de la Izvorul Mureşului. "Minorităţilor naţionale din România, adică celor aproximativ două milioane de cetăţeni români minoritari, li se alocă anual circa 30 de milioane de euro! Ei bine, pentru cele 10 milioane de români din afara frontierelor a fost alocat un buget de 2 milioane de euro. Acest lucru este o discriminare financiară şi nu este posibil ca statul român să meargă în continuare aşa", a adăugat Eugen Popescu. Întrebarea de bun simţ este: cu ce scop sunt alocaţi aceşti bani? Desigur, al păstrării identităţii naţionale. Statul vrea ca maghiarii, germanii, bulgarii, sârbii, slovacii, grecii, turcii şi celelalte minorităţi cunoscute să-şi menţină fiinţa naţională. Să rămână ceea ce sunt. Oare acelaşi stat nu ar trebui să procedeze la fel şi în cazul românilor de peste graniţe, al comunităţilor existente încă, printr-un miracol, în Bulgaria, Serbia, Ungaria, Ucraina, Grecia, Albania, Macedonia, Croaţia etc.? Cum să dai numai două milioane de euro unor comunităţi persecutate, care-şi duc activitatea naţională uneori pe ascuns, alteori sub mari presiuni poliţieneşti, comunităţi de acelaşi sânge cu tine, în timp ce pe minoritarii din propria ogradă îi răsfeţi cu sume de 15 ori mai mari? Potrivit analizei lui Eugen Popescu, vina o poartă Ministerul de Finanţe. Nu ne miră nimic. Prin tradiţie, miniştrii finanţelor, "chiţoii", cum s-a ajuns să li se spună, nu excelează prin cultură generală şi, nici atât, prin cultură istorică. Or fi pricepuţi la cifre (de unii avem mari îndoieli), dar nu văd mai departe de umbra mânecuţei din dotare. În acest context, m-am întrebat: cât din cele 30 de milioane de euro (135 de milioane de lei noi, adică 1.350.000.000.000 de lei vechi) ajung la principala minoritate, maghiarii? Cât din aproape un trilion şi jumătate de lei vechi pe an ajung la UDMR şi structurile aferente? După calculele lui Eugen Popescu, circa 22 de milioane de euro. Întrebare pentru maghiarul simplu: în ultimii cel puţin 20 de ani, UDMR a primit circa 450 de milioane de euro de la statul român pe care, în schimb, îl vrea "multinaţional" şi "federalizat". Câţi din aceşti bani au ajuns la maghiarii de rând într-o formă sau alta? Să ne mai întrebăm de ce au apărut atâtea alte partiduleţe maghiare, gen PCM, CNS sau PPMT? Răspunsul vine de la sine. Când politicienii sunt slabi, statul e slab, banul scapă printre degete. Şi nu ajunge niciodată acolo unde e mai mare nevoie de el. Iar deputatul PDL, domnul Canacheu, doreşte neapărat să-i declare pe aromânii din România drept "minoritate naţională". Oare de ce?
Alte articole din acest numar
- Atenţie, cineva ne umblă cu furculiţa prin ciorbă
- Cum răspund politicienii români extremismului maghiar?
- Maramureşul în sărbătoare