La ora aceea, în România, pe o linie de tradiţie de sute de ani, bătrânii apicultori storceau separat fagurii cu larve de trântori, spre a obţine "jintiţa" despre care spuneau că "este leac din bătrâni, aducător de sănătate şi putere". În multe locuri, prin Maramureş şi nordul Moldovei, jintiţa era considerată produs gospodăresc tipic medicinii populare. Vestitul dascăl apicultor Constantin Hristea relata cum pe la 1910, copil fiind, asista pe un prisăcar bătrân la obţinerea jintiţei, pe care o folosea în diferite afecţiuni ale oamenilor "suferinzi".
De la jintiţă, la Apilarnilul studiat în laborator
În acelaşi deceniu, în România, jintiţa, numită acum "Apilarnil", a fost recunoscută ca al optulea produs al stupului. În anii ce au urmat, s-au făcut studii numeroase şi detaliate asupra compoziţiei şi efectelor sale în laboratoare şi în clinici universitare. Un palier important din munca cu acest produs a fost dedicat copiilor, lucru mai puţin cunoscut azi. În mai multe clinici din Institutul de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş s-au aplicat tratamente cu apilarnil la copii, începând cu 1983.
* Despre malnutriţia protein-calorică a sugarilor şi copiilor mici se ştie că este o maladie complexă, cu multiple afectări organice şi funcţionale, dificil de recuperat. Când s-a administrat apilarnil, s-a corectat mai rapid malnutriţia, s-a stimulat creşterea în greutate, a crescut rezistenţa la infecţii. În toate stările de malnutriţie în care este necesară stimularea metabolismului general, s-a observat un efect anabolizant cu mare eficienţă. În plus nu au fost efecte secundare la sugari şi copii mici, nici la doze mari (800 mg/zi). Dimpotrivă, efectul cel mai bun în recuperarea distrofiilor îl au dozele mari. Mai mult, prin compoziţia sa complexă, apilarnilul a asigurat aportul vitaminic şi energetic necesar şi a permis excluderea vitaminelor de sinteză şi a glucozei din tratamentul general.
* De asemenea, la copii de 1-4 ani s-au făcut studii asupra tratamentului retardului şi dezvoltării neuropsihomotorii. Efectul în recuperarea întârzierilor, dublat de o stabilizare în instabilităţile psihomotorii, s-a descris ca fiind de-a dreptul surprinzător, cu recuperări în timp record.
* La copii de 6-15 ani s-a constatat o acţiune spectaculoasă în combaterea dificultăţilor şcolare ale celor cu intelect normal, cu bună toleranţă la administrare, fără efecte secundare.
* Tot la Târgu Mureş s-a studiat acţiunea apilarnilului în tratarea enurezisului nocturn, la copii de diverse vârste; unui lot i s-a administrat medicaţia alopată curentă, iar altuia preparate cu apilarnil. La lotul cu apilarnil, controlul sfincterian s-a instalat mai rapid; nu au fost efecte adverse. În cazurile rebele, s-a asociat medicaţia convenţională cu apilarnilul. Ca mecanisme implicate, s-a considerat că apilarnilul tonifică controlul vegetativ central şi al sfincterelor, tratează şi previne infecţiile urinare asociate. Administrarea s-a făcut doar seara, la culcare, spre a realiza şi o superficializare a somnului prea profund al acestor copii. Din experienţa noastră, un efect foarte rapid în cazurile de enurezis îl are stimularea prin presopunctură auriculară pe punctul renal. Efectele pot fi foarte prompte, dacă se asociază celor indicate mai sus modularea psiho-emoţională prin remedii florale Bach şi elixire ale stupului.
* La Spitalul de boli nervoase din Satu Mare, Dr. Virgil Enătescu a studiat clinic utilizarea apilarnilului în tratarea epilepsiei. Domnia sa a făcut o comunicare în acest sens în 1985, prezentând cu entuziasm situaţia a 14 tineri epileptici. Ceea ce s-a putut constata a fost că un consum continuu de apilarnil a stopat crizele, care au reapărut la 5 luni după întreruperea tratamentului, dar în forme atenuate. Când s-a reluat terapia, au dispărut din nou.
Absenţa totală a toxicităţii apilarnilului a fost demonstrată încă din 1980, la Institutul Cantacuzino, la Institutul de Stat pentru Controlul Medicamentului şi Cercetării Farmaceutice Bucureşti şi la Institutul de Igienă şi Sănătate Publică Cluj.
* Am putea adăuga, dat fiind efectul antiviral observat ulterior la apilarnil, că în cursul bolilor contagioase de tip viral (rujeolă, rubeolă, varicelă, oreion, viroze respiratorii ş.a.) este util să se administreze apilarnil şi în faza acută, nu doar în convalescenţă. Combate germenul cauzal, susţine imunitatea, se trece mai uşor prin boală, iar recuperarea este mai rapidă.
Noi am realizat un produs, Apilarmel, în care am combinat componente ce acţionează convergent şi se potenţează unele pe altele: apilarnil, polen şi miere. Din experienţa noastră cu Apilarmelul, am observat că hepatitele virale de tip A se vindecă mai uşor. Unii pacienţi au aplicat în paralel manevra de "tăiere sub limbă" ori pe frunte. Vindecarea a fost mai rapidă. În medicina tradiţională chineză, această manevră micro-chirurgicală este banală, în timp ce în spaţiul românesc este privită încă cu neîncredere.
* Având bune efecte trofice hepatice, ca şi în anemii de cauze variate, Apilarmelul este un adjuvant de real folos la copiii cu probleme oncologice şi hematologice, în timpul şi după tratamentul citostatic. De asemenea, ca adjuvant în tratarea simptomatologiei conexe sindromului imuno-deficitar dobândit şi manifestărilor clinice "para-SIDA".
* Apilarnilul nu conţine testosteron - Când vorbim despre copii, desigur că suntem cu toată atenţia, urmărim să le asigurăm o creştere şi o dezvoltare optimă, fără efecte nedorite. În acest sens, merită menţionate rezultatele unor cercetări făcute pentru apilarnil, spre clarificarea unor nelămuriri cu privire la aspecte hormonale.
Astfel, nici un buletin de analiză realizat în România nu a arătat vreodată prezenţa unui hormon uman în apilarnil. Astfel, în laboratoarele de profil ale Institutului Endocrinologic al Academiei şi în laboratorul de Medicină Nucleară al Spitalului Clinic Dr. Carol Davila, concluziile au fost că în apilarnil nu se poate detecta testosteron, nici prolactină şi estradiol, iar prezenţa progesteronului este improbabilă.
Acţiuni, administrare
* Unui şcolar sănătos (6-14 ani), pentru creşterea capacităţii de concentrare şi asimilare, i-aş recomanda 0,5-1 linguriţă/zi Apilarmel.
* Unui copil de aceeaşi vârstă, cu anemie, îi recomandăm câte 1-2 linguriţe/zi; la fel acelora care suferă de astenie sau stare de oboseală cronică, surmenaj şi stare de epuizare fizică, în convalescenţe, carenţe diverse, pierderea poftei de mâncare, sau la copiii cu anumite deficienţe în dezvoltare, greutate deficitară, ori în afecţiuni ale aparatului digestiv (în special ficat sau tub digestiv) cu malnutriţie, suferinţe neuro-psihice, afecţiuni ale căilor respiratorii.
* La copiii sportivi se poate da doză triplă faţă de cea pentru unul sănătos, în perioadele de antrenament sau în preajma activităţilor competiţionale, când consumul fizic şi cel emoţional sunt foarte mari.
* Aceeaşi doză se poate administra şi în cursul tratamentelor oncologice, cunoscute pentru efectele secundare uneori devastatoare pe care le au la copii, spre a susţine ficatul şi imunitatea.
La copiii mici, de 1-4 ani, dacă sunt bolnavi, li se pot da 1-2 linguriţe/zi de Apilarmel, iar la sugari 1 linguriţă/zi.
* Copiilor cu enurezis, le dăm 0,5-1 linguriţă Apilarmel (dupa vârstă şi greutate), în doză unică, seara la culcare.
Ca ritm general de administrare, doza zilnică se poate da în una-două prize, dimineaţa şi eventual la prânz, după mese, simplu ori dizolvat în limonadă sau lapte. Se pot face cure de două săptămâni cu pauză o săptămână, sau o lună cură şi două săptămâni pauză, reluate de mai multe ori, în funcţie de gravitatea problemei. Pe an, e bine să se totalizeze şase luni de tratament; dacă în restul timpului copilul mai necesită un bio-stimulator, trofic, energizant, poate primi lăptişor de matcă.
Produsul Apilarmel este disponibil la Melidava, tel. 0740/20.50.40, 0768/19.29.39, 0256/20.01.05, www.melidava.ro, melidava@gmail.com.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
