Există români al căror prestigiu uriaş se impune pe întreaga planetă. Este cazul sopranei Mariana Nicolesco. Numită de presa internaţională Ultima Divă, Primadonna Assoluta, Regina della Scala, Diva Divină, ea a strălucit cu personalitatea ei scenică fără egal şi cu vocea ei de o rară frumuseţe şi forţă expresivă. A primit, cu mai mulţi ani în urmă, Medalia de Aur UNESCO, pentru Merite Artistice, din mâinile Directorului General Federico Mayor, "în semn de recunoaştere a performanţelor sale pe scenele marilor teatre de operă ale lumii". Succesorul acestuia, Koïchiro Matsuura, i-a decernat Diploma de Artist UNESCO pentru Pace, "în semn de recunoaştere a angajamentului său în favoarea moştenirii muzicale, a creaţiei artistice, a dialogului între culturi şi a promovării idealurilor Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură". Iar de curând, la Paris, ea a devenit Ambasador Onorific al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, alături de un grup de alte personalităţi, cu o influenţă hotărâtoare asupra tinerei generaţii.
- Draga noastră doamnă Mariana Nicolesco, titlul de Ambasador UNESCO e o distincţie excepţională, care se adaugă nenumăratelor dvs. titluri...
- Aşa cum am avut prilejul să spun de multe ori, toate aceste titluri, care mă onorează, desigur, reprezintă pentru mine un arsenal important în bătăliile pe care le duc pentru obţinerea mijloacelor necesare îndrumării tinerei generaţii de artişti lirici spre culmile artei. În cuvântarea pe care am ţinut-o la Palatul UNESCO, am evocat credo-ul meu, raţiunea mea de a fi, ca artistă, felul în care înţeleg să servesc arta sacră a cântului şi splendorile pe care ni le oferă infinitele posibilităţi de expresie ale vocii umane, instrumentul suprem al adevărului: da, acesta este cuvântul, căci arta ne revelează deopotrivă adevărul şi frumosul, comori inestimabile pe care suntem chemaţi să le prezervăm şi să le glorificăm.
Nicio carte nu ne va învăţa vreodată să cântăm. Transmiterea directă, de la maestru la elev, a legilor şi a valorilor eterne ale acestei arte va fi întotdeauna garanţia că acestea nu se vor pierde în vreun fel. Şi ar fi tragic dacă s-ar pierde, căci vocea şi cântul sunt totdeodată legătura noastră primordială cu Creatorul şi vehiculul comuniunii noastre. Într-adevăr, nimic nu-i poate apropia pe oameni mai mult decât cântul.
În numele acestui credo, am creat Festivalul şi Concursul Internaţional de Canto "Hariclea Darclée", la Brăila. Şi nu e, desigur, o întâmplare, faptul că, din 1995 şi până azi, au luat parte la aceste evenimente şi la Cursurile de Măiestrie Artistică, pe care le ofer gratuit, peste 2000 de tineri artişti, veniţi din 47 de ţări şi din 5 continente, dintre care unii se afirmă azi cu succes pe scenele internaţionale.
- Ce efect a avut "lecţia" dvs., aşa de sensibilă, despre virtuţile emoţionale şi morale ale cântului, despre care se vorbeşte, de obicei, în termeni strict profesionali?
- Cuvintele mele au fost, într-adevăr, îndelung aplaudate de participanţii la reuniune, ale căror sentimente au fost rezumate astfel de Jean-Michel Jarre: "Cu emoţie îi mulţumim Marianei Nicolesco, pentru tot ce reprezintă în muzică şi pentru a ne fi amintit tuturor sacralitatea vocii umane, primul nostru instrument de comunicare".
- Se apropie ediţia 2013 a Cursurilor de Măiestrie Artistică "Master Classes", pe care le oferiţi la Brăila...
- Vom căuta, cum facem întotdeauna, ca între 29 iulie şi 4 august, să ne apropiem de valorile eterne ale Artei. Mă bucur că şi acum, ca la fiecare ediţie anterioară, s-au înscris zeci de tinere talente din mai multe ţări şi de pe mai multe continente.
- Stimată doamnă Mariana Nicolesco, am să fac o mică paranteză în dialogul nostru, pentru a vă adresa o întrebare... sentimentală, care sunt sigură că îi va interesa şi pe cititorii noştri: cum funcţionează un cuplu format din personalităţi de anvergura dvs. şi a soţului dvs., criticul şi istoricul de artă Radu Varia? Care este secretul acestei fericite convieţuiri atât de îndelungate?
- Răspunsul e simplu şi... scurt: preocupările noastre coincid ori sunt complementare. Prin Radu i-am cunoscut, de-a lungul timpului, pe mulţi dintre marii pictori şi sculptori europeni şi americani, începând chiar cu Salvador Dali. Pe de altă parte, Radu, care, în calitate de critic şi istoric de artă de renume internaţional, a iubit dintotdeauna cântul, muzica de operă, muzica în general, are un instinct rar privind calitatea vocilor, a sunetului, deşi - culmea! - el nu cunoaşte notele muzicale! Fapt e că marii interpreţi împreună cu care am înregistrat discuri, i-au cerut să noteze pe partituri tot ce credea el că nu sună bine. Şi să ştiţi că întotdeauna a avut câştig de cauză! În rest, cred că şi educaţia, şi formaţia noastră culturală ne apropie. Radu, fiu al generalului Mihai Varia, erou al celui de al Doilea Război Mondial - şi al Ofeliei Varia, născută Verusi, a avut parte de o educaţie aleasă. E licenţiat în Litere al Universităţii Bucureşti, Doctor în Istoria Artei şi Civilizaţiei al Universităţii din Paris, membru de onoare al Academiei Regale a Scoţiei. Este autorul unui studiu fundamental dedicat lui Brâncuşi, care, în America atinge cota de 5.500 (cinci mii cincisute!) de dolari exemplarul. "Qui dit mieux?" Se poate mai bine? Şi aş mai adăuga ceva: amândoi avem mult umor, aspect esenţial al vieţii noastre comune. Iată o parte din secretul pe care aţi dorit să-l aflaţi.
- După atâta activitate prodigioasă, după Master Classes, vor veni şi zile de meritată vacanţă, bănuiesc...
- Fără îndoială. Dar nu ştiu nici când, nici unde ne vom petrece această vacanţă! Sigur e că şi acele zile vor fi unele... active. Arta nu are vacanţă!