- Istoria noastră şi a tuturor statelor învecinate cu Rusia îndeamnă la prudenţă şi justifică temerile la adresa acestui stat obişnuit să supună sau, în cel mai bun caz, să controleze statele din jur. Deşi unii invocă argumentul că Rusia ar fi astăzi un stat modern, integrat în comunitatea internaţională, nu trebuie să uităm că ea nu este totuşi un stat democratic: alegerile sunt manipulate grosolan, mass-media sunt strict controlate de Kremlin, adversarilor lui Vladimir Putin li se înscenează procese penale, organizaţiile non-guvernamentale cu legături în afara Rusiei sunt obligate să se declare "agenţi străini" şi au făcut deja obiectul unor persecuţii fără echivalent în lumea democratică, iar amestecul Rusiei în statele limitrofe - Georgia, Ucraina etc. nu a ţinut cont de opinia publică internaţională. Iată de ce întreaga comunitate internaţională priveşte Rusia cu aprehensiune.
Desigur, în acest moment, Rusia nu ameninţă fizic România, dar numai pentru că România este membru NATO şi UE. Poate că Rusia nu ne-ar fi invadat militar chiar dacă nu eram membri NATO, dar ar fi creat mult mai uşor grupuri de interese în interiorul ţării pentru a ne aservi faţă de Moscova. Opţiunea noastră euro-atlantică ne-a ferit însă de această situaţie, iar parteneriatul strategic cu SUA este asul din mâneca României în relaţia cu Kremlinul. Această opţiune ne-a salvat şi în vara anului trecut, când "Vocea Rusiei" a dus pe faţă o campanie menită să-l îndepărteze pe preşedintele Băsescu. Din această perspectivă, "resetarea" relaţiilor cu Rusia este privită de analişti informaţi ca o recunoaştere de către Rusia a eşecului tentativei sale din 2012 şi o confirmare a statutului României de stat neaservit şi posibil partener pe teme punctuale. De altfel, protocolul semnat cu prilejul recentei vizite la Bucureşti a secretarului Consiliului de Securitate al Rusiei, Nikolai Patruşev, s-a limitat la colaborarea în domeniul combaterii terorismului şi a criminalităţii organizate. Totodată, faptul că Rusia şi-a trimis emisarul la Bucureşti şi nu a aşteptat să vină un reprezentant al României la Moscova confirmă statutul independent al României; dacă ne duceam noi la Moscova, am fi fost percepuţi ca suplicanţi la "Înalta Poartă". Ce s-a întâmplat însă după vizita domnului Patruşev la Bucureşti? Deşi preşedintele Băsescu a declarat că România susţine integritatea teritorială a Republicii Moldova, conducerea de la Tiraspol a adoptat şi promulgat legea frontierei de stat, care extinde autoritatea sa şi asupra unor state din stânga Nistrului, provocând o criză în Moldova de peste Prut. Nu cred că are cineva dubii că acest gest este inspirat de Moscova şi reprezintă o demonstraţie de forţă în apropierea frontierei cu NATO. Dacă adăugăm şi tentativele din ultimele luni de destabilizare a guvernului pro-european de la Chişinău, înţelegem că Rusia nu doreşte apariţia unui stat pro-occidental între ea şi NATO şi îi sugerează României să nu se amestece în această ecuaţie. Echilibrul relaţiilor româno-ruse este deci fragil şi nu poate fi garantat decât prin angajamentul nostru ferm faţă de NATO şi UE, căci pentru toţi vecinii ei, Rusia rămâne potenţial o ameninţare permanentă.
- PC-ul, partidul lui Dan Voiculescu, a părăsit alianţa cu PNL-ul, trecând în tabăra PSD. E grav pentru viitorul lui Crin Antonescu şi al Partidului Naţional Liberal?
- Potrivit majorităţii analizelor de presă, PC a inventat acum un conflict cu PNL pentru că ar fi nemulţumit de felia pe care a primit-o din tortul puterii. Cred însă că fondul problemei ţine de o ecuaţie politică mult mai complicată. Nu este exclus ca recentele descinderi ale DNA la trustul Intact - deşi zgomotul mediatic pe această temă s-a mai domolit - să-l fi determinat pe "Varan" să caute protecţie la PSD, partenerul dominant din USL. Această reacţie va fi fost motivată însă şi de tensiunile apărute public între PSD şi PNL, tensiuni al căror substrat este - potrivit unor surse bine informate - intenţia PSD de a-şi reduce dependenţa de liberali şi de a alcătui o nouă majoritate parlamentară cu sprijinul UDMR şi al dezertorilor din PP-DD şi din PDL. De altfel, Victor Ponta şi-a creat deja o reţea de sprijin din care PNL nu face parte, în schimb, Elena Udrea figurează la loc de frunte, fapt vizibil şi din atitudinea B1TV, post care o promovează şi care îşi concentrează tirul asupra liberalilor şi asupra lui Crin Antonescu, susţinându-l, voalat desigur, pe premier. Chiar şi atunci când Victor Ponta face gafa impardonabilă de a ignora câteva ore, tragicul accident din Muntenegru, site-ul de ştiri B1 dă vina pe proasta funcţionare a comunicării dintre instituţiile statului! Se ştie, de altfel, că între doamna Udrea şi Victor Ponta există şi o amiciţie personală, iar programul cu care ea a candidat la conducerea PDL descrie PSD ca "un partid cu care dialogul politic este necesar pentru orice proiect mare de dezvoltare a României" şi cu care se poate realiza "o viziune comună de acţiune a partidelor de stânga şi a celor de centru-dreapta, în ceea ce priveşte liniile majore de dezvoltare a ţării." Cunoscând personajele, putem citi aceste rânduri ca pe o invitaţie la realizarea unei mari frăţii, în scopul împărţirii resurselor statului de către politicienii din toate taberele ideologice - căci de ce ar mai conta convingerile politice, valorile şi principiile, atunci când este vorba de prosperitatea personală şi de grup? Şi, cum resursele sunt limitate şi nu ajung pentru toată lumea, bine ar fi ca unii - în speţă PNL - să fie daţi la o parte ca să încapă reprezentanţii "generaţiei 40".
Revenind la întrebare, putem atribui virajul anti-PNL al lui Dan Voiculescu ca pe o consecinţă a interpretării unor semnale politice care duc la redistribuirea puterii şi a resurselor. "Varanul" nu vrea să iasă din cărţi odată cu Crin, ci să rămână în primul eşalon. Iar unealta sa, ministrul agriculturii, Daniel Constantin, este prieten cu Victor Ponta şi face parte din "generaţia 40", nu-i aşa? Nu întâmplător a spus Crin Antonescu despre el că este mai apropiat de PSD decât de PNL. În această cheie, viitorul liberalilor pe termen mediu şi lung este, într-adevăr, incert. Mai gravă însă este incertitudinea privind opoziţia de Dreapta - căci scenariul de care am vorbit o nimiceşte şi o obligă să se reconstruiască de la zero. Cine ştie însă? Poate că aceasta va fi, pe termen lung, şansa Dreptei.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
