- Istoria noastră și a tuturor statelor învecinate cu Rusia îndeamnă la prudență și justifică temerile la adresa acestui stat obișnuit să supună sau, în cel mai bun caz, să controleze statele din jur. Deși unii invocă argumentul că Rusia ar fi astăzi un stat modern, integrat în comunitatea internațională, nu trebuie să uităm că ea nu este totuși un stat democratic: alegerile sunt manipulate grosolan, mass-media sunt strict controlate de Kremlin, adversarilor lui Vladimir Putin li se înscenează procese penale, organizațiile non-guvernamentale cu legături în afara Rusiei sunt obligate să se declare "agenți străini" și au făcut deja obiectul unor persecuții fără echivalent în lumea democratică, iar amestecul Rusiei în statele limitrofe - Georgia, Ucraina etc. nu a ținut cont de opinia publică internațională. Iată de ce întreaga comunitate internațională privește Rusia cu aprehensiune.
Desigur, în acest moment, Rusia nu amenință fizic România, dar numai pentru că România este membru NATO și UE. Poate că Rusia nu ne-ar fi invadat militar chiar dacă nu eram membri NATO, dar ar fi creat mult mai ușor grupuri de interese în interiorul țării pentru a ne aservi față de Moscova. Opțiunea noastră euro-atlantică ne-a ferit însă de această situație, iar parteneriatul strategic cu SUA este asul din mâneca României în relația cu Kremlinul. Această opțiune ne-a salvat și în vara anului trecut, când "Vocea Rusiei" a dus pe față o campanie menită să-l îndepărteze pe președintele Băsescu. Din această perspectivă, "resetarea" relațiilor cu Rusia este privită de analiști informați ca o recunoaștere de către Rusia a eșecului tentativei sale din 2012 și o confirmare a statutului României de stat neaservit și posibil partener pe teme punctuale. De altfel, protocolul semnat cu prilejul recentei vizite la București a secretarului Consiliului de Securitate al Rusiei, Nikolai Patrușev, s-a limitat la colaborarea în domeniul combaterii terorismului și a criminalității organizate. Totodată, faptul că Rusia și-a trimis emisarul la București și nu a așteptat să vină un reprezentant al României la Moscova confirmă statutul independent al României; dacă ne duceam noi la Moscova, am fi fost percepuți ca suplicanți la "Înalta Poartă". Ce s-a întâmplat însă după vizita domnului Patrușev la București? Deși președintele Băsescu a declarat că România susține integritatea teritorială a Republicii Moldova, conducerea de la Tiraspol a adoptat și promulgat legea frontierei de stat, care extinde autoritatea sa și asupra unor state din stânga Nistrului, provocând o criză în Moldova de peste Prut. Nu cred că are cineva dubii că acest gest este inspirat de Moscova și reprezintă o demonstrație de forță în apropierea frontierei cu NATO. Dacă adăugăm și tentativele din ultimele luni de destabilizare a guvernului pro-european de la Chișinău, înțelegem că Rusia nu dorește apariția unui stat pro-occidental între ea și NATO și îi sugerează României să nu se amestece în această ecuație. Echilibrul relațiilor româno-ruse este deci fragil și nu poate fi garantat decât prin angajamentul nostru ferm față de NATO și UE, căci pentru toți vecinii ei, Rusia rămâne potențial o amenințare permanentă.
- PC-ul, partidul lui Dan Voiculescu, a părăsit alianța cu PNL-ul, trecând în tabăra PSD. E grav pentru viitorul lui Crin Antonescu și al Partidului Național Liberal?
- Potrivit majorității analizelor de presă, PC a inventat acum un conflict cu PNL pentru că ar fi nemulțumit de felia pe care a primit-o din tortul puterii. Cred însă că fondul problemei ține de o ecuație politică mult mai complicată. Nu este exclus ca recentele descinderi ale DNA la trustul Intact - deși zgomotul mediatic pe această temă s-a mai domolit - să-l fi determinat pe "Varan" să caute protecție la PSD, partenerul dominant din USL. Această reacție va fi fost motivată însă și de tensiunile apărute public între PSD și PNL, tensiuni al căror substrat este - potrivit unor surse bine informate - intenția PSD de a-și reduce dependența de liberali și de a alcătui o nouă majoritate parlamentară cu sprijinul UDMR și al dezertorilor din PP-DD și din PDL. De altfel, Victor Ponta și-a creat deja o rețea de sprijin din care PNL nu face parte, în schimb, Elena Udrea figurează la loc de frunte, fapt vizibil și din atitudinea B1TV, post care o promovează și care își concentrează tirul asupra liberalilor și asupra lui Crin Antonescu, susținându-l, voalat desigur, pe premier. Chiar și atunci când Victor Ponta face gafa impardonabilă de a ignora câteva ore, tragicul accident din Muntenegru, site-ul de știri B1 dă vina pe proasta funcționare a comunicării dintre instituțiile statului! Se știe, de altfel, că între doamna Udrea și Victor Ponta există și o amiciție personală, iar programul cu care ea a candidat la conducerea PDL descrie PSD ca "un partid cu care dialogul politic este necesar pentru orice proiect mare de dezvoltare a României" și cu care se poate realiza "o viziune comună de acțiune a partidelor de stânga și a celor de centru-dreapta, în ceea ce privește liniile majore de dezvoltare a țării." Cunoscând personajele, putem citi aceste rânduri ca pe o invitație la realizarea unei mari frății, în scopul împărțirii resurselor statului de către politicienii din toate taberele ideologice - căci de ce ar mai conta convingerile politice, valorile și principiile, atunci când este vorba de prosperitatea personală și de grup? Și, cum resursele sunt limitate și nu ajung pentru toată lumea, bine ar fi ca unii - în speță PNL - să fie dați la o parte ca să încapă reprezentanții "generației 40".
Revenind la întrebare, putem atribui virajul anti-PNL al lui Dan Voiculescu ca pe o consecință a interpretării unor semnale politice care duc la redistribuirea puterii și a resurselor. "Varanul" nu vrea să iasă din cărți odată cu Crin, ci să rămână în primul eșalon. Iar unealta sa, ministrul agriculturii, Daniel Constantin, este prieten cu Victor Ponta și face parte din "generația 40", nu-i așa? Nu întâmplător a spus Crin Antonescu despre el că este mai apropiat de PSD decât de PNL. În această cheie, viitorul liberalilor pe termen mediu și lung este, într-adevăr, incert. Mai gravă însă este incertitudinea privind opoziția de Dreapta - căci scenariul de care am vorbit o nimicește și o obligă să se reconstruiască de la zero. Cine știe însă? Poate că aceasta va fi, pe termen lung, șansa Dreptei.