Rusia, NATO și ultimele jocuri politice

Rodica Culcer
- "Resetarea relațiilor româno-ruse" este una dintre temele care au preocupat intens mass-media în ultimele săp­tămâni. De ce "arde" așa de tare problema aceasta? Și de ce este mereu subminată de teamă? De ce este Rusia înțeleasă de către români ca o perma­nen­tă amenințare? Vorbim despre o stare de spirit sau despre un pericol real?

- Istoria noastră și a tuturor statelor învecinate cu Rusia îndeamnă la prudență și justifică temerile la adresa acestui stat obișnuit să supună sau, în cel mai bun caz, să controleze statele din jur. Deși unii invocă argumentul că Rusia ar fi astăzi un stat modern, integrat în comunitatea internațională, nu trebuie să uităm că ea nu este totuși un stat democratic: alegerile sunt manipulate grosolan, mass-media sunt strict controlate de Kremlin, adversarilor lui Vladimir Putin li se înscenează procese penale, organizațiile non-guvernamen­tale cu legături în afara Rusiei sunt obligate să se declare "agenți străini" și au făcut deja obiectul unor persecuții fără echivalent în lumea democratică, iar amestecul Rusiei în statele limitrofe - Georgia, Ucraina etc. nu a ținut cont de opinia publică internațională. Iată de ce întreaga comunitate internațională privește Rusia cu aprehensiune.
Desigur, în acest moment, Rusia nu amenință fizic Ro­mânia, dar numai pentru că România este membru NATO și UE. Poate că Rusia nu ne-ar fi invadat militar chiar dacă nu eram membri NATO, dar ar fi creat mult mai ușor grupuri de interese în interiorul țării pentru a ne aservi față de Mos­cova. Opțiunea noastră euro-atlantică ne-a ferit însă de această situație, iar parteneriatul strategic cu SUA este asul din mâneca României în relația cu Kremlinul. Această opțiune ne-a salvat și în vara anului trecut, când "Vocea Ru­siei" a dus pe față o campanie menită să-l îndepărteze pe președintele Băsescu. Din această perspectivă, "resetarea" relațiilor cu Rusia este privită de analiști informați ca o recunoaștere de către Rusia a eșecului tentativei sale din 2012 și o confirmare a statutului României de stat neaservit și posibil partener pe teme punctuale. De altfel, protocolul semnat cu prilejul recentei vizite la București a secretarului Consiliului de Securitate al Rusiei, Nikolai Patrușev, s-a limitat la colaborarea în domeniul combaterii terorismului și a criminalității organizate. Totodată, faptul că Rusia și-a tri­mis emisarul la București și nu a așteptat să vină un repre­zentant al României la Moscova confirmă statutul inde­pendent al României; dacă ne duceam noi la Moscova, am fi fost percepuți ca suplicanți la "Înalta Poartă". Ce s-a în­tâm­plat însă după vizita domnului Patrușev la București? De­și președintele Băsescu a declarat că România sus­ține in­te­gritatea teritorială a Republicii Moldova, con­du­cerea de la Tiraspol a adoptat și promulgat legea frontierei de stat, ca­re extinde autoritatea sa și asupra unor state din stân­ga Nis­trului, provocând o criză în Moldova de peste Prut. Nu cred că are cineva dubii că acest gest este inspirat de Moscova și reprezintă o demonstrație de forță în apro­pierea fron­tierei cu NATO. Dacă adăugăm și tentativele din ulti­mele luni de destabilizare a guvernului pro-european de la Chi­șinău, înțelegem că Rusia nu dorește apariția unui stat pro-occidental între ea și NATO și îi sugerează României să nu se amestece în această ecuație. Echilibrul relațiilor ro­mâ­no-ruse este deci fragil și nu poate fi garantat decât prin an­gajamentul nostru ferm față de NATO și UE, căci pentru toți vecinii ei, Rusia rămâne potențial o amenințare perma­nen­tă.

- PC-ul, partidul lui Dan Voiculescu, a pă­răsit alianța cu PNL-ul, trecând în tabăra PSD. E grav pentru viitorul lui Crin Antonescu și al Partidului Național Liberal?

- Potrivit majorității analizelor de presă, PC a inventat acum un conflict cu PNL pentru că ar fi nemulțumit de felia pe care a primit-o din tortul puterii. Cred însă că fondul pro­blemei ține de o ecuație politică mult mai complicată. Nu este exclus ca recentele descinderi ale DNA la trustul Intact - deși zgomotul mediatic pe această temă s-a mai domolit - să-l fi determinat pe "Varan" să caute protecție la PSD, par­te­­nerul dominant din USL. Această reacție va fi fost mo­ti­vată însă și de tensiunile apărute public între PSD și PNL, tensiuni al căror substrat este - potrivit unor surse bine in­formate - intenția PSD de a-și reduce dependența de libe­rali și de a alcătui o nouă majoritate parlamentară cu spriji­nul UDMR și al dezertorilor din PP-DD și din PDL. De altfel, Victor Ponta și-a creat deja o rețea de sprijin din care PNL nu face parte, în schimb, Elena Udrea figurează la loc de frunte, fapt vizibil și din atitudinea B1TV, post care o pro­mo­vează și care își concentrează tirul asu­pra liberalilor și asupra lui Crin Antonescu, susținându-l, voa­lat desigur, pe premier. Chiar și atunci când Victor Ponta face gafa im­par­donabilă de a ignora câteva ore, tragicul ac­cident din Mun­tenegru, site-ul de știri B1 dă vina pe proasta funcțio­nare a comunicării dintre instituțiile statului! Se știe, de altfel, că între doamna Udrea și Victor Ponta există și o ami­­ciție per­sonală, iar programul cu care ea a candidat la con­­ducerea PDL descrie PSD ca "un partid cu care dialogul politic este necesar pentru orice proiect mare de dezvoltare a României" și cu care se poate realiza "o viziune comună de acțiune a partidelor de stânga și a celor de centru-dreapta, în ceea ce privește liniile majore de dezvoltare a țării." Cu­nos­când personajele, putem citi aceste rânduri ca pe o invi­tație la realizarea unei mari frății, în scopul împărțirii re­sur­selor statului de către politicienii din toate taberele ideo­lo­gice - căci de ce ar mai conta convingerile politice, valorile și principiile, atunci când este vorba de prosperitatea perso­nală și de grup? Și, cum resursele sunt limitate și nu ajung pentru toată lumea, bine ar fi ca unii - în speță PNL - să fie dați la o parte ca să încapă reprezentanții "generației 40".
Revenind la întrebare, putem atribui virajul anti-PNL al lui Dan Voiculescu ca pe o consecință a interpretării unor semnale politice care duc la redistribuirea puterii și a re­sur­selor. "Varanul" nu vrea să iasă din cărți odată cu Crin, ci să rămână în primul eșalon. Iar unealta sa, ministrul agri­culturii, Daniel Constantin, este prieten cu Victor Ponta și face parte din "generația 40", nu-i așa? Nu întâmplător a spus Crin Antonescu despre el că este mai apropiat de PSD decât de PNL. În această cheie, viitorul liberalilor pe termen mediu și lung este, într-adevăr, incert. Mai gravă însă este incer­ti­tudinea privind opoziția de Dreapta - căci scenariul de care am vorbit o nimicește și o obligă să se reconstruiască de la zero. Cine știe însă? Poate că aceasta va fi, pe termen lung, șan­sa Dreptei.