Există un anume cuvânt care, pentru fiecare dintre noi, trezeşte nişte rezonanţe foarte profunde. Dotat cu o puternică încărcătură afectivă, el ne rămâne gravat în minte, aidoma unei amprente ce nu poate fi ştearsă. Cei mai sensibili la acest cuvânt sunt copiii, încă de la vârsta de 4-5 ani. Conform unor studii recente, prin priviri tandre, prin zâmbete şi prin multă atenţie, ei reacţionează la el mai bine decât la orice alt sunet familiar. Chiar şi persoanele aflate în comă au o anumită reacţie - apariţia undelor cerebrale "P300" - când este rostit acest cuvânt magic, el trezindu-le o formă de conştiinţă minimală. Acest cuvânt conţine originea noastră, identitatea noastră, ne însoţeşte în fiecare clipă. Pe de o parte, ne poate apăra, iar pe de alta, se poate dovedi a fi un călcâi al lui Ahile, cu puteri negative nebănuite. Ei bine, e vorba despre prenumele fiecăruia dintre noi.
Sunt unele prenume care, imediat ce le auzim, sună ca o viitoare prietenie. Pe de altă parte, există altele pe care le purtăm toată viaţa ca pe o povară. Unele ne aduc noroc, altele suferinţă. De curând, neurologii şi psihologii au început să studieze această realitate neglijată de prea mult timp.
Jim sau Eleodor?
În prezent, foarte mulţi dintre părinţi aleg prenumele scurte, preferinţa mergând spre acelea care conţin două silabe: Alex, Luca, Ana, Dana... Totuşi, europenii sunt un pic în urma americanilor, care optează pentru prenumele dintr-o singură silabă: Tim, Kim, Jim, Kay, Tom. O "scurtătură" ce se acordă cu epoca grăbită în care trăim, unde schimburile, mijloacele de transport şi de comunicare se accelerează. Subconştientul reacţionează la provocare pe loc.
Ei bine, această generaţie de copii cu prenume scurte şi percutante are, fără îndoială, noroc. Conform unui studiu întreprins de nişte psihologi americani încă din 1946, cu cât un prenume este mai scurt şi mai uşor de pronunţat, cu atât este mai apreciat de cel care îl poartă. În 1991, psihologul german Karl Schminke a aprofundat aceste cercetări, descoperind faptul că persoanele care îşi iubesc prenumele se respectă mai mult şi simt mai frecvent emoţii plăcute decât celelalte, cărora nu le place cum au fost botezaţi. Eleodor, de pildă. Sau Sevasta. Nume vechi, demodate, care sună comic în ziua de azi.
"Datul pe fereastră"
Da. Există mulţi oameni care îşi poartă prenumele ca pe o cruce. Dintre cei care nu îşi iubesc prenumele, 80% sunt femei botezate cu prenume percepute ca masculine. Un studiu întreprins recent relevă că tinerele fete ce au prenume precum Petronela sau Eusebia regretă amarnic că nu le cheamă Oana sau Vanessa. Dar, în mod paradoxal, aceste fete sunt mai puţin anxioase şi dependente de presiunea familiei lor, sunt mai aplecate către sine şi doresc să se afirme, fiind mai dotate pentru a lucra în echipă şi mai autoritare decât cele cu prenume foarte feminine.
Un caz remarcabil al acestor prenume care "virilizează" o femeie, în sensul bun al termenului, este Hillary Clinton, botezată astfel în omagiul lui Sir Edmund Hillary, primul alpinist care a cucerit Everestul. Parcursul profesional al doamnei Clinton seamănă foarte mult cu ascensiunea spectaculoasă a celui al cărui nume l-a moştenit.
În mod mai delicat, prenumele noastre sunt uneori ecoul invizibil al unei suferinţe, dacă le dăm crezare psihologilor, mai ales psihogenealogiştilor, cei care caută în studiul prenumelor urmele unor traume familiale. Aşa se întâmplă în cazul copiilor de "înlocuire", care trebuie să şteargă durerea unui doliu şi sunt botezaţi cu numele fraţilor dispăruţi.
Un exemplu frapant este acela al pictorului Salvador Dali, care a primit prenumele fratelui său mai mare, mort la numai nouă luni. Părinţii săi l-au îmbrăcat cu hainele celui decedat şi i-au dat jucăriile sale. Băieţelul, comparat fără încetare cu fratele său, a început să defecheze în încălţări sau în sertare, să urineze în pat, avea crize de plâns sau de tăcere prelungită, jucându-se de multe ori, când era singur, "de-a săritul în gol". O atitudine de agresivitate ce nu l-a părăsit niciodată şi pe care Dali a explicat-o prin prenumele său: "Vreau să demonstrez că nu sunt fratele mort, ci acela viu!". Pe de altă parte, această suferinţă şi această revoltă permanentă au stat cu siguranţă la baza talentului său. Şi în România, "datul pe fereastră" al copiilor bolnavi, însoţit de schimbarea prenumelui, era un procedeu des folosit pentru schimbarea destinului.
Moşteniri de familie
Copiii cărora li s-a dat prenumele unei foste iubiri din tinereţe, indiferent că e vorba de femei sau bărbaţi, pare că sunt predispuşi la insatisfacţii sentimentale. Iar femeile pe care le cheamă Maria se mărită mai rar decât celelalte. Oare de ce? Pentru că prenumele lor este cel al neprihănitei Fecioare. Acest frumos prenume apasă pe umerii lor ca singurătatea unei mame, a unei mătuşi sau a unei bunici. Şi mai curios încă, psihoterapeuta Paola del Castello spune că, după studii pe eşantioane foarte mari, a constatat că aceia pe care îi cheamă "Filip" (care înseamnă, etimologic, "cel căruia îi place calul") au în ascendenţa lor mai multe accidente de maşină decât ceilalţi. Odată, la cabinetul ei a venit o femeie, pe nume Mariella, căreia îi era teamă de înălţimi. Cercetându-i arborele genealogic, psihoterapeuta a descoperit o altă Mariella, o mătuşă de care nu ştiuse niciodată că existase. Ea se aruncase pe fereastră şi familia nu pomenise niciodată de acest suicid. Ceea ce rămăsese din el era vertijul greu de suportat al celeilalte Mariella. Dar cum poţi fi sigur că nu îi dai un prenume "apăsător" copilului tău? Tendinţa actuală este să li se dea prenume din afara familiei, ceea ce este bine, după părerea psihologilor: dacă eşti primul din familie care poartă acel nume, poţi să te afirmi după cum vrei tu.
Evitaţi prenumele prea speciale
Şi căutarea unui prenume foarte rar comportă, se pare, un risc: un studiu efectuat pe sute de mii de dosare de spitalizare i-a vizat pe bolnavii care poartă nume speciale, ce nu apar decât o singură dată sau foarte rar în fişe. Ei bine, marea majoritate a acestora, de sex bărbătesc, nu avuseseră o simplă apendicită, ci suferiseră de tulburări psihice. Oare de ce bărbaţii par a fi tulburaţi pe plan psihologic de un prenume insolit, şi femeile nu? Pentru că ei au, în general, prenume mai convenţionale, obiectivul părinţilor, în mod conştient sau nu, fiind acela de a le favoriza ascensiunea socială prin nume obişnuite. Cei cu prenume rare sunt dezavantajaţi dacă nu îşi asumă singularitatea, ori îşi formează un destin de excepţie. Astfel, prenumele nostru poate fi un noroc sau o suferinţă.
Există civilizaţii care au o altă percepţie, mai visătoare şi poate mai respectuoasă a legăturii dintre prenume şi individualitatea fiecăruia.
În Rwanda, bebeluşii sunt numiţi, pur şi simplu, "băieţel" sau "fetiţă", şi părinţii aşteaptă câtva timp, pentru a vedea ce prenume se va potrivi mai bine cu personalitatea lor. În Coreea, copilaşii primesc la început un prenume "de lapte". La 6 ani, părinţii le dau un nou nume, "de viaţă şcolară". În sfârşit, prenumele li se schimbă pentru a treia oară, când devin adulţi, şi de data aceasta îl aleg ei înşişi, în general, atunci când se căsătoresc.
Indienii din America sunt liberi să îşi schimbe prenumele pe tot parcursul vieţii, uneori în funcţie de evenimente: astfel, multe dintre femei se numesc Abecqua, "Cea care rămâne acasă", atunci când se mărită. Dar ei au posibilităţi infinite să-şi aleagă un prenume, multe făcând referinţă la natură: Foc, Nor, Vultur, Clar de Lună, Val sau Iarbă. Pot, de asemenea, alege să se numească Ewahi, "Cea care râde", sau Wapi, "Fericita" , când totul merge bine.
Cum puteţi să vă descoperiţi personalitatea
Fiecare literă conţinută în numele şi prenumele dvs. vă permite să vă descoperiţi personalitatea. După forma sa, după locul pe care îl ocupă în alfabet, ca şi după vibraţia pe care o emite când o pronunţaţi. Literele alfabetului ocupă un loc specific în ceea ce numim "expresia personalităţii" şi sunt clasate în patru categorii.
1. Litere cerebrale: A, H, J, N, P, G, L
2. Litere fizice: E, W, D, M
3. Litere emoţionale: O, R, I, Z, B, S, T, X
4. Litere intuitive: K, F, Q, U, Y, C, V
Să le cercetăm pe rând.
Literele cerebrale - A, H, J, N, P, G, L
În astrologie, literele cerebrale sunt asociate cu zodiile de aer (Gemeni, Balanţă, Vărsător). Prezenţa lor în componenţa numelui şi prenumelui dă un simţ al analizei, realism, luciditate, percepţie corectă a realităţii. Purtătorii lor ştiu să înfrunte problemele cu echilibru, echidistanţă şi un simţ deosebit al măsurii. Aveţi o mare încredere în inteligenţa dvs. şi toate calităţile unui excelent conducător. Vă apăraţi ideile cu vervă şi subtilitate şi nu ezitaţi să vă implicaţi pe plan social. Persoanele din ale căror nume şi prenume lipsesc literele cerebrale fac cu greu faţă problemelor dificile ale realităţii.
Literele fizice - E, W, D, M
Literele fizice sunt asociate în astrologie cu zodiile de pământ (Taur, Fecioară, Capricorn). Cei care le poartă în nume şi prenume au un deosebit simţ practic, o putere colosală de muncă, nu suportă dezordinea, dând dovadă de o excesivă pedanterie. Sunt prevăzători, nu le place necunoscutul, au cultul prieteniei, fiind în permanenţă un sprijin pentru cei loviţi de soartă. Lipsa acestor litere din nume şi din prenume indică o lipsă de rezistenţă şi o voinţă slabă.
Literele intuitive - K, F, Q, U, Y, C, V
Literele intuitive sunt asociate cu zodiile de foc (Berbec, Leu, Săgetător). Prezenţa lor indică o imaginaţie deosebită şi o intuiţie ieşită din comun. Purtătorii lor sunt oameni cu fler şi presentimentele lor se concretizează. Sensibilitatea şi receptivitatea îi ajută în luarea deciziilor. Iraţionalul primează întotdeauna asupra raţionalului. Un sfat se impune: nu vă lăsaţi prea mult pradă imaginaţiei, căci întoarcerea la realitate este dificilă. O absenţă a literelor intuitive caracterizează un spirit prea raţional, lipsit de fantezie.
Literele emoţionale - O, R, I, Z, B, S, T, X
Literele emoţionale sunt asociate în astrologie cu apa (Scorpion, Peşti, Rac). Cei ale căror nume şi prenume le conţin se apropie foarte subiectiv de realitate. Au o emotivitate şi o sensibilitate de artişti. Sunt instabili umoral, au o dispoziţie foarte schimbătoare, sentimentul primează asupra raţiunii. În schimb, potenţialul creator este foarte puternic. Absenţa literelor emoţionale trădează o lipsă de angajare, o teamă de a nu suferi.
Iată cum putem afla cărui tip de litere le aparţin numele şi prenumele noastre. Exemplu: Ana Popa. În prenume, toate literele sunt cerebrale (doi de A şi un N). În nume, există 3 litere cerebrale (de două ori P şi A) şi o literă emoţională (O). E limpede că purtătoarea acestor nume şi prenume este o persoană cerebrală.