Partenerul său la şefia USL, şeful Comisiei pentru revizuirea Constituţiei, liberalul Crin Antonescu, a fost ceva mai brutal, declarând că ignoră total propunerea prezidenţială. Opoziţia, reprezentată de PDL, s-a declarat - cu jumătate de gură - de acord cu ea. Mediile au avut reacţiile cele mai nuanţate şi mai ample. O parte a lor a văzut în "ieşirea" prezidenţială o nouă încercare a lui Traian Băsescu de a-şi marca locul în Istorie prin blocarea, până la capătul misiunii sale, a încercărilor de subordonare a Statului faţă de o oligarhie ce a impus "sistemul ticăloşit". Altă parte a speculat-o drept o manevră politică vizând destrămarea alianţei la putere, USL-ul, care domină scena politică românească, părând de neoprit în capturarea completă a instituţiilor statului, putând astfel să-şi impună arbitrariul în toate actele de guvernare viitoare. Preşedintele a făcut, e drept, o distincţie clară între premier (a cărui administraţie "nu se vede aşa de rău" de la Cotroceni) şi liderul Senatului, C. Antonescu, preşedintele PNL-ului, care acceptă - prin Constituţia propusă - să fie plasat "pe post de paiaţă", ca viitor şef de stat, doar din aspiraţia bolnăvicioasă de a fi - chiar formal - în frunte.
D-l Băsescu poate fi, desigur, suspectat de cele mai pernicioase intenţii. Temperamentul său, concretizat şi în asumarea rolului de preşedinte-jucător, l-a împins la nenumărate implicări în jocul politic românesc, în cei aproape nouă ani petrecuţi la Cotroceni. Atacurile continue ale duşmanilor săi, inclusiv cele două "suspendări", au făcut din el "inamicul public nr. 1", chiar dacă multe din iniţiativele sale erau corecte, iar "împrejurările" (criza economică şi efectele sale) vitrege. De aproape nouă ani, lozinca pe care a agitat-o majoritatea absolută a membrilor clasei politice a fost "Jos Băsescu!". Cei mai expuşi reprezentanţi ai ei (dar şi cei mai corupţi prin uriaşele averi acumulate ilicit), S. O. Vântu, D. Voiculescu şi alţii, au întemeiat mijloacele mediatice cele mai insidioase pe care le-au cunoscut românii, vreodată, făcând din denigrarea continuă a preşedintelui scopul lor absolut. Evident, ne putem întreba ce vor face mercenarii unui post ca Antena 3 după ce d-l Băsescu îşi va încheia şi ultimul mandat. Deocamdată, chiar dacă USL-ul este la guvernare, el este încă preşedinte şi, în consecinţă, poate fi învinuit de toate relele. Cel mai mare este, desigur, funcţionarea independentă a Justiţiei, care-şi permite să-l vexeze, de exemplu, pe D. Voiculescu, obligându-l la cele mai penibile manevre pentru a obţine supunerea ei reînnoită faţă de politic. În ce priveşte propunerea unui nou referendum pe tema unicameralului şi a restrângerii numărului de parlamentari, ea este absolut legitimă şi se bazează pe argumente imbatabile. Primul, şi - aparent - cel mai important, este că poporul a validat în proporţie covârşitoare, la referendumul din 2009, această perspectivă asupra unui corp legislativ redus numeric, mai eficient prin evitarea paralelismelor şi a repetării inutile a actelor de validare legislativă. Un Parlament unicameral, cu 300 de membri, ar însemna o serioasă reducere a cheltuielilor bugetare (parlamentarii fiind tentaţi să-şi acorde nenumărate privilegii care să-i deosebească de... votanţii de rând) şi o selecţie mult mai responsabilă a candidaţilor propuşi de partide pentru a le reprezenta în forul legislativ. Se ştie că mulţi dintre cei aproape 600 de parlamentari actuali sunt indivizi fără nici o cultură politică, având chiar probleme cu Legea sau interese proprii de satisfăcut. Accesul lor în Parlament nu s-a datorat vreunor competenţe publice probate, ci "contribuţiilor" la fondurile de campanie, relaţiilor subterane şi clientelismelor locale ce trebuiau răsplătite. Nu e de mirare că, având o asemenea "calitate umană", Parlamentul României lucrează cum lucrează, iar imaginea ţării - terfelită şi de alte acte ale unor cetăţeni ai săi - este atât de întunecată în cancelariile europene şi ale lumii. Cu o masă de manevră parlamentară, alcătuită din corupţi, incompetenţi, clienţi politici, România nu va putea avea niciodată acel corp de legi transparente şi clare, ce fac posibilă predictibilitatea de care cetăţeanul cinstit are nevoie.
Preşedintele Băsescu a urmărit, cu certitudine, mai mult decât obligarea politicienilor puterii să respecte o decizie populară (cea din 2009), luată cu un vot depăşind cu mult 50%. Comisia de revizuire a Constituţiei, condusă de C. Antonescu, a propus o Lege fundamentală stufoasă, confuză - deci interpretabilă -, un corp de legi ce dă posibilitatea perpetuării la putere a actualei clase politice şi a confiscării de către reprezentanţii ei parlamentari a Justiţiei, Parlamentul subordonându-şi toate puterile în stat. Specialiştii în drept, Comisia de la Veneţia şi liderii UE au criticat în zadar proiectul. Propunând noul referendum, d-l Băsescu îi face atât de vizibile intenţiile ascunse, încât liderii USL vor trebui să se gândească de două ori înainte de a-l supune votului popular. Propunerea preşedintelui ţării - legitimă şi datorită votului direct prin care a fost obligat ca moderator între puterile statului - poate adânci fisura existentă deja între componentele USL-ului, liberalii simţind cel mai mult rolul subaltern oferit lor în administraţie, doar pentru a susţine dorinţa aprigă a şefului lor de a se caza, pentru Istorie, la Cotroceni. Iniţiativa - real istorică de această dată - a d-lui Băsescu obligă PNL-ul să opteze deschis pentru stânga (în coaliţie cu PSD-ul) sau dreapta, aflată acum în reconstrucţie.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
