În condiţiile covârşitoarei mize financiare reprezentate de discuţiile privind acordul de liber schimb dintre UE şi Statele Unite ale Americii, oamenii de cultură din Europa au reuşit să impună "excepţia culturală", care prevede excluderea explicită a serviciilor audiovizuale din mandatul de negociere acordat preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso.
Împreună, UE şi SUA înseamnă o treime din comerţul global şi jumătate din producţia mondială. Un nou acord de liber schimb ar însemna, se spune, o creştere a producţiei cu peste 60 de miliarde de euro pentru fiecare dintre părţi. De fapt, bătaia acestui acord este mult mai lungă, pentru că cei doi parteneri strategici încearcă, astfel, cu disperare, să-şi menţină hegemonia în faţa pieţelor emergente, mai cu seamă cea asiatică. Acordul, atât de necesar şi atât de dorit de ambele părţi, implică, inevitabil, o serie întreagă de echivalări principiale între UE şi SUA. Toate bune şi frumoase, până când vine vorba despre cultură. Încă de la momentul în care, acum o jumătate de secol, s-au pus bazele Uniunii Europene, statele membre au făcut un legământ: să excludă întotdeauna, indiferent de context, cultura europeană din orice acord comercial cu un terţ. Cultura nu se negociază, e esenţa însăşi a Uniunii Europene, s-a convenit atunci, iar acordul a primit, cum se cuvenea, un nume pompos: "excepţia culturală".
Iată însă că în 2013, problema excepţiei culturale este repusă pe tapet. Birocraţia europeană de la Bruxelles era partizana unui mandat de negociere deschis, cu toate cărţile pe masă. Asta ar fi însemnat includerea culturii - respectiv componenta sa audiovizuală - în acordul de liber schimb, fapt ce ar fi însemnat capitularea industriei europene de film în faţa forţei economice a Hollywood-ului. Consecinţele imediate? Imposibilitatea statelor UE de a mai acorda subvenţii pentru filmele europene şi sufocarea mediului audiovizual cu producţii americane, mai comerciale şi mai competitive decât cele europene. Practic, marele cinema european ar fi sucombat imediat sau ar fi fost obligat să se replieze după regulile şi cutumele hollywoodiene.
O delegaţie formată din mari regizori şi actori europeni, condusă de celebrul Costa Gavras şi de cineaştii români Radu Mihăileanu şi Cristian Mungiu, s-a întâlnit, săptămâna trecută, cu preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso. A fost, fără doar şi poate, una dintre cele mai grele întâlniri de pe agenda liderului european, ai cărui parteneri de discuţii nu au cedat nici un centimetru. "Barroso e o pacoste pentru cultura europeană, o va ruina!", au tunat, după discuţii, Costa Gavras şi Radu Mihăileanu, în apărarea diversităţii şi excepţionalităţii culturale a Europei, pentru care au pledat inclusiv mari regizori şi actori americani. A doua zi după întâlnirea cu regizorii Europeni, Franţa, cea mai protecţionistă dintre ţările europene când vine vorba despre cultura europeană, şi-a impus dreptul de veto, pentru apărarea excepţiei culturale, iar preşedintele Barroso a anunţat că merge la negocierile cu SUA fără capitolul Cultură. O mână de regizori i-au dat peste cap planurile lui Barroso! Deci, se poate: un semn bun pentru toţi cei care, precum în cazul Roşia Montană, luptă pentru patrimoniul şi pentru moştenirea culturală a vechii Europe. Există, iată, un precedent: "excepţia culturală"!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
