Partenerul său la șefia USL, șeful Comisiei pentru revizuirea Constituției, liberalul Crin Antonescu, a fost ceva mai brutal, declarând că ignoră total propunerea prezidențială. Opoziția, reprezentată de PDL, s-a declarat - cu jumătate de gură - de acord cu ea. Mediile au avut reacțiile cele mai nuanțate și mai ample. O parte a lor a văzut în "ieșirea" prezidențială o nouă încercare a lui Traian Băsescu de a-și marca locul în Istorie prin blocarea, până la capătul misiunii sale, a încercărilor de subordonare a Statului față de o oligarhie ce a impus "sistemul ticăloșit". Altă parte a speculat-o drept o manevră politică vizând destrămarea alianței la putere, USL-ul, care domină scena politică românească, părând de neoprit în capturarea completă a instituțiilor statului, putând astfel să-și impună arbitrariul în toate actele de guvernare viitoare. Președintele a făcut, e drept, o distincție clară între premier (a cărui administrație "nu se vede așa de rău" de la Cotroceni) și liderul Senatului, C. Antonescu, președintele PNL-ului, care acceptă - prin Constituția propusă - să fie plasat "pe post de paiață", ca viitor șef de stat, doar din aspirația bolnăvicioasă de a fi - chiar formal - în frunte.
D-l Băsescu poate fi, desigur, suspectat de cele mai pernicioase intenții. Temperamentul său, concretizat și în asumarea rolului de președinte-jucător, l-a împins la nenumărate implicări în jocul politic românesc, în cei aproape nouă ani petrecuți la Cotroceni. Atacurile continue ale dușmanilor săi, inclusiv cele două "suspendări", au făcut din el "inamicul public nr. 1", chiar dacă multe din inițiativele sale erau corecte, iar "împrejurările" (criza economică și efectele sale) vitrege. De aproape nouă ani, lozinca pe care a agitat-o majoritatea absolută a membrilor clasei politice a fost "Jos Băsescu!". Cei mai expuși reprezentanți ai ei (dar și cei mai corupți prin uriașele averi acumulate ilicit), S. O. Vântu, D. Voiculescu și alții, au întemeiat mijloacele mediatice cele mai insidioase pe care le-au cunoscut românii, vreodată, făcând din denigrarea continuă a președintelui scopul lor absolut. Evident, ne putem întreba ce vor face mercenarii unui post ca Antena 3 după ce d-l Băsescu își va încheia și ultimul mandat. Deocamdată, chiar dacă USL-ul este la guvernare, el este încă președinte și, în consecință, poate fi învinuit de toate relele. Cel mai mare este, desigur, funcționarea independentă a Justiției, care-și permite să-l vexeze, de exemplu, pe D. Voiculescu, obligându-l la cele mai penibile manevre pentru a obține supunerea ei reînnoită față de politic. În ce privește propunerea unui nou referendum pe tema unicameralului și a restrângerii numărului de parlamentari, ea este absolut legitimă și se bazează pe argumente imbatabile. Primul, și - aparent - cel mai important, este că poporul a validat în proporție covârșitoare, la referendumul din 2009, această perspectivă asupra unui corp legislativ redus numeric, mai eficient prin evitarea paralelismelor și a repetării inutile a actelor de validare legislativă. Un Parlament unicameral, cu 300 de membri, ar însemna o serioasă reducere a cheltuielilor bugetare (parlamentarii fiind tentați să-și acorde nenumărate privilegii care să-i deosebească de... votanții de rând) și o selecție mult mai responsabilă a candidaților propuși de partide pentru a le reprezenta în forul legislativ. Se știe că mulți dintre cei aproape 600 de parlamentari actuali sunt indivizi fără nici o cultură politică, având chiar probleme cu Legea sau interese proprii de satisfăcut. Accesul lor în Parlament nu s-a datorat vreunor competențe publice probate, ci "contribuțiilor" la fondurile de campanie, relațiilor subterane și clientelismelor locale ce trebuiau răsplătite. Nu e de mirare că, având o asemenea "calitate umană", Parlamentul României lucrează cum lucrează, iar imaginea țării - terfelită și de alte acte ale unor cetățeni ai săi - este atât de întunecată în cancelariile europene și ale lumii. Cu o masă de manevră parlamentară, alcătuită din corupți, incompetenți, clienți politici, România nu va putea avea niciodată acel corp de legi transparente și clare, ce fac posibilă predictibilitatea de care cetățeanul cinstit are nevoie.
Președintele Băsescu a urmărit, cu certitudine, mai mult decât obligarea politicienilor puterii să respecte o decizie populară (cea din 2009), luată cu un vot depășind cu mult 50%. Comisia de revizuire a Constituției, condusă de C. Antonescu, a propus o Lege fundamentală stufoasă, confuză - deci interpretabilă -, un corp de legi ce dă posibilitatea perpetuării la putere a actualei clase politice și a confiscării de către reprezentanții ei parlamentari a Justiției, Parlamentul subordonându-și toate puterile în stat. Specialiștii în drept, Comisia de la Veneția și liderii UE au criticat în zadar proiectul. Propunând noul referendum, d-l Băsescu îi face atât de vizibile intențiile ascunse, încât liderii USL vor trebui să se gândească de două ori înainte de a-l supune votului popular. Propunerea președintelui țării - legitimă și datorită votului direct prin care a fost obligat ca moderator între puterile statului - poate adânci fisura existentă deja între componentele USL-ului, liberalii simțind cel mai mult rolul subaltern oferit lor în administrație, doar pentru a susține dorința aprigă a șefului lor de a se caza, pentru Istorie, la Cotroceni. Inițiativa - real istorică de această dată - a d-lui Băsescu obligă PNL-ul să opteze deschis pentru stânga (în coaliție cu PSD-ul) sau dreapta, aflată acum în reconstrucție.