Când vorbim de "modelul polonez", cei mai entuziaşti numindu-l "miracolul polonez", unul dintre primele lucruri la care ne gândim este agricultura. Aproximativ egală în suprafaţă cu ţara noastră, dar cu o populaţie aproape dublă (37 de milioane), Polonia a avut şansa istorică şi "tăria de caracter" de a rezista presiunilor sovietice din anii '50 şi de a-şi menţine proprietatea privată asupra pământului, cu excepţia unor regiuni din centru şi nord-vest, unde au fost înfiinţate aşa numitele holdinguri agricole de stat. După cumplita rană a dispariţiei ca stat, între 1939-1945, când a fost împărţită la masa verde de tiranii Stalin şi Hitler, fosta noastră vecină de la nord a impus respect chiar şi celor mai cumpliţi duşmani. Cine ar fi îndrăznit să impună cu forţa colectivizarea micilor gospodării ţărăneşti, într-o ţară eroică, în care bravii cavalerişti au ieşit, în tragica toamnă a anului 1939, călare şi cu săbiile în vânt, în calea tancurilor germane? Având făţiş sprijinul Bisericii, al Academiei, al Institutului de Economie Agrară, al intelectualilor şi artiştilor, practic, al întregii societăţi, ţăranii polonezi au respins colectivizarea socialistă şi au rămas stăpâni pe gospodăriile lor de subzistenţă şi semisubzistenţă. Astăzi, ţara culege roadele acestei înţelepte politici. În primăvara târzie a acestui an, am avut şansa de a fi primit, în cadrul unui proiect de deschidere internaţională al revistei noastre, de ministrul Agriculturii de la Varşovia, Stanislaw Kalemba, un intelectual cu studii la Poznan, agronom cu state vechi şi un admirabil povestitor. Deşi, conform uzanţelor, am avut la dispoziţie doar 30 de minute pentru interviul programat, în cele din urmă, domnul ministru ne-a încântat cu relatările domniei sale, mai bine de o oră şi jumătate, motivaţia fiind expusă astfel: "Pentru fraţii români, pentru intenţia lor de a scrie despre Polonia, avem întotdeauna timpul necesar".
"În Polonia nu a fost niciodată foamete"
- Domnule ministru, vă mulţumesc pentru primire şi vă rog să enumeraţi principalele succese ale agriculturii poloneze din ultimii 23 de ani.
- După 1989, Polonia a început prima transformările. Am curăţat drumul de la socialism spre capitalism. În agricultură, acest lucru a arătat un pic mai altfel decât în industrie. Am fost singurii din blocul de est care am avut o agricultură puternică şi individuală. În comunism, proprietatea ţărănească asupra pământului a putut fi apărată. Nimic nu i-a convins pe polonezi să-şi dea terenurile agricole "colhozurilor". La conservarea proprietăţii private, la rezistenţa eroică a ţăranilor noştri a contribuit, în mod substanţial, Biserica. Este obligatoriu să-l menţionăm aici pe marele cardinal, primat al Poloniei şi "primat al Mileniului", Stefan Wyszynski, decedat în 1981. Contribuţia acestui "rege neîncoronat" al Poloniei la menţinerea libertăţii ţărăneşti este inestimabilă. Ca să închei cu această parte istorică, îmi amintesc că un înalt oficial american îmi spunea, cu mult timp în urmă, că apariţia sindicatului "Solidaritatea" şi slăbirea sistemului comunist în ansamblu se datorează, pe de o parte, credinţei religioase a poporului polonez, iar pe de alta, menţinerii proprietăţii private asupra pământului, chiar în micile ferme ţărăneşti. De aceea, la noi, nu a fost niciodată foamete.
- Ce s-a întâmplat, după 1989, cu întreprinderile agricole de stat din Polonia?
- Pe o suprafaţă de aproximativ 4 milioane de hectare au fost organizate, după al Doilea Război Mondial, întreprinderi agricole de stat (PGR). Au fost un fel de combinate agricole, cu câteva mii de hectare fiecare şi un număr total de peste 450.000 de angajaţi. Au fost investite sume mari, atât pentru infrastructură, cât şi pentru lucrări de ameliorare şi echipamente de mecanizare. Este important să adaug că, pe lângă aceste unităţi de stat, în anii '50 s-a încercat crearea aşa-numitelor gospodării agricole de producţie, pentru a-i atrage pe micii producători. Autorităţile s-au confruntat însă cu o rezistenţă puternică din partea ţăranilor. Schimbările politice de după 1989 au atins agricultura de stat mult mai târziu. Aceasta a avut loc în anul 1991, potrivit unei legi speciale. Aceste cooperative (PGR) au început a fi privatizate. A fost creată o agenţie care încă funcţionează, pentru administrarea celor 4 milioane de hectare. Mare parte din această suprafaţă a fost deja vândută pe piaţa liberă.
"Din anul 2002, agricultura poloneză a atras de la UE aproape 40 de miliarde de euro"
- În acest context, apar cumpărătorii străini... Cum s-a rezolvat această problemă?
- Prioritate au fermierii polonezi. La negocierile cu UE am obţinut o dispensă de 12 ani, până la mijlocul anului 2016, care ne protejează de cumpărătorii străini. În momentul de faţă, orice agricultor individual străin poate arenda maximum 300 de hectare, iar fiecare firmă străină, 500 ha. Preţul hectarului de pământ arabil oscilează între 5000-17.000 de euro. Ca să cumpere acest pământ de la stat, agricultorii din fermele de familie plătesc 10% avans, iar restul în rate, timp de 15 ani, cu o dobândă de 2% pe an. Pe baza acestui sistem, am urmărit extinderea fermelor familiale şi am dat posibilitatea agenţiei statului să vândă pământ micilor fermieri, în condiţii preferenţiale de preţ. În Constituţie, avem un articol potrivit căruia forma de bază a proprietăţii funciare este ferma familială, care poate avea de la un hectar, la 300 de hectare.
- Nu avem asemenea proprietari. Cea mai mare proprietate agricolă are în jur de 10 - 15 mii de hectare. Sunt doar câteva. Mari gospodării avem în jur de 1000. Aşa cum am menţionat, avem prevăzut prin Constituţie că baza proprietăţii funciare din Polonia este ferma de familie.
- În general vorbind, Polonia este campioană în privinţa atragerii fondurilor europene. Câţi bani a atras agricultura poloneză?
- Am făcut tot posibilul să atragem 100% din banii alocaţi de UE. Din anul 2002, incluzând fondurile de pre-aderare, agricultura poloneză a atras peste 150 de miliarde de zloţi, adică aproape 40 de miliarde de euro. Pe lângă plăţile directe, folosim plăţile pentru tinerii fermieri, mijloacele pentru modernizarea fermelor agricole, infrastructura, programele de agro-mediu, mica industrie prelucrătoare etc. Am atras fonduri europene, chiar şi pentru renovarea unor monumente istorice şi culturale. (N. red: sutele de conace boiereşti, palatele şi castelele din satele româneşti, aflate în ruină, ar putea fi renovate cu bani europeni, după modelul polonez!).
"În anul 2012, Polonia a devenit al doilea producător de mere din lume, după China!"
- În pieţele din România, mai ales pe timp de iarnă, circa 70-80% din fructe şi legume sunt din import. Câte din produsele alimentare din Polonia sunt importate?
- Importăm mai ales legume şi fructe, care nu cresc la noi. În total, produsele agro-alimentare importate de Polonia se ridică la valoarea de 13,4 miliarde de euro pe an. Dar exportăm acelaşi gen de produse în valoare de 17,5 miliarde de euro! Avem, aşadar, un sold pozitiv de 4,1 miliarde de euro pe an. De notat că, în anul 2012, Polonia a devenit al doilea producător de mere din lume, după China! Balanţa agro-exporturilor poloneze a crescut constant, deoarece am avut grijă să extindem aria geografică, pe principiul că nicio ţară nu trebuie neglijată. Exportatorii noştri au calculat că o piaţă importantă pentru produsele agro-alimentare poloneze sunt ţările membre ale Comunităţii Statelor Independente (fosta URSS). Valoarea exportului în ţările CSI s-a ridicat, în 2012, la circa 1,8 miliarde de euro. Rusia a devenit al patrulea cel mai important importator de produse agro-alimentare poloneze. În căutare de noi pieţe, produsele noastre au ajuns în Japonia, China, Vietnam, Singapore, Arabia Saudită, Emiratele Unite, Yemen, unde creşterile faţă de anul 2011 sunt de la 50%, la 200%. Practic, 25% din producţia agro-alimentară poloneză pleacă la export, adică un sfert din ce produce fiecare fermă de familie.
"În Polonia nu se cultivă plante OMG"
- Care este politica guvernului Poloniei faţă de organismele modificate genetic (OMG)?
- În Polonia nu se cultivă plante OMG. La 28 ianuarie a.c., odată cu intrarea în vigoare a legii privind materialul semincier şi a două ordonanţe ale Guvernului, în Polonia s-a introdus interdicţia de folosire a materialului semincier al soiurilor OMG de porumb MON 810 şi de cartofi Amflora. Motivarea pentru introducerea acestei interdicţii constă, înainte de toate, în temerile serioase ale societăţii şi argumentele ce dovedesc influenţa negativă asupra mediului, sănătăţii oamenilor şi animalelor, precum şi pericolul pentru apicultori şi piaţa mierii, precum şi în aceea că nu există autorizaţia polenului porumbului modificat genetic MON 810, conform prevederilor UE, ca şi diferite aspecte legate de siguranţă.
- Care este situaţia agriculturii ecologice?
- Structura gospodăriilor poloneze se caracterizează printr-o fărâmiţare considerabilă, deci - există o bio-diversitate de care este interesată agricultura ecologică. Conform situaţiei de la 31 decembrie 2012, 26,4 mii de producători ecologici au fost cuprinşi în cadrul controlului unităţilor de certificare. În perioada 2003 - 2012, suprafaţa terenurilor ecologice a crescut de 11 ori şi este în prezent de circa 660 de mii de hectare. Produsele ecologice poloneze de bază sunt cerealele şi ouăle accesibile la calitatea ecologică, practic, în fiecare magazin mai mare. Tot mai mult se produc şi fructe, mai ales mere. Polonia a iniţiat, de asemenea, discuţiile privind extinderea prevederilor detaliate ale producţiei ecologice la fermele de animale din familia Cervidae (cerbi şi căprioare). Comisia Europeană a informat că, în anul 2013, această chestiune constituie una din priorităţile legislative. Este o şansă de exploatare a suprafeţei ecologice a păşunilor stabile şi un potenţial însemnat pentru producătorii de carne de vânat obţinută în ferme. O ramură importantă a producţiei ecologice în Polonia va fi acvacultura, în special creşterea crapilor şi a păstrăvilor. Introducerea recentă, între principiile producţiei ecologice, a cerinţelor în domeniul acvaculturii, a determinat unităţile poloneze de certificare să depună solicitări de extindere a mandatului de control şi certificare, în sfera gospodăriilor pescăreşti, şi tot mai mulţi producători sunt interesaţi de producţia ecologică din iazuri. Creşterea crapilor în iazuri se practică în Polonia de câteva sute de ani şi este oarecum condiţionată de tradiţia poloneză. În continuare, sunt vizibile însă barierele în dezvoltarea agriculturii ecologice. Printre altele, una dintre ele este preţul acestor produse.
- Cum a reuşit Polonia să obţină, pentru agricultură, cele mai mari fonduri de la UE, în cadrul Bugetului de austeritate 2014-2020?
- În primul rând, atrag atenţia că am fost singurul ministru al Agriculturii care a participat la summitul de la Bruxelles, privind bugetul UE. Trebuie reţinut faptul că Polonia dispune de cel mai mare potenţial de producţie din rândul tuturor noilor membri ai UE, fiind un mare învingător al acestui summit bugetar. De exemplu, deşi fondurile pentru Politica Agricolă Comună în UE s-au redus pentru toate statele cu 10%, pentru Polonia se pot mări cu 10%! Conform propunerilor adoptate, vor putea avea loc transferuri de până la 25 % din pilonul II (plăţi directe) în pilonul I (plăţi pe proiecte) al Politicii Agricole Comune. Graţie acestui fapt, dacă menţinem nivelul prezent de investiţii în modernizarea fermelor şi unităţilor de prelucrare, plăţile directe pentru agricultorii polonezi vor atinge, în următorii ani, nivelul mediu european.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
