STANISLAW KALEMBA - "Deși fondurile pentru Politica Agricolă Comună în UE s-au redus pentru toate statele cu 10%, pentru Polonia se pot mări cu 10%!"

Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale din Polonia

Când vorbim de "modelul polonez", cei mai en­tuziaști numindu-l "miracolul polonez", unul dintre primele lucruri la care ne gândim este agricultura. Aproximativ egală în suprafață cu țara noastră, dar cu o populație aproape dublă (37 de mi­li­oa­ne), Polonia a avut șansa istorică și "tăria de carac­ter" de a rezista presiunilor sovietice din anii '50 și de a-și menține proprietatea privată asupra pământului, cu excepția unor regiuni din centru și nord-vest, unde au fost înființate așa numitele holdinguri agricole de stat. După cumplita rană a dispariției ca stat, între 1939-1945, când a fost împărțită la masa verde de tiranii Stalin și Hitler, fosta noastră vecină de la nord a impus respect chiar și celor mai cumpliți dușmani. Cine ar fi îndrăznit să impună cu forța colectivizarea micilor gospodării țărănești, într-o țară eroică, în care bravii cavaleriști au ieșit, în tragica toamnă a anului 1939, călare și cu săbiile în vânt, în calea tancurilor germane? Având fățiș sprijinul Bisericii, al Academiei, al Insti­tu­tului de Economie Agrară, al intelectualilor și artiștilor, practic, al întregii societăți, țăranii polonezi au respins co­lectivizarea socialistă și au rămas stăpâni pe gospo­dăriile lor de subzistență și semisubzistență. Astăzi, țara culege roadele acestei înțelepte politici. În primăvara târzie a acestui an, am avut șansa de a fi primit, în ca­drul unui proiect de deschidere internațională al re­vis­tei noastre, de ministrul Agriculturii de la Varșovia, Stanislaw Kalemba, un intelectual cu studii la Poznan, agronom cu state vechi și un admirabil povestitor. Deși, conform uzanțelor, am avut la dispoziție doar 30 de minute pentru interviul programat, în cele din urmă, dom­nul ministru ne-a încântat cu relatările domniei sale, mai bine de o oră și jumătate, motivația fiind ex­pusă astfel: "Pentru frații români, pentru intenția lor de a scrie despre Polonia, avem întotdeauna tim­pul necesar".

"În Polonia nu a fost niciodată foamete"

- Domnule ministru, vă mulțumesc pentru pri­mire și vă rog să enumerați principalele succese ale agriculturii poloneze din ultimii 23 de ani.

- După 1989, Polonia a început prima transfor­mă­rile. Am curățat drumul de la socialism spre capitalism. În agricultură, acest lucru a arătat un pic mai altfel de­cât în industrie. Am fost singurii din blocul de est care am avut o agricultură puternică și individuală. În co­mu­nism, proprietatea țărănească asupra pământului a putut fi apărată. Nimic nu i-a convins pe polonezi să-și dea terenurile agricole "colhozurilor". La conser­va­rea proprietății private, la rezistența eroică a țăranilor noș­tri a contribuit, în mod substanțial, Biserica. Este obli­gatoriu să-l menționăm aici pe marele cardinal, primat al Poloniei și "primat al Mileniului", Stefan Wyszynski, decedat în 1981. Contribuția acestui "rege neîn­co­ronat" al Poloniei la menținerea libertății ță­rănești este inestimabilă. Ca să închei cu această parte istorică, îmi amintesc că un înalt oficial american îmi spunea, cu mult timp în urmă, că apariția sindicatului "Solida­ri­tatea" și slăbirea sistemului comunist în an­samblu se datorează, pe de o parte, credinței religioase a popo­rului polonez, iar pe de alta, menținerii pro­prie­tății pri­vate asupra pământului, chiar în micile ferme țărănești. De aceea, la noi, nu a fost niciodată foamete.

- Ce s-a întâmplat, după 1989, cu întreprinderile agricole de stat din Polonia?

- Pe o suprafață de aproximativ 4 milioane de hec­tare au fost organizate, după al Doilea Război Mon­dial, întreprinderi agricole de stat (PGR). Au fost un fel de combinate agricole, cu câteva mii de hectare fiecare și un număr total de peste 450.000 de angajați. Au fost investite sume mari, atât pentru infrastructură, cât și pentru lucrări de ameliorare și echipamente de mecani­zare. Este important să adaug că, pe lângă aceste unități de stat, în anii '50 s-a încercat crearea așa-numitelor gospodării agricole de producție, pentru a-i atrage pe micii producători. Autoritățile s-au confruntat însă cu o rezistență puternică din partea țăranilor. Schimbările po­litice de după 1989 au atins agricultura de stat mult mai târziu. Aceasta a avut loc în anul 1991, potrivit unei legi speciale. Aceste cooperative (PGR) au în­ceput a fi privatizate. A fost creată o agenție care încă funcționează, pentru administrarea celor 4 milioane de hectare. Mare parte din această suprafață a fost deja vândută pe piața liberă.

"Din anul 2002, agricultura poloneză a atras de la UE aproape 40 de miliarde de euro"

- În acest context, apar cumpărătorii străini... Cum s-a rezolvat această problemă?

- Prioritate au fermierii polonezi. La negocierile cu UE am obținut o dispensă de 12 ani, până la mij­locul anului 2016, care ne protejează de cumpărătorii străini. În momentul de față, orice agricultor individual stră­in poate arenda maximum 300 de hectare, iar fie­care firmă străină, 500 ha. Prețul hectarului de pământ arabil oscilează între 5000-17.000 de euro. Ca să cum­pere acest pământ de la stat, agricultorii din fermele de familie plătesc 10% avans, iar restul în rate, timp de 15 ani, cu o dobândă de 2% pe an. Pe baza acestui sis­tem, am urmărit extinderea fermelor familiale și am dat posibilitatea agenției statului să vândă pământ mi­cilor fermieri, în condiții preferențiale de preț. În Cons­­tituție, avem un articol potrivit căruia forma de bază a proprietății funciare este ferma familială, care poate avea de la un hectar, la 300 de hectare.

- Ca jurnalist din țara marilor moșieri de ieri și de azi, mă simt îmboldit să vă întreb: unde sunt la­tifun­diarii cu 50.000 sau 100.000 de hectare de pă­mânt?

- Nu avem asemenea proprietari. Cea mai mare proprietate agricolă are în jur de 10 - 15 mii de hec­ta­re. Sunt doar câteva. Mari gospodării avem în jur de 1000. Așa cum am menționat, avem prevăzut prin Cons­­tituție că baza proprietății funciare din Polonia este ferma de familie.

- În general vorbind, Polonia este campioană în privința atragerii fondurilor europene. Câți bani a atras agricultura poloneză?

- Am făcut tot posibilul să atragem 100% din banii alocați de UE. Din anul 2002, incluzând fondurile de pre-aderare, agricultura poloneză a atras peste 150 de miliarde de zloți, adică aproape 40 de miliarde de euro. Pe lângă plățile directe, folosim plățile pentru tinerii fer­mieri, mijloacele pentru modernizarea fermelor agri­cole, infrastructura, programele de agro-mediu, mi­ca industrie prelucrătoare etc. Am atras fonduri eu­ro­pene, chiar și pentru renovarea unor monumente is­to­rice și culturale. (N. red: sutele de conace boierești, palatele și castelele din satele românești, aflate în ru­ină, ar putea fi renovate cu bani europeni, după mo­de­lul polonez!).

"În anul 2012, Polonia a devenit al doilea producător de mere din lume, după China!"

- În piețele din România, mai ales pe timp de iar­nă, circa 70-80% din fructe și legume sunt din im­port. Câte din produsele alimentare din Polonia sunt im­portate?

- Importăm mai ales legume și fructe, care nu cresc la noi. În total, produsele agro-alimentare impor­tate de Polonia se ridică la valoarea de 13,4 miliarde de euro pe an. Dar exportăm același gen de produse în valoare de 17,5 miliarde de euro! Avem, așadar, un sold pozitiv de 4,1 miliarde de euro pe an. De notat că, în anul 2012, Polonia a devenit al doilea producător de mere din lume, după China! Balanța agro-exportu­rilor po­lo­neze a crescut constant, deoarece am avut grijă să ex­tindem aria geografică, pe principiul că nicio țară nu tre­buie neglijată. Exportatorii noștri au cal­cu­lat că o piață importantă pentru produsele agro-alimen­tare po­lo­neze sunt țările membre ale Comunității Statelor In­dependente (fosta URSS). Valoarea expor­tului în țările CSI s-a ridicat, în 2012, la circa 1,8 mi­liar­de de euro. Ru­sia a devenit al patrulea cel mai im­portant impor­tator de produse agro-alimentare polo­neze. În căutare de noi piețe, produsele noastre au ajuns în Japonia, China, Vietnam, Singapore, Arabia Saudită, Emiratele Unite, Yemen, unde creșterile față de anul 2011 sunt de la 50%, la 200%. Practic, 25% din pro­ducția agro-ali­mentară poloneză pleacă la export, adică un sfert din ce produce fiecare fermă de familie.

"În Polonia nu se cultivă plante OMG"

- Care este politica guvernului Poloniei față de organismele modificate genetic (OMG)?

- În Polonia nu se cultivă plante OMG. La 28 ia­nuarie a.c., odată cu intrarea în vigoare a legii privind ma­terialul semincier și a două ordonanțe ale Guver­nului, în Polonia s-a introdus interdicția de folosire a materialului semincier al soiurilor OMG de porumb MON 810 și de cartofi Amflora. Motivarea pentru in­tro­ducerea acestei interdicții constă, înainte de toate, în temerile serioase ale societății și argumentele ce do­ve­desc influența negativă asupra mediului, sănătății oamenilor și animalelor, precum și pericolul pentru api­cultori și piața mierii, precum și în aceea că nu exis­tă autorizația polenului porumbului modificat genetic MON 810, conform prevederilor UE, ca și dife­rite aspecte legate de siguranță.

- Care este situația agriculturii ecologice?

- Structura gospodăriilor poloneze se caracteri­zea­ză printr-o fărâmițare considerabilă, deci - există o bio-diversitate de care este interesată agricultura ecologică. Conform situației de la 31 decembrie 2012, 26,4 mii de producători ecologici au fost cuprinși în cadrul con­trolului unităților de certificare. În perioada 2003 - 2012, suprafața terenurilor ecologice a crescut de 11 ori și este în prezent de circa 660 de mii de hectare. Pro­dusele ecologice poloneze de bază sunt cerealele și ouăle accesibile la calitatea ecologică, practic, în fie­care magazin mai mare. Tot mai mult se produc și fruc­te, mai ales mere. Polonia a inițiat, de asemenea, discu­țiile privind extinderea prevederilor detaliate ale pro­duc­­ției ecologice la fermele de animale din familia Cervidae (cerbi și căprioare). Comisia Europeană a in­format că, în anul 2013, această chestiune constituie una din prioritățile legislative. Este o șansă de ex­ploa­tare a suprafeței ecologice a pășunilor stabile și un po­tențial însemnat pentru producătorii de carne de vânat obținută în ferme. O ramură importantă a producției eco­logice în Polonia va fi acvacultura, în special creș­te­rea crapilor și a păstrăvilor. Introducerea recentă, în­tre principiile producției ecologice, a cerințelor în do­me­niul acvaculturii, a determinat unitățile poloneze de certi­ficare să depună solicitări de extindere a manda­tului de control și certificare, în sfera gospodăriilor pes­cărești, și tot mai mulți producători sunt interesați de producția ecologică din iazuri. Creșterea crapilor în iazuri se practică în Polonia de câteva sute de ani și este oarecum condiționată de tradiția poloneză. În con­tinuare, sunt vizibile însă barierele în dezvoltarea agri­culturii ecologice. Printre altele, una dintre ele este pre­țul acestor produse.

- Cum a reușit Polonia să obțină, pentru agri­cultură, cele mai mari fonduri de la UE, în cadrul Bugetului de austeritate 2014-2020?

- În primul rând, atrag atenția că am fost singurul ministru al Agriculturii care a participat la summitul de la Bruxelles, privind bugetul UE. Trebuie reținut faptul că Polonia dispune de cel mai mare potențial de pro­ducție din rândul tuturor noilor membri ai UE, fiind un mare învingător al acestui summit bugetar. De exem­plu, deși fondurile pentru Politica Agricolă Co­mună în UE s-au redus pentru toate statele cu 10%, pentru Po­lonia se pot mări cu 10%! Conform propunerilor adop­tate, vor putea avea loc transferuri de până la 25 % din pilonul II (plăți directe) în pilonul I (plăți pe proiecte) al Politicii Agricole Comune. Grație acestui fapt, dacă menținem nivelul prezent de investiții în modernizarea fermelor și unităților de prelucrare, plățile directe pen­tru agricultorii polonezi vor atinge, în următorii ani, ni­velul mediu european.